Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.1539/91/2006 reclamantul Partidul Social Democrat Organizaţia Vrancea a formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Hotărârii nr.76/2006 şi constatarea încetării de drept a mandatelor consilierilor judeţeni Văsii Marius Florinel, Avădani Raluca, Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian şi Constantinescu Codruţ.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtului să ia act de încetarea mandatelor consilierilor mai sus menţionaţi în temeiul art.9 alin. 3 în referire la art.9 alin. 2 lit. h/1 din Legea 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Această solicitare a fost susţinută în şedinţa Consiliului Judeţului Vrancea din 2 august 2006 dar prin Hotărârea nr.76/2006 din aceeaşi dată acesta a dispus scoaterea de pe ordinea de zi a acestei solicitări.
Această operaţiune a fost considerată ca nefiind legală atâta vreme cât nu a existat acordul iniţiatorului, în pofida faptului că exista referatul constatator semnat de preşedintele consiliului judeţean şi de secretarul general al judeţului, iar potrivit art.75 şi 77 din Legea 393/2004 consilierii pentru care s-a solicitat încetarea mandatului se aflau în conflict de interese şi nu puteau lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor.
Deoarece la adoptarea hotărârii au fost încălcate dispoziţiile legale sus citate, a solicitat anularea acestei hotărâri.
În motivarea celui de al doilea capăt de cerere, reclamantul a susţinut că mandatele consilierilor judeţeni Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian, Constantinescu Codruţ , Văsii Marius Florinel şi Avădani Raluca au încetat de drept prin pierderea calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă au fost aleşi.
Aceşti consilieri au fost aleşi pe listele Partidului Social Democrat şi potrivit art.2 alin.1 din Legea 249/2006, în 45 zile şi-au declarat apartenenţa politică la alte partide astfel: la 18.07.2006 numiţii Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian şi Constantinescu Codrut au declarat că sunt membri ai Partidului Naţional Liberal, la 20.07. 2006 numitul Văsii Marius Florinel a declarat că este membru a PSD pentru ca la 26.07.2006 să declare că este membru PD. La 20.07.2006 numita Avădani Raluca a declarat că este membru PSD pentru ca la 28.07.2006 să declare că este membru al PNL.
Cum la data depunerii declaraţiilor că sunt membri ai altor partide politice, şi-au pierdut calitatea de membri ai PSD, mandatele lor de consilieri judeţeni au încetat de drept în condiţiile art. 9 alin. 2 lit. h indice 1 şi alin.3 din Legea 393/2004, pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea era obligat să ia act de această situaţie în prima şedinţă ordinară conform art.12 din acelaşi act normativ.
Prin scoaterea de pe ordinea de zi a solicitării PSD, pârâtul a refuzat implicit să ia act de incidenţa dispoziţiile art.9 din Legea 393/2004. Pentru acest considerent reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească instanţa să constate încetarea de drept a mandatului consilierilor judeţeni sus-menţionaţi.
La 18.09.2006 în cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului consilierul judeţean Lambrino Eduard care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată în ce priveşte anularea Hotărârii nr.76/2006 şi ca inadmisibilă în ce priveşte al doilea capăt de cerere. Acesta a susţinut că scoaterea de pe ordinea de zi s-a datorat faptului că nu a existat proiect de hotărâre însoţit de referatele necesare, iar instanţa nu se poate pronunţa referitor la constatarea încetării de drept a mandatelor, această atribuţie revenindu-i în exclusivitate Consiliului Judeţean.
O cerere de intervenţie accesorie cu o motivare identică a formulat la 19.09.2006 şi consilierul judeţean Panciu Valerică, invocând în plus excepţia lipsei calităţii procesuale active a PSD Vrancea, acesta neavând în cauză un drept legitim recunoscut de lege. Potrivit art. 12 din Legea 393/2004, propunerea de a constata încetarea de drept a mandatelor consilierilor trebuia făcută de preşedintele Consiliului judeţean sau de oricare consilier. Aşa fiind, a susţinut intervenientul, PSD Vrancea nu are un drept care să-i confere calitate procesuală activă.
