Indicarea greşită a locului săvârşirii faptei contravenţionale atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.


Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria XXX/08.05.2014  întocmit de  intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului GALAŢI –Serviciul Poliţiei Rutiere, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 510 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 121/ 1 din R. O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 08.05.2013 orele 09.27, pe DN 25, în afara localităţii  Lieşti, jud. Galaţi,  a condus autoturismul  marca „Renault” cu nr. de înmatriculare XXX  cu viteza de 87  km/h înregistrată de aparatul radar.

În drept, instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, va analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat şi va hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta se bucură de prezumţia de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor,cu modificările şi completările ulterioare „procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea”.

Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se prevede că lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat de către petent, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Cu toate acestea, procesul verbal de contravenţie este lovit de un viciu de legalitate, respectiv s-au încălcat prevederile privind aplicarea sancţiunii contravenţionale raportate la indicarea locului săvârșirii faptei contravenționale.

Astfel,  în cuprinsul procesului-verbal contestat,  s-a precizat că la data de 08.05.2013 orele 09.27, pe DN 25, în afara localităţii  Lieşti, jud. Galaţi,  a condus autoturismul  marca „Renault” cu nr. de înmatriculare XXX  cu viteza de 87  km/h înregistrată de aparatul radar. Aşadar, a fost indicat locul săvârșirii contravenției „DN 25 în afara localităţii Lieşti”.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 de km.

Potrivit art. 49 alin. 4 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, limitele maximă de viteză în afara localităţilor sunt:

„…c) pe celelalte categorii de drumuri – 90km/h.”

Potrivit art. 50 alin. 1 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru categoriile de autovehicule prevăzute de art. 15 alin. 2 sunt următoarele:

„a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile exprese sau pe cele naţionale europene (E) şi 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri pentru autovehiculele din categoriile A şi B…”

Din raportul întocmit de agentul constatator rezultă faptul că acesta a dorit să-l sancţioneze pe petent pentru faptul că a circulat cu viteza respectivă în localitatea Lieşti, şi nu în afara localităţii, însă, din grabă, din greşeală, a menţionat că a condus cu viteza de 87km/h în afara localităţii Lieşti, aspect care s-ar corobora şi cu înregistrarea video de pe suportul DVD  anexat.

Potrivit art. 108 alin.1 litera c) din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

„…. c) 4 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:

….

3. depăşirea cu 31 – 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Instanţa constată că prin indicarea locului săvârşirii faptei contravenţionale în afara localităţii şi prin sancţiunea aplicată petentului există neconcordanţe, întrucât în afara localităţii Lieşti, pe DN 25, viteza maximă admisă este de 90 km/h, petentul conducând cu viteza de 87km/h, astfel cum a fost înregistrată de aparatul radar, deci sub limita legală, dar cu toate acestea, petentul  a fost sancţionat pentru depăşirea cu  31 – 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus .

Instanţa nu poate primi susţinerile agentului constatator cu privire la eroarea comisă în legătură cu indicarea locului faptei contravenţionale şi menţionată în cuprinsul procesului-verbal contestat, întrucât indicarea locului săvârşirii faptei contravenţionale constituie temeiul legal de sancţionare contravenţională şi în funcţie de care se reţine abaterea în concret.

Instanţa constată că indicarea greşită a locului săvârşirii faptei contravenţionale  atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, acesta dovedind vătămarea care i s-a adus prin aplicarea sancţiunii contravenţionale de 510 lei, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie anterior menţionate, având în vedere că viteza cu care acesta a condus autoturismul  marca „Renault” cu nr. de înmatriculare XXX  respectiv  de 87  km/h înregistrată de aparatul radar se încadrează în limitele prevăzute de art. 49 şi 50 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de considerentele prezentate,  instanţa admis  plângerea contravenţională formulată de petent a anulat  procesul verbal de constatare a contravenţiei seria XXX întocmit de  intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului GALAŢI –Serviciul Poliţiei Rutiere, ca fiind nelegal,  şi va exonera pe petent  de la executarea sancţiunilor aplicate.

Sentinţa civilă a rămas definitivă prin neapelare.