Fiind vorba despre un titlu de proprietate eliberat în anul 2004 pentru teren cu vegetaţie forestieră (nr.407/2004), acestui titlu de proprietate îi sunt aplicabile prevederile art.47 din legea 18/1991 şi art.29 din legea nr.1/2000 (în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate contestat), dispoziţii care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aparţinând unităților de cult, cum este cazul în speţa de faţă.
Pentru aceste considerente dispoziţiile art.8 art.41 alin.1 şi art.42 alin.3 din legea 18/1991 invocate ca motiv de nulitate a titlului de proprietate contestat nu sunt aplicabile, singura exceptare de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament incidentă în speţă fiind cea prevăzută de art.4 din legea 1/2000 care vizează atât terenurile agricole, dar şi terenurile cu vegetaţie forestieră pentru care operează reconstituirea dreptului de proprietate după intrarea în vigoare a Legii 1/2000.
Pentru aceste considerente dispoziţiile art.8 art.41 alin.1 şi art.42 alin.3 din legea 18/1991 invocate ca motiv de nulitate a titlului de proprietate contestat nu sunt aplicabile, singura exceptare de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament incidentă în speţă fiind cea prevăzută de art.4 din legea 1/2000 care vizează atât terenurile agricole, dar şi terenurile cu vegetaţie forestieră pentru care operează reconstituirea dreptului de proprietate după intrarea în vigoare a Legii 1/2000.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.192
Şedinţa publică din 08 mai 2015
Completul compus din:
Preşedinte
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Mitropolia Olteniei – Arhiepiscopia Craiovei împotriva sentinţei civile nr.354/22.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…. în contradictoriu cu intimata reclamantă SC OMV Petrom SA şi intimaţii pârâţi A S B G – O S E G, P Ţicleni şi Direcţia Silvică Gorj, Comisia Laocală Bâlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns consilier juridic D R, pentru intimata pârâtă Direcţia Silvică Gorj, şi avocat D N, pentru intimata reclamantă SC OMV Petrom SA, lipsind reprezentanţii recurentei pârâte Mitropolia Olteniei – Arhiepiscopia Craiovei şi reprezentanţii intimatelor pârâte A S B G – O S E G, P Ţicleni, Comisia Locală Bâlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care, având în vedere precizarea reprezentanţilor părţilor că nu mai au alte cereri de formulat, instanţa a pus în discuția părţilor excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul reclamant OMV Petrom SA şi a acordat cuvântul pe această excepţie, dar şi pe recurs.
Avocat D N, pentru intimata reclamantă SC OMV Petrom SA, a solicitat admiterea excepţiei astfel cum a fost invocată şi anularea recursului ca nemotivat, recurenta neindicând în cuprinsul cererii de recurs niciunul dintre motivele expres prevăzute de art.304 C.pr.civ..
Consilier juridic D R, pentru intimata pârâtă Direcţia Silvică Gorj, a arătat că apreciază că recursul de faţă este motivat, solicitând pe cale de consecinţă respingerea excepţiei.
Pe recurs, avocat D N, pentru intimata reclamantă SC OMV Petrom SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prin decizia de casare anterioară s-a dispus stabilirea categoriei de folosinţă a terenului şi dacă acesta a fost solicitat în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, cu menţionarea aspectului dacă terenul din cererea de reconstituire este cel pentru care s-a eliberat titlul de proprietate şi se regăseşte în actele vechi de proprietate ale titularului reconstituirii. Instanţa de fond a stabilit că la data reconstituirii terenul în litigiu era ocupat de cele două obiective reprezentate de sondele de exploatare, iar la data constituirii dreptului de proprietate OMV Petrom SA avea un drept de proprietate prin efectul legii. Totodată, potrivit dispoziţiilor art.8 din Legea 18/1991 terenul nu putea fi la dispoziţia comisiei de fond funciar, iar art.4 din Legea nr.1/2000 instituie interdicţia de a se elibera titlu de proprietate pentru categoria de terenuri din care face parte cel în litigiu.
