Insolvenţă. Contestaţia la raport asupra fondurilor şi planului de distribuire.


Cuprins pe materii: Insolvenţă. Contestaţia la raport asupra fondurilor şi planului de distribuire.

art. 64 alin.6 şi art121 alin.1, pct.1, alin.2  din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic a constatat că, în cauză, impozitele şi taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare sau conservare, de vreme ce acestea nu fac obiectul unor acte care să preîntâmpine pieirea bunului imobil sau să ducă la punerea în valoare a bunului.

Instanţa de control a stabilit că, cheltuielile prevăzute de art. 121 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006 sunt cheltuieli generate de administrarea bunurilor, acte de punere în valoare a acestuia. Or, taxele şi impozitele locale pe clădiri şi terenuri nu sunt cheltuieli de administrare în înțelesul articolului susmenționat.

 

 

Secţia II civilă, sent. civ. nr.758 din 03.11.2015

 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, creditorul Municipiul Galaţi a formulat contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor nr. 281/1.10.2014(care înlocuieşte raportul nr. 277/28.09.2014) şi a planului de distribuire între creditori rectificat 2 nr. 283/6.10.2014 care înlocuieşte planul 280/01.10.2014 şi 278/29.09.2014.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.758 din 03.11.2015 a Tribunalului Galaţi, a fost respinsă contestaţia ca nefondată. 

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a constatat că, în speţă, creditorul Municipiul Galaţi figurează în tabelul definitiv al creditorilor la categoria creanţelor bugetare cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 alin. 4 din Legea 85/2006, acesta urmând să-şi recupereze creanţa în ordinea prevăzută de legiuitor. Creanţa sa născută după deschiderea procedurii falimentului debitoarei urmează a fi plătită conform art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006 şi nu în temeiul art. 121 alin. 1 pct. 1. dar contestatorul nu a prezentat documente din care să rezulte creanţa invocată, deci, invocă propria sa culpă în nerealizarea dreptului său legal în cadrul procedurii. În cauză impozitele şi taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare sau conservare, de vreme ce acestea nu fac obiectul unor acte care să preîntâmpine pieirea bunului imobil sau să ducă la punerea în valoare a bunului.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs contestatorul Municipiul Galaţi, cerând admiterea căii de atac şi aplicarea dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de control a constatat că, cheltuielile prevăzute de art. 121 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006 sunt cheltuieli generate de administrarea bunurilor, acte de punere în valoare a acestuia. Or, taxele şi impozitele locale pe clădiri şi terenuri nu sunt cheltuieli de administrare în înțelesul articolului susmenționat. Creanța nici nu este cuantificată (nu este certă) astfel încât chiar dacă ar fi cheltuială de administrare, suma nu poate fi distribuită în lipsa unei decizii de impunere, astfel recursul formulat a fost respins ca nefondat.