La 18.09.2006, consilierul judeţean Văsii Marius Florinel a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, justificându¬-şi interesul prin aceea că în discuţie ar fi şi mandatul său de consilier. Pentru acest motiv a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată în ce priveşte anularea Hotărârii nr.76/2.08.2006 întrucât solicitarea nu ar întruni condiţiile legale şi ca inadmisibilă în ce priveşte constatarea încetării de drept a mandatelor consilierilor, instanţa neavând competenţa de a se pronunţa.
Prima instanţă a admis în principiu cererile de intervenţie, având în vedere disp. art.49-52 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată la nr. 1846/91/2006 acelaşi reclamant – Partidul Social Democrat Organizaţia Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea ca prin hotărâre judecătorească pronunţată în baza Legii contenciosului administrativ, să se constate încetarea de drept a mandatelor şi pentru consilierii Mîndrescu Enache şi Tudorachi Spiridon cu motivarea că şi aceşti 2 consilieri după ce au fost aleşi pe listele PSD şi-au schimbat apartenenţa la alte partide, astfel: consilierul Mîndrescu Enache a declarat la 7.08.2006 că este membru PNL şi consilierul Tudorachi Spiridon a declarat la 2.08.2006 că este membru PD.
Deşi în speţă erau incidente disp.art. 9 alin. 2 din Legea 393/2004. modificată şi completată, situaţie sesizată pârâtului în repetate rânduri prin adresele nr. 104/4.08.2006 şi 106/7.08.2006, Consiliul Judeţean Vrancea s-a întrunit în şedinţă ordinară potrivit art.12 din Legea 393/2004. Aşa fiind, şi în acest dosar a solicitat ca având în vedere refuzul mai sus menţionat să se constate de instanţa de contencios administrativ încetarea de drept înainte de termen şi a mandatelor consilierilor judeţeni Mîndrescu Enache şi Tudorachi Spiridon.
La primul termen din 26.09.2006 în cauză a formulat o nouă cerere de intervenţie în interesul pârâtului, consilierul judeţean Lambrino Eduard prin care a solicitat ca şi în precedent respingerea acţiunii întrucât constatarea încetării de drept a mandatului consilierilor în cauză este atributul exclusiv al Consiliului judeţean şi nu al instanţei. A mai solicitat acesta şi reunirea celor două cauze.
Instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie şi a dispus înaintarea cauzei pentru discutarea cererii de reunire. La termenul din 27.09.2006 s-a dispus conexarea dosarului 1846/91/2006 la dosarul nr. 1539/91/2006 având în vedere disp.art.164 alin.1 şi 3 C.proc.civ.