Consilier juridic D R, pentru intimata pârâtă Direcţia Silvică Gorj, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de faţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr…, disjunsă din dosarul nr…. al Judecătoriei Târgu-Jiu, reclamanta SC OMV Petrom SA a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele M O – A C, A S B G – O S E G şi cu intimatele Comisia locală de fond funciar Turburea, Comisia locală de fond funciar Ţânţăreni, Comisia locală de fond funciar Bibeşti, Comisia locală de fond funciar Schela, Comisia locală de fond funciar Novaci, Comisia locală de fond funciar Ţicleni, Comisia locală de fond funciar Dumbrăveni, Comisia locală de fond funciar Pojogeni, Comisia locală de fond funciar Peşteana, Comisia locală de fond funciar Şipotu şi Comisia Judeţeană Gorj, să constate nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr.408/2004 emis Parohiei Turburea, nr.409/2004 emis Parohiei Ţânţăreni, nr.432/2004 emis Parohiei Bibeşti, nr.431/2004 emis Parohiei Schela, nr.443/2004 emis Parohiei Novaci, nr.438/2004 emis Parohiei Dumbrăveni, nr.407/2004 emis Parohiei Şipotu, nr.410/2004 emis Parohiei Ţicleni, nr.403/2004 emis Parohiei Pojogeni, nr.405/2004 emis Parohiei Răşina I (Peşteana), precum şi a actelor premergătoare eliberării acestora titluri de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 16614 mp situată în UP Pesteana, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta SC OMV Petrom SA a arătat că pârâtele din prezenta cauză, reclamante în dosarul din care s-a disjuns cererea de faţă au intrat în posesia titlurilor de proprietate emise în baza Legii 18/1991, Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000, pentru suprafaţa de 16614 mp, situată în U.B Pesteana, Bîlteni, teren pe care sunt amplasate mai multe obiective petroliere (sonde), aparţinând SC OMV Petrom SA.
Reclamanta a mai arătat că obiectivele petroliere, respectiv sondele: 416 Bâlteni (720 mp teren); 419 Bâlteni (1100 mp teren); 417 Bâlteni (1460 mp teren); 170 Bâlteni (1100 mp teren); 138 Bâlteni (4300 mp teren); 174 Balteni (1100 mp teren); 571 Bâlteni (3500 mp teren); 172 Bâlteni (2234 mp teren), au fost amplasate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, în baza Decretului Prezidenţial nr.158/1989, astfel că pârâta desfăşoară pe acest teren activităţi de explorare – exploatare în sensul Legii petrolului nr.238/2004, înainte de intrarea in vigoare a Legii 18/1991.
A invocat reclamanta că la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 aceste sonde erau deja amplasate, iar pe terenul aferent se desfăşurau deja activităţi de explorare – exploatare, motiv pentru care aceasta consideră că aceste suprafeţe de teren, fiind şi expropriate, nu mai erau în circuitul civil şi, în consecinţă, nu puteau face obiectul Legii 18/1991. Reclamanta a mai menţionat că în Decretul Prezidenţial invocat, la art. 5 se prevede că: „Se aproba amplasarea a 52 de sonde de ţiţei pe structurile petroliere Bâlteni, Ţicleni… a cailor de acces şi a lucrărilor aferente… lucrări pentru punerea în producţie a sondelor inclusiv cele din programul de creştere a factorului final de recuperare a ţiţeiului, în afara perimetrelor construibile ale unor localităţi din judeţul Gorj, potrivit planurilor de situaţie nr.6-9 anexate. Că, în scopul realizării lucrărilor prevăzute la alineatul 1, se aproba scoaterea din fondul forestier a terenurilor în suprafaţa de…. mp, situate în judeţul Gorj, identificate potrivit planurilor de situaţie 6-9 anexate, astfel că, în aceste condiţii, se poate constata, fără putinţă de tăgadă ca la data apariţiei Legii 18/1991, aceste suprafeţe de teren nu mai făceau parte din terenurile aflate la dispoziţia comisiilor de fond funciar şi, prin urmare, terenurile nu pot face obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate. A mai arătat reclamanta că reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul unor terenuri afectate de operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, terenuri ocupate cu obiectivele sale, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative enunţate, astfel că pârâtele sunt neîndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pe acest amplasament.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin.1, 41, 42 alin.3 din Legea 18/1991, art.4 alin. l din Legea nr. 1/2000, art. III alin. l lit. a din Legea nr. 169/1997.
La data de 14.11.2011, reclamanta SC OMV Petrom SA a formulat precizare la cererea reconvenţională disjunsă din dosarul nr.10196/318/2011, cerere ce face obiectul cauzei de faţă prin care a menţionat că, având în vedere că toate terenurile din litigiu se află situate pe raza comunei Bâlteni, judeţul Gorj, iar titlurile de proprietate invocate în cererea formulată, au fost emise de către Comisia Judeţeană Gorj, la propunerea Comisiei locale de fond funciar Bâlteni, înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâtele M O – A C, A S B Gorj-O S E G, Comisia locală de fond funciar Bâlteni şi Comisia Judeţeană Gorj.
La data de 16.01.2012 reclamanta a înaintat la dosar o precizare, prin care a învederat instanţei faptul că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâtele M O – A C, A S B G – O S E G, P Bibeşti, P Schela, P Novaci, P Dumbrăveni, P Ţânţăreni, P Şipotu, P Pojogeni, P Turburea, P Răşina I şi P Ţicleni şi cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Bâlteni, Comisia Judeţeană Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.
