Interesul – condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.
Legea nr. 554/2004, republicată, art. 1 şi art. 2
Interesul este o cerinţă necesară pentru existenţă dreptului la acţiune, aceste conferind calitatea de parte, iar reclamantul trebuind să justifice în persoana sa interesul de a formula acţiune. Interesul trebuie să fie legitim, personal, direct, născut şi actual.
Cu excepţia situaţiilor expres reglementate, nu-i este îngăduit unei persoane să apere interesul alteia sau interesul colectiv, iar dacă face dovada interesului său legitim şi personal, trebuie să facă şi dovada că s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv. Un interes eventual nu poate fi luat în considerare.
Prin Sentinţa nr. 1097/18 octombrie 2010, Tribunalul Mureş – sesizat ca urmare a admiterii cererii de strămutare ce a format obiectul dos. nr. 6612/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, soluţionat la data de 2 octombrie 2009 – a hotărât: respingerea excepţiei lipsei de interes, invocate de pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SĂCELE, PRIMARUL MUNICIPIULUI SĂCELE şi B.D.G.; respingerea excepţiei inadmisibilităţii, invocate de pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SĂCELE şi PRIMARUL MUNICIPIULUI SĂCELE; admiterea excepţiei de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 151/19 februarie 2008, eliberat de Primarul municipiului Săcele; admiterea, în parte, a cererii formulate de reclamantul E.C., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SĂCELE, PRIMARUL MUNICIPIULUI SĂCELE şi B.D.G.; anularea Hotărârii Consiliului Local Săcele nr. 60/27 martie 2008; anularea autorizaţiei de construire nr. 122/12 mai 2008, eliberate de Primarul municipiului Săcele; respingerea capetelor de cerere privind plata despăgubirilor; obligarea pârâţilor, în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
• reclamantul este proprietarul unei case situate în municipiul Săcele, str. Arinului, Cart. Apa Rece – Camping Dârste; pârâtul B.D.G. este proprietarul imobilului (teren şi construcţie) situat în municipiul Săcele, str. Bunloc, unitatea teritorială de referinţă (UTR) nr. 0;
• reclamantul şi-a construit un imobil în zona Bunloc, prin acceptarea condiţiilor stabilite conform PUG (aprobat iniţial prin H.C.L. nr. 23/2001), iar schimbarea acestor condiţii face ca reclamantul să aibă interes în promovarea acţiunii, cu atât mai mult cu PUZ-ul aprobat prin H.C.L. nr. 76/2008 schimbă radical modalitatea de ridicare a unor construcţii; atât în privinţa H.C.L. nr. 60/27 martie 2008, cât şi a autorizaţiei de construire nr. 9825/6 aprilie 2009, termenul de 6 luni, pentru depunerea plângerii prealabile, curge de la data luării la cunoştinţă a actelor, de către reclamant, astfel că excepţia inadmisibilităţii cererii (pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile) este neîntemeiată;
• din reglementările urbanistice rezultă că sunt interzise locuinţele colective, gen bloc de locuinţe, regimul maxim de înălţime admis fiind P+2E; orice modificare a regimului de construire conduce la o schimbare pentru toată suprafaţă de teren (dintre UTR nr. 0 şi nr. 1), iar nu numai pentru imobilul pârâtului B.D.G., fiind, deci, lipsite de relevanţă susţinerile legate de distanţa dintre imobilul reclamantului şi cel al pârâtului, prin prisma definiţiei UTR-ului din Anexa nr. 1 la Legea nr. 350/2001; potrivit disp. art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 modificările aduse reglementărilor din PUG se stabilesc prin PUZ; prin H.C.L. nr. 60/2008 s-au adus modificări coeficientului de utilizare a terenului (CUT) şi înălţimii maxime a construcţiilor, astfel că ar fi trebuit adoptat un PUZ şi nu un PUD; în plus, documentaţia PUD nu a fost avizată de comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism şi nici nu a făcut obiectul informării şi consultării populaţiei – art. 57-60 din Legea nr. 350/2001; de asemenea, în speţă sunt incidente dispoziţiile lit. b pct. 12 din Anexa 1 a Legii nr. 350/2001, privind obligativitatea obţinerii avizului MLPAT deoarece s-a construit un bloc cu mai multe apartamente; în consecinţă, excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 151/19 februarie 2008, eliberat de Primarul municipiului Săcele este întemeiată, fiind admisă, urmând a se dispune şi anularea H.C.L. nr. 60/27 martie 2008, precum şi a autorizaţiei de construire nr. 122/12 mai 2008, eliberate de Primarul municipiului Săcele; efectele, asupra reclamantului, a actelor anulate nu au fost de natură a determina acordarea de despăgubiri.