Prin sentinţa civilă nr. 107/29.09.2006 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiate excepţiile privind lipsa de interes şi lipsa capacităţii procesuale active a reclamantului, excepţii invocate de intervenienţi precum şi excepţiile lipsei interesului intervenienţilor, excepţie invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor, excepţie invocată de reclamantul Partidul Soctal Democrat Organizaţia Vrancea.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant şi s-a constatat nulă de drept Hotărârea 76/2.08.2006 în ce priveşte scoaterea de pe ordinea de zi a solicitării reclamantului de constatare a încetării de drept a mandatelor consilierilor judeţeni Văsii Marius Florinel, Avădani Raluca, Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian şi Constantinescu Codruţ. A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea să adopte hotărârea prin care să ia act de incidenţa dispoziţiilor art.ll alin.1,3 din Legea 249/2006 cu ref. la art.9 alin.2 lit.h/1 din Legea 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare privind mandatele consilierilor judeţeni care şi-au declarat apartenenţa la alte partide politice decât acelea pe ale căror liste au participat la alegeri.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că prin acţiunea intentată Partidul Social Democrat Organizaţia Vrancea a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Judeţean Vrancea nr. 76/2.08.2006 prin care s-a dispus scoaterea de pe ordinea de zi a solicitării de constatare a încetării de drept a mandatului unor consilieri judeţeni şi constatarea încetării de drept a acestor mandate. A mai reţinut tribunalul că acţiunea se înscrie în sfera contenciosului administrativ deoarece reclamantul are calitatea de persoană vătămată în sensul art.1 alin.1 şi 2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004, datorită refuzului nejustificat al pârâtului de a lua act de dispoziţiile imperative ale Legii 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Legea 393/2004 are ca obiect potrivit art.1 stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatelor de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat. În discuţie, a menţionat tribunalul, nu poate fi altceva decât interesul legitim public, consilierii judeţeni îndeplinind atribuţiile prevăzute de art.104 din Legea 215/2001 în interes public. Aşa fiind, excepţiile privind lipsa interesului reclamantului şi lipsa capacităţii procesuale active a reclamantului invocate de intervenienţii Lambrino Eduard şi Văsii Marius Florinel prin cererea iniţială sau la momentul dezbaterilor au fost considerate ca neîntemeiate. La fel au fost considerate şi excepţiile lipsei interesului intervenienţilor invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea şi a lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor invocată de reclamantul Partidul Social democrat.
Pe la fondul cauzei, tribunalul a reţinut că în baza Dispoziţiei 287/27.07.2006 a preşedintelui Consiliului Judeţean Vrancea s-a convocat şedinţa ordinară din 2.08.2006, cu respectarea disp.art.-106 alin.1 şi 3 din Legea 215/2001. Pe ordinea de zi figura la punctul I solicitarea PSD Vrancea de constatare a încetării mandatelor unor consilieri judeţeni. PSD Vrancea a fost reprezentat de preşedintele său Marian Oprişan care are în acelaşi timp şi calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean. Instanţa nu a reţinut aspectele formale invocate de intervenienţi în sensul că propunerea nu a fost făcută de consilierii judeţeni sau de preşedintele Consiliului Judeţean, existând identitate de persoană în ce priveşte preşedintele PSD şi preşedintele Consiliului Judeţean, o parte dintre consilieri fiind în acelaşi timp şi membri PSD.
Pe de altă parte, deşi art.109 alin.1 ind.1 din Legea 215/2001 face vorbire despre proiecte de hotărâri, art.9 alin.3 şi 12 din Legea 393/2004 modificată şi completată impune numai condiţia existenţei propunerii preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier. Această condiţie a fost îndeplinită, nefiind reţinută apărarea intervenienţilor că nu a existat proiect de hotărâre şi referatele constatatoare, situaţie care a determinat scoaterea de pe ordinea de zi. Pe de altă parte potrivit art.110 cu ref. la art.44 şi 45 din Legea 215/2001 scoaterea de pe ordinea de zi nu se poate face decât cu acordul iniţiatorului sau dacă nu există raportul compartimentului de resort ori a comisiei de specialitate.
Legea 393/2004 modificată şi completată prevede că hotărârea de constatare a încetării de drept a mandatelor unor consilieri are la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de preşedinte şi secretar însoţit de actele justificative. În speţă a existat propunerea PSD reprezentat de preşedinte, care este şi preşedintele Consiliului Judeţean, au existat documentele necesare potrivit art.45 din Legea 215/2001 dar nu a existat acordul său pentru scoaterea de pe ordinea de zi.
Mai mult, din procesul-verbal al şedinţei din 2.08.2006 nu rezultă că s-au abţinut de la vot sau şi-au anunţat interesul personal la începutul dezbaterilor consilierii ale căror mandate erau puse în discuţie. Or, potrivit art.77 din Legea 393/2004, modificată şi completată, consilierii judeţeni nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. În cauză interesul personal în sensul art.75 din acelaşi act normativ s-a considerat a fi evident, cu consecinţa consacrată de art.81 din aceeaşi lege care prevede că sunt nule de drept hotărârile adoptate cu nerespectarea dispoziţiilor art.77.
