Ieşire din indiviziune. Necesitatea evaluării terenului supus împărţeli chiar în situaţia în care fiecărei părţi , părţile dispunând de cote legale egale , s-au atribuit parcele egale de către expertul topograf care a invocat lipsa specializării sale în materie de evaluare. Invocarea de către recurentă a existenţei utilităţilor ce fac diferenţa valorică a parcelelor.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 24.03.2008, sub nr.3920/318/2008, reclamanta C A.A a chemat in judecata pe paraţii C.G , C I si C V solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună partajarea averii succesorale ramase de pe urma autorului comun .
In urma administrării probatoriului , in şedinţa publica din data de 15.05.2008 ,instanţa a pronunţat încheierea de admitere in principiu prin care s-a admis in principiu acţiunea, s-a constatat deschisa succesiunea autorului C.E si vocaţia succesorala a parţilor , in calitate de descendenţi de gradul I , cu o cota de 1 fiecare , masa succesorala fiind compusa din terenul menţionat in titlul de proprietate nr. 1504750/10.05.2007.
În conformitate cu disp. art .673 ind. 6 C pr. civ, s-a dispus si efectuarea unei expertize topografice pentru formarea loturilor ,fiind numit expert .
Prin raportul de expertiza s-au întocmit trei variantei de lotizare , respectiv varianta I,II si III, in toate cele trei variante fiind formate loturi ce cuprind aceiaşi suprafaţa de teren , respectiv 893 mp .
Prin sentinţa civilă nr. 8403/30.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 3920/318/2008, a fost admisă acţiunea şi a fost omologat raportul de expertiză în varianta I de lotizare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta .
În motivarea recursului a invocat că expertul nu a întocmit raportul de expertiză în termen legal ,astfel că nu a putut să-l studieze şi să formuleze obiecţiuni ; că varianta I nu corespunde realităţii , respectiv nu s-a avut în vedere că terenul prevede şi utilităţi ; că era necesară desemnarea în cauză a unui expert evaluator pentru stabilirea lotului valoric al fiecărei părţi .
Prin decizia nr. 762 din 19.03.2009 pronunţată de TribunalulGorj3920/318/2008 a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinţei civile nr. 8403/30.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 3920/318/2008;a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel s-a reţinut următoarele:
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul topograf desemnat de instanţa de fond , depus la dosar la 7.10.2008 , s-a identificat suprafaţa terenului supus împărţelii şi s-au formulat variante de lotizare , potrivit cărora terenul a fost împărţit în parcele egale . Expertul a precizat însă că nefiind şi evaluator , nu poate face calculul valoric al fiecărui lot.
În şedinţa publică din 9.10.2008 s-a constatat depusă la dosar din partea reclamantei xerocopia certificatului emis de ICCJ privind existenţa cererii de strămutare formulată de aceasta , acordându-se termen pentru a se depune la dosar acte vizând soluţia pronunţată cu privire la cererea de strămutare.
La 27.10.2008 procuratorul reclamantei a formulat o cerere pentru acordarea unui termen de judecată , în vederea studierii raportului de expertiză.
În practicaua sentinţei civile 8403/2008 , instanţa a respins cererea de amânare , având în vedere că raportul de expertiză a fost depus în termenul procedural.
Deşi în principiu, reţinerea instanţei din practicaua sentinţei este corectă raportat la data la care s-a depus raportul de expertiză , însă , având în vedere incidentul procedural ce a determinat amânarea cauzei după depunerea raportului de expertiză şi în virtutea rolului activ , instanţa trebuia să supună dezbaterii părţilor încuviinţarea în cauză şi a unui expert evaluator , întrucât chiar în suprafeţe egale şi chiar dacă este vorba în întregime de teren intravilan , sub aspect valoric loturile pot fi diferite, egalizarea loturilor realizându-se eventual prin stabilirea unor sulte .
De altfel , acest aspect l-a invocat şi recurenta reclamantă , care susţine necesitatea efectuării unei expertize de evaluare a terenului ,având în vedere existenţa în teren a unei anumite infrastructuri .
Ieşirea din indiviziune reprezintă operaţiunea juridică de stabilire în concret a părţii din patrimoniu succesoral cuvenite fiecărui erede corespunzător cu cotele lor succesorale. În fapt , ea implică operaţiunea tehnică de delimitare a categoriei de bunuri ce se atribuie fiecărui succesor , plecându-se de la principiul atribuirii în natură a bunurilor supuse împărţelii şi respectării cotelor legale.
În situaţia în care nu se pot atribui bunuri care să corespundă sub aspect cantitativ şi valoric cotelor , egalizarea loturilor se realizează sub forma sultei.
În speţă , lipsa evaluării terenului supus împărţelii ,chiar în contextul în care expertul topograf a împărţit terenul în suprafeţe egale pentru toate părţile , având în vedere cotele lor egale , este de natură a aduce atingere drepturilor succesorale a vreunei părţi , pentru că deşi sunt egale ca întindere , sub aspectul estimării valorii fiecărei parcele atribuite , pot fi diferenţe importante.
În acest sens , art.734 C. Civil prevede că estimaţia imobilelor se face de expert , iar în procesul verbal încheiat de acesta trebuie arătate bazele estimaţiei , dacă obiectul estimat este comod partajabil în natură şi în ce mod , urmând să fixeze , în fine, în caz de împărţire , fiecare din părţile ce se pot forma , precum şi valoarea lor.
Ca atare , s-a consideră necercetat fondul cauzei , indicâdu-se ca în rejudecare să fie administrată expertiza tehnică de evaluare a terenului , urmând ca expertul evaluator împreună cu cel topograf să se pună de acord asupra variantelor de lotizare.
Întocmit,
Judecător Grama Mariana