Împotriva Sentinţei nr. 1097/18 octombrie 2010 a declarat recurs pârâtul Bencze Dan Gabriel, invocând disp. art. 304 pct. 8, 9, art. 3041 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În esenţă, recurentul a expus următoarele aspecte: reclamantul nu poate justifica un interes material determinat sau determinabil şi, cu atât mai puţin, un interes moral; deşi prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost prejudiciat prin H.C.L. nr. 76/2008, care a aprobat PUZ-ul, această Hotărâre a Consiliului Local nu face obiectul dosarului; autorizaţia de construire eliberată recurentului priveşte o altă subzonă (L2) a UTR decât cea în care se află proprietatea reclamantului (L1), cele două subzone având regim juridic diferit; reclamantul-intimat recunoaşte acest fapt, arătând că regimul de înălţime în zona în care se află proprietate sa este de P+M, pe când în zona în care este situată proprietatea pârâtului-recurent, regimul de înălţime este P+2; imobilul edificat de recurent se înscrie în arhitectura zonei, fiind în consonanţă cu regimul de înălţime al celorlalte construcţii, din jur, făcând parte dintr-un complex arhitectural coerent, dovadă fiind planşele depuse la dosar; între proprietăţile părţilor este o distanţă mare, de aprox. 2 km, fiind, în fapt, un deal împădurit; nici autorizaţia de construire şi nici certificatul de urbanism eliberate pentru imobilul recurentului nu fac referire la „bloc de locuinţe”; reţelele edilitare sunt diferite pentru cele două subzone în care se află imobilele, deci reclamantul-intimat nu este afectat în niciun fel, cu atât mai mult cu cât nu a probat nicio subdimensionare a acestor reţele, producătoare de vătămare; aşadar, demersurile reclamantului-intimat sunt pur şicanatorii; faţă de faptul că reclamantul-intimat nu a făcut dovada datei la care a luat la cunoştinţă actele a căror anulare a solicitat-o, precum şi faţă de faptul că atât HCL nr.60/2008, cât şi autorizaţia de construire nr. 122/2008 au fost publicate pe pagina de internet a instituţiei publice emitente (orice persoană interesată putând lua cunoştinţă de acestea), excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru tardivitatea plângerii prealabile, trebuia admisă; pârâtul a invocat, prin cererea de recurs, excepţia tardivităţii formulării cererii în anulare a H.C.L. nr. 60/2008 – motivată de faptul că toate hotărârile Consiliului Local Săcele sunt aduse la cunoştinţa locuitorilor atât prin afişare la avizierul primăriei, cât şi prin publicarea pe pagina de internet, imediat după aprobarea acestora, iar, în speţă, termenul de 6 luni a fost depăşit, reclamantul formulând o sesizare către ISU abia la data de 28 aprilie 2009, adică la mai mult de 1 an de la emiterea actului; referitor la fondul cauzei, recurentul a menţionat că a dat dovadă de bună-credinţă, îndeplinind toate cerinţele legii, în vederea obţinerii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire; imobilul a fost finalizat, la data de 15 decembrie 2009 având loc recepţia finală; certificatul de urbanism şi-a încetat valabilitatea la data de 19 februarie 2009, iar autorizaţia de construire a fost valabilă până la data de 15 decembrie 2009, astfel că petitele privind anularea acestor acte au rămas fără obiect.