Pentru acest considerent Hotărârea 76/2.08.2006 a fost considerată ca fiind nulă în ce priveşte scoaterea de pe ordinea de zi a solicitării de a se constata încetarea de drept a mandatelor consilierilor judeţeni Văsii Marius Florinel, Avădani Raluca, Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian şi Constantinescu Codruţ.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, s-a solicitat să se constate încetate înainte de termen mandatele consilierilor judeţeni Văsîi Marius Florinel, Avădani Raluca, Racoviţă Jalova Mihai, Stroia Ciprian, Constantinescu Codruţ, Mîndrescu Enache şi Tudorachi Spiridon. Potrivit art.9 alin.2 din Legea 393/2004 şi art.ll alin.3 din Legea 249/2006, calitatea de consilier judeţean încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul pierderii calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales la data depunerii declaraţiei de apartenenţă politică la altă formaţiune politică. Din declaraţiile depuse în dovedire şi din referatele constatatoare rezulta că consilierii judeţeni indicaţi de reclamant au migrat la alte partide politice după alegerea lor.
Preşedintele Consiliului Judeţean a constatat apariţia cauzelor de încetare constând în depunerea declaraţiilor de apartenenţă la alte formaţiuni politice de către consilierii judeţeni aleşi pe listele PSD şi a propus Consiliului Judeţean să ia act de încetarea de drept a mandatului cu data depunerii declaraţiei potrivit art.ll alin.3 din Legea 249/2006.
Convocarea şedinţelor ordinare din 2.08.2006, 4.09.2006, 11.09.2006, 18.09.2006, 23.09.2006 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Scoaterea de pe ordinea de zi la 2.08.2006 şi adoptarea unei hotărâri nulă de drept sub acest aspect, adoptarea la aceeaşi dată a Hotărârii 83 privind respingerea propunerii preşedintelui Consiliului Judeţean Vrancea pentru repunerea în discuţie a solicitării de constatare a încetării de drept a mandatelor, neîntrunirea condiţiilor pentru desfăşurarea şedinţelor ordinare din 4.09.2006, 11.09.2006, 18.09.2006 şi 23.09.2006 au fost apreciate ca şi un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere în sensul art.2 fiit.b din Legea 554/2004, exprimarea voinţei de a nu lua act de apariţia cazurilor de încetare de drept a mandatelor consilierilor judeţeni aflaţi sub incidenţa dispoziţiilor art. ll din Legea 249/2006 cu referire la art.9 alin.2 şi 3 din Legea 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce afectează interesul public şi privat.
Tribunalul a mai reţinut a fi adevărat că legiuitorul dă această constatare în competenţa funcţională a Consiliului judeţean care dă o hotărâre în realizarea atribuţiilor sale, hotărârea fiind supusă controlului instanţei de contencios administrativ potrivit art.9 alin.4 din Legea 249/2006 de modificare şi completare a Legii 393/2004.
În situaţia în care însă pârâtul a refuzat să-şi exprime voinţa, pentru finalitatea acţiunii în contencios administrativ prima instanţă a apreciat că trebuia ca în temeiul art.18 din Legea 554/2004 să oblige pârâtul să emită hotărârea prevăzută de art. 12 cu referire la art.9 alin.3 din Legea 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi intervenienţii.