Pârâtele M. O.-A. C., A. S. B.- O S E G, P Bibesti, P Schela, P Novaci, P Dumbrăveni, P Scrada, P Sipotu, P Pojogeni, P Tulburea, P Răşina II, P Ţicleni au înaintat la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că titlurile de proprietate contestate de reclamantă în prezenta cauză, au fost eliberate în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, în sensul că parohiile în litigiu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetaţie forestieră preluate abuziv de către stat, cererile au fost validate, după care s-au emis procese verbale de punere în posesie şi titlurile de proprietate. S-a invocat pe cale de întâmpinare că reclamanta este persoană juridică cu capital privat şi nu cu capitat integral de stat, motiv pentru care sunt incidente în cauză prevederile art. 6 din Legea 238/2004, conform cărora „Dreptul de folosinţă al terenurilor necesare efectuării operaţiunilor petroliere se dobândeşte în condiţiile legii, prin: vânzarea-cumpărarea terenurilor şi după caz a construcţiilor situate pe acestea, la preţul convenit între părţi; schimbul de terenuri, însoţit de strămutarea proprietarului afectat şi de reconstrucţia clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenţiei părţilor;închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părţi; exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii; concesionarea terenurilor; asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de acord;alte proceduri prevăzute de lege”.
De asemenea, s-a invocat că din verificările efectuate s-a constatat că Decretul nr.158/06.11.1989 nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi nu se găseşte în programele de tip legis, în concluzie, acest decret nu produce niciun efect faţă de pârâte.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.115-118, C.p.civ.
În şedinţa publică din data de 10.02.2012 instanţa din oficiu a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată referitoare la constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. 431/26.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Schela, nr.443/27.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Novaci, nr.438/27.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Dumbrăveni, nr.409/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Ţânţăreni, nr.407/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Şipotu, nr.403/22.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Pojogeni, nr.432/26.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Bibeşti,nr.405/22.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Răşina I, nr.410/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Ţicleni şi formarea unui nou dosar pentru fiecare titlu de proprietate în parte.
În prezenta cauză înregistrată sub nr…. pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, a rămas spre soluţionare cererea reclamantei SC OMV Petrom SA privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 410/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Ţicleni.
Instanţa din oficiu, în temeiul art.129 alin.5 C.p.civ. a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală de fond funciar Bâlteni, pentru a se comunica toate actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate nr. 410/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Ţicleni, titlu ce face obiectul prezentei cauze, respectiv: cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, actele vechi de proprietate, Hotărârea Comisiei Judeţene de validare a suprafeţei reconstituite, tabelul anexă, procesul-verbal de punere în posesie. Prin răspunsul înaintat cu adresa nr.2575/05.03.2012 emisă de Primăria comunei Bâlteni, au fost înaintate la dosar, în copii conforme cu originalul, HCJ nr.3304/17.03.2003, procesul-verbal de punere în posesie nr.6/07.10.2004, sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr…/2003 al Judecătoriei Târgu-Jiu. La termenul de judecată din data de 09.03.2012 instanţa, faţă de răspunsul înaintat la dosar de intimata Comisia locală de fond funciar Bâlteni şi întâmpinările formulate de pârâte, a dispus emiterea unor adrese către Comisia Judeţeană Gorj, pentru a înainta la dosar actele care au stat la baza emiterii HCJ nr.3304/17.03.2003, către ITRSV Rm. Vâlcea şi către M O – A C.
Prin răspunsul înaintat la dosar cu adresa nr.5893/20.03.2012 emisă de Instituţia Prefectului Judeţul Gorj s-a înaintat în copie HCJ nr.3304/17.03.2003 şi actele care au stat la baza emiterii acestei hotărâri, respectiv: cererea formulată de M O – A C, lista cu unităţile de cult ce urmează a primi terenuri cu vegetaţie forestieră, înscris cu privire la evoluţia proprietăţii şi a modului de gospodărire a pădurilor înainte de 1948, adresa nr.6850/2002 emisă de Arhiepiscopia Bucureştilor.
Prin adresa nr.3111/23.03.2012 emisă de ITRSV Râmnicu Vâlcea, s-a comunicat instanţei faptul că suprafaţa de 30 ha, teren fond forestier naţional, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.410/25.10.2004 eliberat în favoarea pârâtei P Ţicleni, nu era scoasă din fondul forestier la data emiterii titlului, arătând totodată că pe această suprafaţă, la data emiterii titlului, se aflau amplasate obiective petroliere ce ocupau temporar anumite terenuri din fondul forestier.
Prin aceeaşi adresă s-a mai comunicat faptul că pentru aceste obiective petroliere nu s-au emis aprobări de scoatere definitivă din fondul forestier naţional, ci aprobări de ocupare temporara a terenurilor, cu obligativitatea beneficiarului SNP Petrom SA – Sucursala Tg. Jiu, ca la expirarea termenului de aprobare, terenul să fie redat circuitului silvic apt pentru împădurire, conform art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 26/1996, Codul silvic în vigoare la acea dată, sau solicitarea de către beneficiar de prelungire a termenului de ocupate temporară (Legea nr.26/1996) fiind abrogată conform art.139 din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic).
