Evacuare. Art. 16 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. h.g. 1886/2006 Culpa pentru neîncheierea contractului de închiriere.


Evacuare. Art. 16 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. H.G. 1886/2006 Culpa pentru neîncheierea contractului de închiriere. În cazul imobilelor ce se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 16 din Legea 10/2001, proprietarul care a beneficiat de masura reparatorie a restituirii in natura, are obligatia de a mentine afectatiunea acestuia pe o perioada de pana la 10 ani.. Instanţa investită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 1040 C.proc. civ. nu are  obligaţia de a stabili culpa părţii pentru care nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor H.G. 1886/2006

Sentinţa civilă nr. 11089 din data de 03.11.2014 a Judecătoriei Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 11089/2014 Judecătoria Galaţi a respins acţiunea ca neîntemeiată cererea având ca obiect ,,evacuare.”, formulată de reclamantul E.H.I. în contradictoriu cu pârâta Grădiniţa nr. x , cu privire la imobilul situat în Mun. Galaţi, Jud. Galaţi. Cu drept de apel in termen de 5 zile de la pronunţare, urmând ca depunerea cererii de apel să se facă la Judecătoria Galaţi.

Instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 02.10.2014 sub nr. Z/233/2014  reclamantul E.H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Grădiniţa „X”, evacuarea imediată a acesteia din imobilul proprietatea reclamantului situat în Galaţi, str.Y, Jud. Galaţi şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a învederat că este proprietarul imobilului situat în Galaţi, str.Y, Jud. Galaţi, dreptul său de proprietate fiind intabulat în Cartea funciară nr. 118840 a Municipiului Galaţi. A menţionat reclamantul că s-a conformat dispoziţiilor art. 45 alin 1 din Legea nr. 165/2013 notificând Municipiul Galaţi, entitatea juridică care a transmis imobilul în folosinţa Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi , disponibilitatea sa de a se conforma dispoziţiilor legale şi de a încheia contract de închiriere cu privire la imobil. A învederat că Municipiul Galaţi nu a transmis acceptul pentru închirierea imobilului, până la data de 28.04.2014 şi că pârâta Grădiniţa „X” nu mai deţine un titlu valabil şi nici dreptul de a folosi imobilul, astfel că se impune evacuarea acesteia

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1033, art. 1038 şi art. 1040 C. proc. civ., solicitând şi judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Deliberând, instanţa a reţinut că, deşi reclamantul a făcut dovada conformării la dispoziţiile art. 1038 C.civ., nu este îndeplinită condiţia ca pârâtul ocupant al imobilului proprietatea reclamantei să fie lipsit de dreptul de folosinţă al imobilului.

Instanţa a reţinut de asemenea că în cazul imobilelor ce se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 16 din Legea 10/2001, proprietarul care a beneficiat de masura reparatorie a restituirii in natura, are obligatia de a mentine afectatiunea acestuia pe o perioada de pana la 10 ani, obligatie stabilita si in sarcina reclamantului prin Decizia civilă nr. 610/R din 02.09.2013 pronunţată de  Curtea de Apel Galaţi.

Instanţa a reţinut că pentru pârâtă operează în favoarea sa un drept de folosinţă asupra imobilului din  Galați, str. Y, Jud. Galați, proprietatea reclamantului, căruia îi corespunde obligaţia corelativă a reclamantului E.H.I. de a respecta dreptul de folosinţă a Grădiniţei “X”.

Situația neîncheierii contractului de închiriere, a fost avută în  vedere de către legiuitor care a stipulat prin dispozițiile H.G. nr. 1886 din 2006  cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum și faptul că  noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de restituire, după caz, iar în situaţia în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligaţia de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.

Astfel, sarcina legală instituită în sarcina proprietarului unui imobil a fost contrabalansată, fiind asigurată proporționalitatea între ingerința în exercițiul dreptului de proprietate și interesul public protejat prin măsura luată, în acord cu prevederile art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența dezvoltată în aplicarea sa.

Față de aceste dispoziții legale invocate și de considerentele expuse, având în vedere că obligația de afectațiune a imobilului interesului public exista la momentul restituirii imobilului și continuă să subziste, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea reclamanatului de evacuare a pârâtei din imobilul situat în Galați, str. Y, Jud. Galați şi a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul care a susţinut că hotărârea încalcă vădit disp. art. 555 Cod civil şi ale art. 1033-1038 şi art. 1340 Cod pr.civ.

Apelantul a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile de notificare a deţinătorului imobilului astfel că instanţa de fond era obligată să analizeze cărei părţi îi revine culpa pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv închiriere, nefiind permis ca prin hotărârea pronunţată să transfere  culpa reclamantului, singura parte care şi-a îndeplinit obligaţia.

A susţinut de asemenea apelantul că instanţa nu se poate substitui părţilor şi nici voinţei acestora, astfel că nu poate stipula în sensul obligaţiei de plată a chiriei lunare nici a cuantumului sau datei de la care aceasta este datorată.

Tribunalul a apreciat că instanţa de fond nu avea obligaţia de a stabili culpa părţii pentru care părţile nu au dat eficienţă dispoziţiilor H.G. 1886/2006 întrucât a fost investită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 1040 C.proc. civ.

Reţinând dispoziţia legală incidentă recunoscând că actul normativ aplicabil restrânge exerciţiul deplin al dreptului de proprietate garantat constituţional şi făcând trimitere corectă la jurisprudenţa CEDO care impune doar ca urgenţa să fie determinată de necesităţi obiective a menţinerii afectaţiunii de interes public a imobilului – hotărârea instanţei de fond reprezintă în fapt doar limitarea rezonabilă în valorificarea dreptului reclamantului ca expresie a voinţei legiuitorului în acord cu dispoziţiile Deciziei 610/R/02.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Instanţa de fond a reţinut îndeplinirea obligaţiei de notificare îndeplinită de proprietar, dar nu avea obligaţia de a stabili culpa părţii pentru care părţile nu au dat eficienţă dispoziţiilor HG 1886/2006 întrucât a fost investită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe disp. art. m1040 C.pr.civ., ale cărei condiţii, odată analizate, le-a constatat neîndeplinite.

Dreptului de proprietate recunoscut reclamantului prin Decizia 610/R/02.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi îi corespunde obligaţia corelativă  a acestuia de a respecta dreptul de folosinţă al Grădiniţei „X” şi cum menţionatul drept este – potrivit art. 16 al.1 alin. 1 din Legea 10/2001 anexa 2 lit. a – de 10 ani, corect instanţa de fond s-a limitat să constate că disp. art. 1038 C.pr.civ. invocate drept temei al cererii nu sunt incidente.

Împrejurarea că instanţa de fond a făcut referire în motivarea soluţiei la prevederile HG nr. 1886/2006 şi la cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 al. (2) din Legea nr. 10/2001 nu poate constitui motiv de schimbare a hotărârii întrucât instanţa a explicat doar modalitatea legislativă în care legiuitorul, în acord cu prevederile art. 1 Protocol 1 din CEDO, a înţeles să asigure proporţionalitatea între urgenţa reprezentată de restrângerea limitativă în timp a exerciţiului deplin al dreptului de proprietate şi necesitatea obiectivă a menţinerii afectaţiunii de interes public.

Având în vedere  aceste argumente, Tribunalul a respins apelul reclamantului ca nefondat.