Criticile reclamantului au vizat două aspecte ale sentinţei respectiv:
a. lipsa calităţii procesuale a intervenienţilor. În opinia recurentului sub acest aspect hotărârea nu este corespunzător motivată deoarece intervenienţii erau străini de cauză. Pe de altă parte, prin aplicarea dispoziţiunile art. 9 alin. 2 lit. h/1 din Legea nr. 393/2003, aceştia nu mai aveau calitatea de consilieri deci nici interes în cauză.
b. refuzul instanţei de a constata încetarea de drept înainte de termen a mandatelor consilierilor judeţeni menţionaţi de reclamant. În opinia recurentului, refuzul pârâtului de a constata o situaţie de fapt inechivocă, constituie o încălcare a dreptului Consiliului Judeţean şi un interes legitim al reclamantului. Pe de altă parte, potrivit teoriei echipolenţei, reclamantul a susţinut că instanţa avea competenţa de a constata încetarea de drept a mandatelor, atâta vreme cât instanţele au competenţa de a valida sau de a invalida aceste mandate. Pe de altă parte, judecătorii nu pot refuza soluţionarea unui astfel de conflict căci s-ar face vinovaţi pentru denegare de dreptate.
În ceea ce priveşte recursurile intervenienţilor, curtea reţine că Lambrino Eduard şi Panciu Valerică au avut calitatea de intervenienţi în interesul pârâtului consiliul Judeţean Vrancea. Or, în temeiul art. 56 din C. proc. civ. Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs. Constatând că partea în interesul căreia au intervenit aceşti recurenţi nu a declarat recurs, curtea făcând aplicare art. 56 din C. proc. civ. va respinge recursul lor ca neavenit.
Cât despre recursul intervenientului Vasii Marius Florinel, criticile sale privesc nelegalitatea sentinţei recurate sub aspectul admiterii acţiunii şi a obligării consiliului de a emite o hotărâre constatatoare a încetării mandatelor unor consilieri. În dezvoltarea motivelor de recurs a făcut următoarele susţineri:
I. Instanţa nu s-a pronunţat în mod explicit asupra exceptiei invocate, respectiv a inadmisibilităţii acţiunii PSD Vrancea. Pentru capătul doi a cererii reclamantului nu s-a pronunţat printr-o dispoziţie de admitere sau de respingere aşa cum a procedat cu privire la celelalte excepţii.
II. Tribunalul a dat mai mult decât s-a cerut căci obligarea pârâtului de a da o hotărâre de constatare a încetării calităţii de consilieri nu a fost solicitată de reclamant.
III. Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti analizând ea însăşi incidenţa art. 9 alin. 2 lit. h/1 din Legea nr. 393/2004. Obligând Consiliul Judeţean să adopte o hotărâre în acest sens, tribunalul a comis o gravă imixtiune în competenţa materială a Consiliului Judeţean Vrancea.
IV. Greşit au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanutului şi a lipsei interesului acestuia.
V. Nelegal instanţa a dispus anularea aşa-zisei hotărâri nr. 76/2 aug. 2006. Acest document nu este un act administrativ şi nici de procedură administrativă. De altfel acesta nu poate fi calificat nici a fi o hotărâre deoarece este deficitar din considerente procedurale constând în lipsa unei propuneri şi a unui proiect de hotărâre.
Analizând motivele de recurs invocate de reclamant şi de către intervenientul Vasii Marius Florinel curtea a constatat că recursul reclamantului este fondat şi l-a admis ca atare şi că este nefondat recursul intervenientului pentru considerentele care vor urma.
În privinţa recursului reclamantului:
a. Curtea a apreciat că primul motiv de recurs este neîntemeiat. Prima instanţă a arătat în mod explicit considerentele pentru care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor. Faptul că această motivare este mai puţin consistentă sau convingătoare nu atrage nulitatea hotărârii aşa cum a pretins recurentul.