La data de 26.04.2012 pârâta M O – A C a înaintat la dosar răspunsul solicitat de instanţă, respectiv HCJ nr.3304/17.03.2003, menţionând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr.410/25.10.2004 a fost formulată de către M O – A C în numele parohiilor menţionate în hotărâre, însă nu a oprit un exemplar al cererii de reconstituire, arătând totodată că M O-A C, a devenit proprietară a terenului cu vegetaţie forestieră în baza actului de donaţie încheiat cu P Ţicleni.
În şedinţa publică din data de 27.04.2012, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea topografie în cauză, probă cu care părţile au fost de acord, fiind desemnat domnul expert G.. M., obiectivele necesare realizării raportului de expertiză fiind stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2012. După depunerea raportului de expertiză şi studierea acestuia de către părţi, s-au formulat obiecţiuni de către reclamantă, prin apărătorul ales, încuviinţate de către instanţă, răspunsul la obiecţiuni fiind întocmit la data de 20.09.2013 şi ataşat la filele 178-179 din dosar.
În şedinţa publică din data de 07.06.2013, reprezentantul reprezentantei a solicitat ca expertul să avizeze la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj raportul de expertiză realizat în cauză, conform Ordinului nr.108/29.03.2010 anexat la dosarul cauzei, cerere respinsă de către instanţă, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă.
Prin sentinţa civilă nr.7170/18.10.2013, instanţa a respins cererea cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta SC OMV Petrom SA, iar împotriva acestei sentinţe reclamanta SC OMV Petrom SA a declarat recurs, dosarul fiind înaintat Tribunalului Gorj, Secţia I Civilă, unde s-a pronunţat decizia civilă nr.223/13.02.2014, prin care s-a admis recursul recurentei reclamante, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr….. cu termen de judecată la data de 14.03.2014.
La termenul de judecată din data de 10.04.2014, având in vedere indicaţiile deciziei de casare, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea topografie, cadastru şi geodezie fiind numită în cauză doamna expert L. I., iar la termenul de judecată din data de 08.05.2015 instanţa a admis cererea de înlocuire expert formulată de doamna expert L. I. şi a dispus înlocuirea doamnei expert cu domnul expert M. M., care la data de 04.12.2014 a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică in specialitatea topografie, cadastru şi geodezie.
Prin sentinţa civilă nr.354/22.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…. a fost admisă acţiunea ulterior precizată formulată de reclamanta SC OMV Petrom SA, în contradictoriu cu pârâtele M O-A C, A S B G–O S E G, P Ţicleni şi intimatele Comisia locală de fond funciar Bâlteni, Comisia Judeţeană Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.410/2014 pentru suprafaţa de 2934 mp, teren ocupat de sondele 58 şi 603.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reținut că la data de 25.10.2004 s-a emis Parohiei Ţicleni titlul de proprietate nr.410 pentru suprafaţa de 30 ha teren forestier, titlu ce a avut la baza HCJ nr.3304/17.03.2003 prin care s-a validat titlul de proprietate pentru unităţile de cult din judeţul Gorj, la poziţia 8 din hotărâre fiind menţionată P Ţicleni cu 30 ha.
Prin cererea reclamantei disjunsă din dosarul nr…., SC OMV Petrom SA a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlul de proprietate nr.410/2004 emis pe numele Parohiei Ţicleni şi a actelor premergătoare şi subsecvente cu privire la suprafaţa de 16614 mp, acţiune precizată la ultimul termen de judecată, in sensul că solicită nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr.410/2004 pentru suprafaţa de 3459,016 mp reprezentând suprafaţă efectiv ocupată de obiective petroliere, respectiv sondele 58 şi 603 Ţicleni.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că acţiunea ulterior precizată este întemeiată. Astfel, din raportul de expertiză întocmit in cauză de expertul M. M. reiese că terenul din titlul de proprietate eliberat Parohiei Ţicleni are suprafaţa de 30 ha şi este situat in tarlaua 23 parcela 87 şi tarlaua 10 parcela 8/12/P III, Ua86 A%, Ua 86 F1, Ua 87 A% şi Ua 87 B, având categoria de folosinţă pădure cu excepţia amplasamentului sondei 58 unde vegetaţia forestieră este defrişată, având ca vecinătăţi: la nord P Vierşani, la est teren agricol şi P Vierşani, la sud OS Peşteana şi P Ţânţăreni, la vest OS Peşteana. De asemenea, expertul a precizat că terenul din titlul de proprietate corespunde cu terenul descris in procesul verbal de punere in posesie şi că prin HCJ nr. 4361/04.10.2004 s-a validat dreptul de proprietate nu şi amplasamentul acestui teren.