Prin întâmpinarea depusă la 20 mai 2011, intimatul Epure Constantin a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esenţă, următoarele apărări: interesul, ca noţiune a procedurii civile, este un concept, iar interesul legitim, ca noţiune a dreptului substanţial, este un alt concept; nu se poate susţine că reclamantul-intimat nu are interes în promovarea acţiunii, câtă vreme prin proiectul de care a beneficiat pârâtul-recurent s-a modificat regimul de construire stabilit pentru UTR nr. 0 (în care sunt situate ambele imobile), care nu este împărţit în subzone, iar reclamantul-intimat nu a recunoscut faptul că un imobil ar face parte din subzona L1, iar celălalt din subzona L2; recurentul-pârât a construit un bloc de locuinţe, interzis în zonă, chiar dacă o astfel de menţiune nu este cuprinsă în certificatul de urbanism şi în autorizaţia de construire; pârâtul-intimat are calitatea de terţ faţă de HCL nr. 60/2008 şi faţă de autorizaţia de construire nr. 122/2008, astfel că nu i se pot opune disp. art. 7 alin. 1, ci doar disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004; reclamantul-intimat a depus la dosar adresa nr. 26854/5 septembrie 2008, eliberată ca urmare a solicitării de informaţii de interes public, prin care i s-a comunicat faptul că toate construcţiile pe baza planului urbanistic de detaliu (PUD) au fost sistate şi autorizaţiile de construire au fost anulate, urmând ca beneficiarii să întocmească documentaţia necesară obţinerii planului urbanistic zonal (PUZ), cu avizele specifice; plângerile prealabile au fost depuse la datele de 2 aprilie 2009 şi 6 aprilie 2009, iar acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 24 iunie 2009, fiind respectat termenul de 6 luni, prevăzute disp. art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004; referitor la fondul cauzei, reclamantul-intimat a arătat că atât certificatul de urbanism, cât şi autorizaţia de construire au fost solicitate pentru construire locuinţă, iar prin H.C.L. nr. 60/2008 s-a aprobat un plan urbanistic de detaliu (PUD), deşi trebuia aprobat un plan urbanistic zonal (PUZ), pentru că s-au adus modificări indicelui urbanistic CUT (coeficientului de utilizare a terenului); avizul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Braşov a fost obţinut la 5 mai 2008, adică la o lună şi 8 zile după aprobarea H.C.L. nr. 60/2008; pe panoul de identificare a construcţiei, pârâtul-recurent a înlocuit termenul locuinţă cu locuinţe; locuinţa construită de acesta, împărţită în apartamente, este scoasă la vânzare, aceasta dovedind reaua-credinţă a pârâtului-recurent; faptul că termenul de valabilitate a autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism a expirat nu absolvă instanţa de obligaţia de examinare a actelor în integralitatea lor, având în vedere efectele pe care le-au produs.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:
Excepţia lipsei interesului reclamantului în promovarea acţiunii a fost invocată de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Săcele şi Primarul Municipiului Săcele, prin notele scrise depuse la data de 6 ianuarie 2010 (f. 28, dos. Tribunalului Mureş), aceştia solicitând admiterea excepţiei şi respingerea cererii de chemare în judecată, susţinând, în esenţă, următoarele motive: cererea reclamantului se întemeiază pe pretinse încălcări ale unor dispoziţii legale cuprinse în H.G. nr. 525/1996 şi în Legea nr. 350/2001, pe lezarea arhitecturii şi a valorii peisagistice a zonei, aspecte ce vizează interesul public şi nu interesul personal al reclamantului; terenul pe care pârâtul B.D.G. a fost autorizat să construiască nu se învecinează cu proprietatea reclamantului, fiind situat la mare distanţă de aceasta – proprietatea reclamantului aflându-se pe str. Arinului, nr. 6, iar a pârâtului pe str. Bunloc.
Excepţia lipsei interesului reclamantului în promovarea acţiunii a fost invocată şi de pârâtul B.D.G., prin întâmpinarea depusă la data de 4 martie 2010, acesta arătând, în esenţă, că reclamantul se erijează în apărător al intereselor colective, fără a avea nicio abilitare, iar acţiunea lui nu tinde la ocrotirea unui interes personal, legitim; susţinerea reclamantului referitoare la diminuarea valorii de piaţă a imobilului său, prin construirea imobilului de către pârâtul B.D.G., nu are nicio relevanţă, de vreme ce între cele două imobile este o distanţă de 2 km, iar configuraţia terenului nu permite contactul vizual direct; nici aserţiunile privitoare la scăderea coeficientului termic al locuinţei reclamantului pe timp de iarnă nu au legătură cu construcţia edificată de pârât; în plus, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de probe, iar reclamantul recunoaşte, practic, faptul că unicul motiv pentru care a promovat acţiunea este legat de dorinţa ca în vecinătatea proprietăţii sale să nu se edifice şi alte construcţii; reclamantul nu face dovada prejudiciului inevitabil la care s-ar fi expus dacă nu ar fi promovat acţiunea.