Pe de altă parte, împrejurarea că intervenienţii aveau sau nu calitate de consilieri la data introducerii cererilor de intervenţie constituia o problemă de drept asupra căreia instanţa urma să se pronunţe printr-o hotărâre. Era aşadar o chestiune de fond constatarea încetării calităţii de consilier. Or, intervenienţii aveau această calitate la data intervenţiei lor şi au justificat interesul ca solicitările reclamantului să fie respinse, în felul acesta urmărind să-şi conserve fiecare dintre ei statutul de ales local.
b. Al doilea motiv de recurs este însă intemeiat, astfel încât curtea a dat soluţia recursului în funcţie de dezvoltările următoare:
Dezlegarea recursului reclamantului pune în discuţie aplicarea sau neaplicarea Legii 393/2003 aşa cum a fost ea modificată prin Legea nr. 249/2006 şi chestiunea autorităţii competente să o facă.
În cauză este necontestată migrarea unor consilieri ai PSD de la această formaţiune politică la alte formaţiuni ce fac parte din arcul guvernamental, respective PD şi PNL. Această împrejurare a fost pe deplin dovedită de reclamant prin declaraţiile olografe ale celor 7 consilieri asupra statutului cărora poartă litigiul de faţă.
La fel de limpede este că potrivit art. 9 alin. 2 lit. h/1 din Legea nr. 349/2003, de la data declarării unei alte apartenenţe politice aceste persoane şi-au pierdut calitatea de consilier. Statutul lor personal nu rezultă din îndeplinirea vreunei alte formalităţi sau a unui alt act administrativ ci din voinţa expresă şi limpede a legii, care menţionează inclusiv împrejurarea că încetarea calităţii de consilier operează ope legem de la data declarării unei alte apartenenţe politice, aşa cum prevede art. II alin. 3 din Legea nr. 249/2006. În speţă nici pârâtul şi nici intervenienţii nu au invocat în mod pertinent o împrejurare de excepţie care să facă inaplicabile aceste dispoziţii ale legii. Pe de altă parte, nici curtea nu consideră că aplicarea acestor dispoziţiuni ar constitui o fraudă la lege sau ar înfrânge ordinea publică pentru a refuza aplicarea lor. Problema fraudei la lege s-ar putea pune în cauză dar în privinţa pârâtului care, prevalându-se de excepţii şi vicii de procedură legale, a blocat în ultimă analiză aplicarea unor norme legale cu caracter imperativ.
A doua chestiune privitoare la constatarea de o manieră concretă, tehnică a încetării calităţii de consilier împlică în mod inevitabil actul autorităţii administrative locale desemnată tot prin lege.
Textul art. 9 alin. 3 din Legea nr.393/2004 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 249/2006 este cât se poate de clar în această privinţă: încetarea de drept se constată de către consiliul local, respectiv consiliul judeţean prin hotărâre, la propunerea primarului ori după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier. Această hotărâre, de constatare a încetării mandatului poate fi contestată de consilierul în cauză potrivit procedurii instituită de alin. 4 al aceluiaşi text. Norma dă legitimare procesuală numai consilierului nemulţumit de constatarea consiliului, creind un contencios de excepţie, derogator de la regulile generale ale contenciosului administrativ obişnuit.
În ceea ce priveşte refuzul consiliului de a aplica procedura impusă de art. 9 alin. 3 legea nu instituie nicio normă derogatorie astfel încât aplicabile devin dispoziţiunile comune. Or, în materia contenciosului administrativ dreptul comun îl constituie Legea nr. 554/2004 care prevede în art. 1 alin. 1 posibilitatea oricărei personae interesate de a se adresa instantei in cazul nesoluţionării de către o autoritate administrativă a unei cereri privitoare la un drept sau la un interes legal proteguit.