A mai precizat expertul că pe terenul identificat se află amplasat obiectivul petrolier Sonda 58 Ţicleni ce aparţine reclamantului şi ocupă suprafaţa de 2934 mp teren pe care vegetaţia forestieră este defrişată fiind ocupat de accesul la sondă, reţeaua electrică şi careul sondei. Că tot pe acest teren a mai fost identificată şi sonda 603, obiectiv care se pare că ar fi abandonat in prezent. De asemenea, expertul menţionează că nu rezultă că terenul ocupat de sonda 58 ar face obiectul unui decret de expropriere, dar că pe planurile cadastrale ediţia 1986 această sondă apare identificată ca fiind existentă la acea dată şi că terenul aferent acestei sonde avea înainte de anul 1989 aceeaşi categorie de folosinţă pe care o are şi in prezent. De asemenea, din înscrisurile depuse de reclamantă reiese că pe terenul in suprafaţă de 615,016 mp este amplasată sonda 603 Ţicleni.
Deşi în raportul de expertiză se menţionează că sonda 603 este dezafectată, din raportul săptămânal de reparaţie nr. 45 al sondei 603 reiese că sonda exista pe acest teren încă din anul 1953, terenul din jurul sondei fiind defrişat aşa cum reiese din planşele foto depuse la dosar.
Astfel instanţa a constatat că şi terenul aferent sondei 603 avea înainte de intrarea in vigoare a legilor fondului funciar aceeaşi folosinţă ca şi în prezent, respectiv teren necesar exploatării sondei. Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nu au fost formulate pe amplasamentul pe care s-a eliberat titlul de proprietate, expertul precizează că cererile nr.2579/20.03.1991 şi nr.16.06.1998 au o formulare simplistă, fără identificarea clară a terenurilor solicitate şi că solicitările pârâtei se bazează pe proprietatea Bisericii Kuţulescu şi care, conform BAP-urilor, este localizată pe terenul comunei Peşteana Jiu şi Valea cu Apă şi nu pe teritoriul administrativ al comunei Bâlteni.
Instanţa a constatat că potrivit art.3 pct.1 lit. a din Legea nr.169/1997 „sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricola de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricola de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni si inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciara, precum si actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art.24 alin.1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri”.
De asemenea, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.1/2000 modificată „pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietatea ale persoanelor fizice si juridice, care au trecut in proprietatea statului si pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare si exploatare, se restituie, in condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar in situația in care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localităţi, acceptate de foștii proprietari. In cazurile in care compensarea nu este posibila se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, in condițiile legii”.
Faţă de probele administrate, instanţa a constatat că titlul de proprietate nr.410/2004 este lovit de nulitate absolută parţială pentru suprafaţa de 2934 mp.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta pârâtă Mitropolia Olteniei – Arhiepiscopia Craiovei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate eliberat în favoarea Parohiei Ţicleni pentru considerentul că pe această suprafață de teren se află sondele petroliere exploatate de reclamanta SC OMV Petrom SA, în dovedirea pretinsului interes legitim fiind invocat Decretul nr.158/1989 prin care s-ar fi expropriat suprafaţa de teren în discuţie.
Recurenta apreciază însă că acest înscris nu este semnat şi nu deţine un semn distinctiv care să confirme existenţa sa ca normă juridică în conformitate cu dispoziţiile art.69 din Constituția României din anul 1965 şi era sarcina intimatei reclamantei de a dovedi opozabilitatea acestui înscris. Totodată, s-a arătat că instanţa de fond nu a analizat în raport de prevederile Legii 18/1991 şi ale Legii 1/2000 motivele de nulitate invocate şi regimul juridic al terenului, în sensul că ar fi trebuit demonstrat amplasamentul efectiv al sondelor şi existența sau inexistenţa dreptului de a le amplasa pe acel teren.
S-a mai menţionat că raportul de expertiză realizat în cauză a menționat că amplasamentul sondei vizează o altă categorie de folosinţă decât teren cu vegetaţie forestieră, susţinând astfel faptul că amplasamentul sondei ar fi fost scos din fondul forestier naţional, concluzie întemeiată doar pe faptul că în zonă vegetaţie forestieră este defrişată. În realitate, suprafaţa de teren respectivă se află în fondul forestier naţional, după cum rezultă din amenajamentul silvic anexat în copie la motivele de recurs.