Prin notele de şedinţă depuse la 9 martie 2010, reclamantul a solicitat, în principal, a se dispune respingerea excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii şi, în subsidiar, unirea excepţiei cu fondul (f. 78, dos. Tribunalului Mureş). Reclamantul a expus, în esenţă, următoarele motive: dacă HCL nr. 60/2008 şi autorizaţia de construire nr. 122/2008 rămân în vigoare, în mod automat se modifică regimul de construire stabilit pentru zona UTR nr. 0, care este o zonă numai de case, în care se doreşte construirea a nu mai puţin de 19 blocuri de locuinţe; potrivit Regulamentului Local de Urbanism (RLU) aferent Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului Săcele, pentru UTR nr. 0 (în care reclamantul locuieşte) zona de turism şi agrement se reglementează conform UTR nr. 1; pentru UTR nr. 1 au fost impuse restricţii, fiind interzise blocurile de locuinţe, iar regimul de înălţime nu poate depăşi P+2E, aceste restricţii fiind, aşadar, aplicabile şi pentru UTR nr. 0; interesul reclamantului rezultă şi din faptul că reţelele publice de echipare edilitară existente au fost dimensionate pentru un număr de aprox. 400 de case şi nu pentru blocuri, iar pe lângă blocul construit de pârâtul B.D.G. se doreşte edificarea a încă cel puţin 500 de apartamente; interesul reclamantului rezultă şi din faptul că i-a fost încălcat dreptul referitor la mediu, prevăzut de art. 35 din Constituţia României, Dir. 2003735/CE a Parlamentului European, O.U.G. nr. 195/2005, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că nu a fost realizată consultarea populaţiei, deşi era vorba de un proiect care viza mediul – prin protecţia mediului înţelegându-se ansamblul acţiunilor şi măsurilor privind protejarea fondului natural şi construit din localităţi şi din teritoriul înconjurător, ceea ce implică şi aspecte care ţin de legislaţia din domeniul urbanismului şi construcţiilor.
Prin înscrisul depus la data de 10 martie 2010, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 151/19 februarie 2008, eliberat de Primarul Municipiului Săcele, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, pct. 5 şi 12 din Anexa nr. 1 lit. B a Legii nr. 350/2001, art. 6 din Legea nr. 50/1991, art. 31 alin.1, 3 din H.G. nr. 525/1996, O.M.L.P.A.T. nr. 176/N/2000, planul urbanistic general (PUG) şi Regulamentului Local de Urbanism (RLU) aprobate prin Hotărârea Consiliului Local Săcele nr. 23/22 februarie 2001. În esenţă, reclamantul a formulat următoarele motive: în privinţa unităţii teritoriale de referinţă (UTR) nr. 1 au fost impuse restricţii, aplicabile şi în zona UTR nr. 0, fiind interzise blocurile de locuinţe şi clădiri mai înalte decât P+2E; faţă de aceste restricţii, era necesar avizul MLPAT şi elaborarea unui plan urbanistic zonal (PUZ), cerinţe care nu au fost îndeplinite cu ocazia întocmirii certificatului de urbanism nr. 151/2008, pârâtului Bencze Dan Gabriel nesolicitându-i-se aceste acte; prin HCL Săcele nr. 60/2008 şi prin autorizaţia de construire nr. 122/2008 (pârâtului aprobându-i-se edificarea unei construcţii P+2E+M) s-au modificat în substanţă prevederile Regulamentului Local de Urbanism (RLU) aferent Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului Săcele.
Curtea reţine că, în ceea ce priveşte interesul – cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, interesul conferind calitatea de parte -, cu referire la exerciţiul acţiunii în justiţie, acesta nu constă nici în interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv în cauză şi nici în interesul de a invoca acest drept, respectiv de a stărui în realizarea lui, ci în interesul de a-l invoca şi de a-l urmări pe cale formală, cu punerea în funcţiune a organelor jurisdicţionale.
Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acţiunea – cu îndeplinirea cumulativă a exigenţelor acestui element necesar al dreptului la acţiune, şi anume să fie legitim, să fie personal şi direct, să fie născut şi actual. Folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare trebuie să aparţină celui care recurge la acţiune, nefiindu-i îngăduit unei persoane (cu excepţia situaţiilor în care legiuitorul recunoaşte expres legitimare procesuală activă altor persoane decât titularului dreptului) să apere interesul altei persoane ori interesul colectiv (apărarea colectivităţii fiind recunoscută unor organe ale statului sau unor organisme de specialitate). Interesul este actual dacă, în situaţia în care o persoană nu ar recurge la acţiunea în justiţie, la momentul respectiv, s-ar expune, prin aceasta, unui prejudiciu. Un interes eventual nu poate fi luat în considerare.