În cauza dedusă judecăţii chestiunea de fond o constituie tocmai refuzul nejustificat al consiliului de a da curs unei cereri legitime prin care să se constate încetarea de drept a mandatelor unor consilieri. Este de esenţa contenciosului administrativ, ca în cazul încălcării unor drepturi sau a unor interese legitime, instanţa de contencios să se pronunţe asupra legalităţii conduitei unei autorităţi administrative. În speţă instanţa poate şi trebuie să constate încetarea de drept a mendatelor consilierilor în discuţie, constatare refuzată în mod nejustificat de consiliu, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. În acest fel instanţa nu se substituie atribuţiilor organului administrativ ci doar constată existenţa situaţiei juridice a încetării de drept a mandatelor unor consilieri. Pronunţând o soluţie în acest sens, curtea nu creează o situaţie juridică nouă ci, constată existenţa unei situaţii născută prin voinţa legii.
În consecinţă, constatând încetarea de drept a mandatelor, curtea va da eficienţă atât imperativului art. 9 alin. 2 lit. h/1 din Legea nr. 393/2004 cât şi interesului legitim al reclamantului de a-şi materialize rezultatele sufragiului electoral prin reprezentarea sa în consiliu de către persoane mandatate de el în acest scop.
Constatând această imprejurare, curtea apreciază că devine inutilă obligarea consiliului la adoptarea unei hotărâri în acest sens. Aşa fiind, urmează a fi înlăturată din dispozitivul sentinţei recurate această obligaţie devenită inutilă. Deşi aceeaşi solicitare au făcut-o şi recurenţii intervenienţi, curtea o va dispune în recursul reclamantului în care se justifică o astfel de rezolvare.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. făcând aplicare art. 312 alin. 1 şi 3 din acelaşi cod, curtea urmează să admită recursul reclamantului şi să modifice sentinţa recurată în sensul constatării încetării de drept a mandatelor celor 7 consilieri judeţeni în discuţie. Totodată, va fi înlăturată obligarea pârâtului de a emite o hotărâre în sensul celor ce curtea va dispune prin însăşi decizia ce o va pronunţa.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. ca părţi căzute în pretenţii intervenienţii recurenţi vor fi oblibaţi la plata către reclamantul recurrent a cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru şi onorar avocaţial.
Asupra recursului intervenientului
Analizând motivele recursului intervenientului Văsii Marius Florinel curtea le consideră nefondate astfel încât îl va respimge ca atare pentru următoarele considerente:
I. Referitor la primul motiv privitor la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, respectiv al doilea capăt de cerere, intervenientul a formulat o apărare privitoare la inadmisibilitatea acţiunii reclamantului atâta vreme cât Consiliul Judeţean nu a pronunţat o hotărâre.
Această critică nu poate fi primită atâta vreme cât tribunalul a motivate atât în fapt cât şi în drept soluţia adoptată: acţiunea reclamantului a fost primită tocmai datorită împrejurării că nepunerea în discuţie a unei solicitări constituie refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004. Motivarea acestui aspect a fost dată de instanţă în hotărârea sa la finele paginii 384 din dosarul de fond. De altfel acest motiv de recurs este conex celor de al doilea şi al treilea, la care curtea se va referi în cele ce urmează.
II. Obligarea pârâtului de a da o hotărâre de constatare a încetării de drept a calităţii de consilier nu constituie o soluţie plus petita! Soluţia instanţei, discutabilă dar din alt punct de vedere, este justificată în chiar ultimul alineat al sentinţei recurate. Apreciind că pârâtul a refuzat să-şi exprime voinţa printr-un act administrativ, tribunalul a justificat măsura obligării acestuia prin însăşi finalitatea acţiunii în contencios administrativ. În legitimarea acestei soluţii, instanţa a invocat disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004 care prevede posibilitatea obligării unei autorităţi administrative de a emite un asemenea act, dacă în acest mod este realizat dreptul sau interesul pretins prin acţiunea în contencios administrativ.