Un alt considerent pentru care s-a criticat sentinţa de fond este acela că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.4 alin.1 din legea 1/2000, deoarece sondele respective nu au fost amplasate anterior anilor 1990, iar pe de altă parte expertiza realizată în cauză confirmă că terenul pe care este amplasată sonda nu face parte din terenul menţionat în decretul de expropriere. Pentru a-şi întemeia argumentaţia legată de aplicabilitatea dispoziţiilor art.4 din legea 1/2000 instanţa a avut în vedere un document care emană chiar de la reclamanta OMV Petrom SA (raportul săptămânal de reparaţie al sondei), precum şi constatarea subiectivă a expertului care apreciază că existenţa sondei 58 reiese din documentele cadastrale la nivelul anului 1986. Această concluzie a fost formulată în condiţiile în care nu există nici un argument în favoarea amplasării şi menţinerii sondei, cu atât mai mult cu cât potrivit dispoziţiilor legale la nivelul anilor 1986 pentru construirea sau amplasarea obiectivelor petroliere exista obligativitatea obţinerii unei autorizaţii. Dacă ar fi fost corecte susţinerile reclamantei legate de instalarea în mod legal a acestor obiective petroliere, această situaţie putea fi dovedită prin prezentarea autorizație de construire şi, respectiv, amplasare în conformitate cu dispoziţiile art.2 pct.1 lit.c din Decretul nr.144/1958.
Fără a verifica toate aceste elemente instanța de fond s-a rezumat a-şi însuşi raţionamentul subiectiv al intimatei şi al expertului numit în cauză, raţionament neprobat în nici un fel, iar simpla existenţă în fapt a obiectivelor petroliere nu conduce la aplicabilitatea imediată a dispoziţiilor art.4 alin.1 din legea nr.1/2000.
Recurenta pârâtă a depus la dosar în copie extras din amenajamentul silvic pentru tarlaua şi parcela pentru care s-a contestat titlul de proprietate.
La rândul său, intimata reclamantă OMV Petrom SA a formulat întâmpinare, invocând excepţia nulității recursului ca fiind nemotivat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Excepţia nulităţii recursului a vizat faptul că recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ, iar faptul că legea instituie pentru litigiul de faţă o singură cale de atac şi anume recursul, nu îl scuteşte pe recurent de obligația motivării în sensul încadrării în unul dintre motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 C.pr.civ, invocarea art.3041 C.pr.civ. nefiind suficientă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că recursul nu vizează nici o critică în legătură cu nelegalitatea soluţie, iar recurenta pârâtă nu a formulat în faţa instanţei de fond obiecţiuni la raportul de expertiză, criticându-l direct în faza recursului. În ceea ce privește afirmaţiile potrivit cărora cele două obiective petroliere sonda 58 şi sonda 603 Ţicleni ar fi fost instalate nelegal, s-a menţionat că recurenta pârâtă nu a dovedit aceste aspecte în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil.
Totodată, expertiza realizată în al doilea ciclu procesual a avut în vedere documentaţia cadastrală existentă pentru terenul în litigiu care nu a fost folosită în raportul întocmit în primul ciclu procesual, acesta fiind tocmai unul dintre considerentele pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare, dispunându-se expres identificarea obiectivelor petroliere existente pe terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr.41/2004.
În ceea ce priveşte calitatea intimatei reclamante de proprietar asupra terenului în litigiu, pentru terenul aferent sondei 58 Ţicleni s-a dovedit că acesta a făcut obiectul decretului de expropriere nr.158/1989, iar pentru sonda 603 Ţicleni s-a probat că, fiind amplasată pe teren cu vegetaţie silvică în anul 1953, chiar dacă este vorba despre o sondă abandonată, se află în evidenţele OMV Petrom SA. Deoarece ambele obiective petroliere erau deja amplasate pe terenul în litigiu anterior intrării în vigoare a legii 18/1991, după cum atestă evidenţele OMV Petrom SA din care rezultă că terenurile în litigiu nu mai erau în folosinţa stratului, fiind scoase din circuitul forestier şi nu mai puteau forma obiectul Legii 18/1991.
În dovedirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu s-au invocat prevederile art.20 din Legea nr.15/1990, cu motivarea că izvorul dreptului de proprietate al intimatei reclamante îl constituie această lege, care este anterioară emiterii titlului de proprietate contestat, iar potrivit practicii judiciare legea constituie un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.
S-a mai menţionat că la momentul eliberării titlului de proprietate au fost încălcate prevederile art.45 alin.2 din legea 18/1991 care exceptează în mod imperativ de la reconstituire suprafeţele de teren defrişate, ocupate de obiective petroliere, dar şi dispoziţiile art.8 alin.11 şi art.42 alin.32 din legea 18/1991 şi art.4 alin.1 din Legea 1/2000. Acest lucru deoarece terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate contestat nu se mai regăsea la data intrării în vigoare a legii 18/1991 în folosinţa Statului Român ci în folosinţa intimatei reclamate, făcând parte din perimetrul petrolier, astfel cum acesta este definit prin dispoziţiile art.2 pct.25 din Legea nr.238/2004. De asemenea, legea exceptează de la reconstruirea dreptului de proprietate ,,suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare”, dar există şi stipulaţia potrivit căreia pentru terenurile din extravilanul localităţilor care au trecut în proprietatea statului şi pe care se desfăşoară operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare se restituie în condiţiile legii suprafeţe echivalente constituie din rezerva existentă la comisiile locale. Practic, există interdicţia reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, fiind incidente dispoziţiile art. III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997.