Susţinerile pârâţilor-intimaţi Consiliul Local al Municipiului Săcele şi Primarul Municipiului Săcele, de altfel necontestate de reclamant, referitoare la faptul că proprietatea acestuia este situată pe str. Arinului, nr. 6, iar a pârâtului B.D.G. pe str. Bunloc, la o distanţă semnificativă, una de alta, sunt confirmate de planşa depusă la dosar de către reclamantul-intimat – între casa reclamantului şi construcţia edificată de pârâtul B.D.G. fiind marcate, pe planşă, locaţiile proiectului Bermo (6 blocuri), proiectului Centrimo (4 blocuri) şi proiectului Gaitan (6 blocuri).
Argumentele vizând necesitatea şi, totodată, lipsa avizului MDLPAT, cu ocazia aprobării unui plan urbanistic de detaliu (PUD) – prin HCL nr. 60/2008 -, neîntocmirea unui plan urbanistic zonal (PUZ), depăşirea regimului de înălţime în unitatea teritorială de referinţă (UTR) nr. 0 şi nr. 1, la faptul că reţelele publice de echipare edilitară existente au fost dimensionate pentru un număr de aprox. 400 de case şi nu pentru blocuri, precum şi la neconsultarea populaţiei cu ocazia adoptării unui proiect ce viza mediul (înţeles ca fond natural şi construit din localităţi şi din teritoriul înconjurător) ţin, în mod evident, de apărarea interesului colectiv.
Argumentele expuse de reclamant, ce pot releva un interes personal, se referă la scăderea valorii de piaţă a imobilului proprietatea sa, prin edificarea blocurilor, pe terenurile învecinate (pe care se doreşte construirea unor blocuri de locuinţe – potrivit afirmaţiei reclamantului) şi la încălcarea normelor speciale privind însorirea clădirilor învecinate, cu consecinţe păgubitoare din punct de vedere al coeficientului termic pe timp de iarnă (f. 8, dos. Tribunalului Braşov).
Curtea observă, însă, că între aceste afirmaţii şi măsurile dispuse prin actele administrative atacate – referitoare la edificarea construcţiei de către pârâtul B.D.G. – reclamantul nu a probat existenţa unei legături apte să fundamenteze un interes actual şi direct. Prin aprobarea edificării construcţiei pârâtului B.D.G. şi realizarea efectivă a acestei construcţii, gradul de însorire a casei reclamantului nu se modifică (având în vedere distanţa considerabilă dintre imobilul său şi cel al pârâtului), iar faptul că „se doreşte construirea unor astfel de blocuri de locuinţe” „lângă imobilul proprietatea” reclamantului-intimat, fapt ce ar duce la scăderea valorii de piaţă a casei sale, nu relevă un interes actual – prin raportare la imobilul pârâtului B.D.G., respectiv la petitele prezentei acţiuni. Aşadar, dacă nu ar fi introdus acţiunea în contencios administrativ, reclamantul nu s-ar fi expus niciunui prejudiciu, dintre cele evocate de acesta – cu atât mai mult cu cât, construcţia pârâtului B.D.G. este deja finalizată şi recepţionată, iar reclamantul nu a făcut, în aceste condiţii concrete, nici dovada scăderii gradului de însorire a casei sale (cu consecinţa diminuării coeficientului termic de timp de iarnă) şi nici dovada scăderii valorii de piaţă a imobilului al cărui proprietar este.
În consecinţă, Curtea a admis recursul pârâtului – art. 312 alin. 1 teza a I Cod proc. civ. – modificând în parte Sentinţa atacată – art. 312 alin. 2 teza I, art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod proc. civ. -, în sensul admiterii excepţiei lipsei interesului reclamantului în promovarea acţiunii – analizată cu precădere, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. – şi al respingerii cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii excepţiei de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 151/19 februarie 2008, eliberat la Primarul Municipiului Săcele – excepţie invocată de reclamant în legătură cu petitele cererii sale, reclamantul considerând că de actul administrativ a cărui nelegalitate a cerut a se constata, pe calea excepţiei, depinde soluţionarea litigiului pe fond; întrucât acţiunea a fost respinsă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei interesului în promovarea acesteia, pe cale de consecinţă va fi respinsă şi excepţia de nelegalitate.
Având în vedere soluţia anterior expusă, pârâţii nu au căzut în pretenţii, astfel încât art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. nu este incident, în speţă, în privinţa acestora, Curtea eliminând din hotărârea atacată dispoziţia referitoare la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43,30 lei.
Dezlegarea dată cauzei face de prisos analiza celorlalte excepţii invocate de pârâţi, precum şi analiza fondului pricinii.