III. Tribunalul nu a depăşit atribuţiile înstanţelor judecătoreşti prin pretinsa ignorare a competenţei materiale a Consiliului Judeţean Vrancea. Apreciind conduita pârâtului ca fiind un refuz al îndeplinirii unei formalităţi, prima instanţă a dat eficienţă textului art. 18 din Legea nr.554/2004. Procedura excepţională prevăzută de alin. 3 şi 4 ale art. 9 din Legea nr. 393/2004 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2006 vizează competenţa consiliului de a constata încetarea de drept a mandatului în condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele art. 9 ali. 2 lit. h/1 şi căile de atac puse la îndemâna consilierilor nemulţumiţi de astfel de hotărâri. Împotrivirea autorităţii de a se conforma acestor dispoziţii nu se încadrează în dispoziţiunile sus citate deci poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ potrivit procedurii comune a contenciosului administrativ, care îl şi numeşte generic în art. 1 alin. 1 refuz nejustificat!
Pe de altă parte, art. 5 din aceeaşi lege stabileşte în mod strict şi limitativ sfera actelor ce nu pot fi atacate în contencios administrativ dar printre ele nu figurează şi refuzul emiterii unei hotărâri potrivit unei norme cu caracter imperativ, aşa cum este cazul în speţă. Aşa fiind, intervenţia instanţei de contencios administrative nu constituie o imixtiune în atribuţiile Consilielui Judeţean ci tocmai implicarea acesteia în limitele competenţei sale materiale atribuită prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
IV. În privinţa calităţii procesuale şi a interesului reclamantului prima instanţă a dat de asemenea o corectă dezlegare pricinii.
În mod just prima instanţă a reţinut că că acţiunea se înscrie în sfera contenciosului administrativ deoarece reclamantul are calitatea de persoană vătămată în sensul art.1 alin.1 şi 2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004, datorită refuzului nejustificat al pârâtului de a lua act de dispoziţiile imperative ale Legii 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Legea 393/2004 are ca obiect potrivit art.1 stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatelor de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat. În discuţie, aşa cum corect a motivat tribunalul, nu poate fi altceva decât interesul legitim public, consilierii judeţeni îndeplinind atribuţiile prevăzute de art.104 din Legea 215/2001 în interes public. Aşa fiind, excepţiile privind lipsa interesului reclamantului şi lipsa capacităţii sale procesuale active a reclamantului invocate de intervenienţii Lambrino Eduard şi Văsii Marius Florinel prin cererea iniţială sau la momentul dezbaterilor au fost considerate ca neîntemeiate, punct de vedere pe care curtea îl va menţine ca fiind just.
V. Cât despre critica privitoare la anularea Hotărârii nr. 76/2 aug. 2006, curtea consideră că şi aceasta este neîntemeiată.
Trebuie observat în primul rând că desfiinţarea acesteia a fost dispusă datorită faptului că a fost adoptată de un consiliu în componenţa căruia intrau 7 consilieri incompatibili datorită interesului lor. Or, în aceste condiţii este lisit de relevanţă cât de fundamentată sau de susţinută logistic ar fi fost propunerea Preşedintelui Consiliului Judeţean Vrancea. Art. 77 din Legea nr. 161/2003 stabileşte, pe de o parte, incompatibilitatea consilierului care are interes de a lua parte la dezbaterile consiliului, iar pe de altă parte sancţionează cu nulitatea hotărârile adoptate cu încălcarea acestor dispoziţiuni. Aşa fiind, este neîndoios că hotărârea atacată este nulă de drept în condiţiile dispoziţiunilor art. 77 din Legea nr. 161/2003 care stabilesc, pe de o parte, incompatibilitatea consilierului care are interes de a lua parte la dezbaterile consiliului, iar pe de altă parte sancţionează cu nulitatea hotărârile adoptate cu încălcarea acestor dispoziţiuni. Aşa fiind, este neîndoios că hotărârea atacată este nulă de drept în condiţiile dispoziţiunilor sus citate, astfel încât orice alte consideraţiuni sunt de prisos. Fiind o nulitate absolută şi expresă, ea poate fi invocată oricând şi de oricine, inclusiv de reclamant, care nu trebuie să justifice neaparat o vătămare.