S-a mai menţionat că nu corespunde realităţii afirmaţia potrivit căreia decretul de expropriere nr.158/1989 nu reprezintă un act normativ care să producă efecte juridice, deoarece art.69 din Constituţia României din anul 1989 stabileşte că decretele emise de Consiliul de Stat se semnează de preşedinte şi se publică în Buletinul Oficial, iar hotărârile care se publică în Buletinul Oficial sunt doar cele care au caracter normativ. Deoarece Decretul nr.158/1989 nu a avut caracter normativ nu există obligativitatea publicării sale, în acest sens fiind şi informaţiile comunicate de Consiliul Legislativ al României în prezentul dosar. Pe cale de consecinţă Decretul nr.158/1989 este un act de autoritate legal care a produs efecte juridice, iar practica instanţelor creată la nivel judeţean are în vedere că terenul afectat de obiective petroliere a fost folosit scopului pentru care a fost preluat de către stat, sondele fiind puse în funcțiune înainte de anul 1990.
În ceea ce priveşte sonda nr. 603 Ţicleni, instanţa de fond a consfinţit realitatea probată şi potrivit căreia sonda funcţionează din anul 1953, din acel moment şi până în prezent sonda fiind activă, iar faptul că în evidenţele intimatei reclamante apare ca sondă abandonată nu înlătură calitatea OMV Petrom SA de proprietar asuprea terenului aferent.
S-a mai menţionat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.III din Legea 169/1997 care vizează nulitatea absolută a actelor de proprietate eliberate cu încălcarea normelor imperative referitoare la exceptarea de la reconstituirea în natură pe fostul amplasament, iar instanţa de fond a realizat o aplicare corectă a acestor dispoziţii, dar şi a prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr.1/2000.
Analizând recursul de faţă, tribunalul reţine că acesta critică sentința instanţei de fond în ceea ce privește aplicarea dispoziţiilor legii nr.18/1991, legii nr.1/2000 şi legii nr.169/1997 în ceea ce priveşte acţiunea civilă pentru constatare nulitate absolută titlu de proprietate formulată de reclamanta OMV Petrom SA împotriva titularului reconstituirii dreptului de proprietate, P Ţicleni, urmând să analizeze pe cale de consecinţă legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, instanţa a fost învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.III lit.a din Legea 169/1997 formulată de titularul obiectivului petrolier amplasat pe terenul în litigiu împotriva titularului reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră pe care se află amplasate obiectivele petroliere, cauza de nulitate vizând nerespectarea dispoziţiilor art.8 alin.1, art.41 alin.1, art.42 alin.3 din legea 18/1991 şi art.4 alin.1 din legea 1/2000.
Tribunalul constată astfel că reclamanta a invocat ca motiv de nulitate a titlului de proprietate contestat faptul că terenul în litigiu este exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor dispoziţii speciale ale legii, urmând să identifice cu prioritate dispozițiile legale aplicabile titlului de proprietate eliberat în favoarea recurentei pârâre P Ţicleni, pentru a putea verifica dacă dispozițiile invocate de către reclamantă sunt sau nu incidente în cauză. Fiind vorba despre un titlu de proprietate eliberat în anul 2004 pentru teren cu vegetaţie forestieră (nr.407/2004), acestui titlu de proprietate îi sunt aplicabile prevederile art.47 din legea 18/1991 şi art.29 din legea nr.1/2000 (în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate contestat), dispoziţii care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aparţinând unităților de cult, cum este cazul în speţa de faţă.
Potrivit acestor dispoziţii legale ,,pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice care au trecut în proprietatea statului şi pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie în condițiile legii foștilor proprietari suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale”, instituindu-se astfel o interdicţie de retrocedare a vechiului amplasament tocmai în considerarea investițiilor realizate pe aceste terenuri şi care parte dintre investiţiile de utilitate publică. Legea instituie însă o condiţie primordială pentru această exceptare de la reconstituire, şi anume ca aceste terenuri să fi trecut în proprietatea statului, iar în speţa de faţă, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză şi reprezentat de cele două lucrări de specialitate întocmite, terenul pe care se află cele două sonde administrate de OMV Petrom SA nu este inclus în terenul pentru care a fost emis decretul de expropriere nr.158/1989, decret care este invocat ca şi temei al dreptului de proprietate de către reclamanta OMV Petrom SA.
Astfel, cum în cauză s-a stabilit că terenul în litigiu nu a fost inclus în suprafaţa pentru care s-a dispus exproprierea prin decretul nr.158/1989, nu este îndeplinită condiția prioritară referitoare la faptul că terenul ar fi trebuit să fi trecut în proprietatea statului anterior anului 1989, astfel încât nu se mai pune problema verificării celorlalte condiţii prevăzute de art.4 alin.1 din Legea 1/2000 şi care ar atrage incidenţa dispoziţiilor art.III din legea 169/1997.
De altfel, chiar în cuprinsul întâmpinării formulate în fața instanţei de recurs intimata reclamantă OMV Petrom SA precizează că sonda 603 Ţicleni este amplasată pe un teren care excede decretului de expropriere, singura motivare pentru drepturile pretinse pentru acest teren fiind chiar amplasarea sondei.
Însă faptul că intimata reclamantă OMV Petrom SA susţine că aceste sonde au fost amplasate încă din anul 1953 nu atrage incidenţa art.4 din legea 1/2000 deoarece, după cum s-a arătat, relevant în cauză este, cu prioritate, dacă terenurile prevăzute de art.4 din Legea 1/2000 au intrat în proprietatea statului anterior anului 1990 şi nu dacă pe aceste terenuri se află amplasate obiective petroliere.
Sub acest aspect, tribunalul apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă şi legat de inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.4 din Legea 1/2000, reţinerile instanței de fond legate de incidenţa art.III pct.1 lit.a din Legea 169/1997 pentru considerentul că terenul în litigiu face obiectul art.4 din Legea 1/2000 fiind astfel lipsite de temei legal.
Instanţa de fond şi-a argumentat soluţia exclusiv pe faptul că pe terenul în litigiu se află amplasate cele două sonde deţinute în administrare de reclamanta OMV Petrom SA, dar şi pe susţinerile expertului Lupu Ioana conform cărora cele două sonde sunt amplasate încă din anul 1986, în condiţiile în care, după cum s-a arătat, aceste aspecte puteau fi analizate numai după ce se constata îndeplinită condiția primordială legată de trecerea terenului în proprietatea Statului Român anterior anului 1990 şi care, după cum s-a arătat, nu este îndeplinită în cauză.
Totodată, nu sunt incidente în cauză nici prevederile legii nr.15/1990 invocate de către intimata reclamantă în susţinerea dreptului său de proprietate pentru terenul aferent sondelor, deoarece acest act normativ reglementează reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi nu există nici un articol care să stabilească pentru unitatea economică reorganizată calitatea de proprietar asupra terenului pe care se află amplasate obiectivele deţinute de către societate. Art.5 din acest act normativ stabileşte că „regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său”, însă este vorba despre bunurile pentru care există dovada dreptului de proprietate la acel moment, iar pentru terenurile pentru care proprietatea aparţine statului român art.25 stabileşte că „prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministrului de stat pentru industrie şi comerţ, activităţi economice, servicii publice, unităţi de producţie ale unor regii autonome şi terenuri proprietate de stat pot face obiectul unor concesiuni”. Această concesiune „se acordă numai pe bază de licitaţie publică şi cu condiţia ca prin concesionare să se asigure statului un venit fix anual, cel puţin egal cu media beneficiilor nete realizate prin exploatarea, în ultimii 5 ani, a obiectului concesiunii, ori a unor obiecte similare. Acest venit nu va putea fi mai mic decât rata dobânzii Băncii Naţionale, aplicată la valoarea estimată a concesiunii stabilită prin hotărâre a guvernului”. Intimata reclamantă neprezentând actele menţionate de dispoziţiile enunţate anterior, în mod evident nu poate invoca, în susţinerea dreptului său de proprietate pentru terenurile în litigiu, dispoziţiile legii nr.15/1990.
În consecință, apreciind că în speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art.4 alin.1 din legea 1/2000, prevederi de care titularul exploatării petroliere OMV Petrom SA s-ar fi putut prevala pentru a contesta actul de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul art.III din Legea 169/1997, iar sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale invocate anterior, în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. aceasta urmează să fie modificată. Va fi admis recursul de faţă şi în baza art.312 alin.3 C.pr.civ. va fi modificată sentinţa instanţei de fond, în sensul că se va respinge acţiunea civilă promovată de reclamanta OMV Petrom SA şi având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat în favoarea Parohiei Ţicleni pentru terenul aferent obiectivelor petroliere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta pârâtă Mitropolia Olteniei – Arhiepiscopia Craiovei, excepţie invocată de intimata reclamantă SC OMV Petrom SA.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă M O-A C împotriva sentinţei civile nr.354/22.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. în contradictoriu cu intimata reclamantă SC OMV Petrom SA şi intimaţii pârâţi A S B G-O S E G, P Ţicleni, Direcţia Silvică Gorj, Comisia Locală Bâlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991.
Modifică sentinţa civilă nr.354/22.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. în sensul că respinge acţiunea în nulitate acte de proprietate şi acte premergătoare formulată de reclamanta SC OMV Petrom SA împotriva pârâtelor M O-A C A S B G-O S E G, P Ţicleni, Direcţia Silvică Gorj, Comisia Locală Bâlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08.05.2015 la Tribunalul Gorj.
