Investire cu formula executorie. Cerere de investire a unei hotarâri de consiliu local. Inadmisibilitate.
În întelesul art. 376 Cod proc.civ. si art.3711 alin.1 si 2 Cod proc.civ. hotarârile unui consiliu local nu sunt titluri în întelesul legii si nu pot fi învestite cu formula executorie pentru a deveni titluri executorii, în lipsa unor dispozitii exprese ale legii în acest sens.
(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila nr. 762 R /24 septembrie 2009,dosar nr. 849.1/250/2009
Prin încheierea din 8 iulie 2009, pronuntata în dosar nr.849/250/2009 Judecatoria Lipova a respins cererea formulata de petenta F.A. prin care a solicitat învestirea cu formula executorie a titlurilor executorii constând în Proiectul de hotarâre din 11.05.2005 si Hotarârea nr. 57/31.05.2005 emise de Consiliul Local P.
Pentru a se pronunta în acest fel, prima instanta a retinut ca în lege nu exista dispozitii cu privire la executarea silita a hotarârilor consiliului local, si având în vedere prevederile art. 372 si art. 274 Cod procedura civila a respins cererea formulata de petenta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta F. A. care a solicitat ca urmare a admiterii recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii actiunii si a învestirii cu formula executorie a Proiectului de Hotarâre din 11.05.2005 si Hotarârea nr. 57/31.05.2005 emise de Consiliul Local P.
În motivare, a sustinut ca instanta de fond nu a tinut seama de prerogativele art. 376 alin. 1 ind. 2 Cod procedura civila potrivit caruia „Se învestesc cu formula executorie prevazuta de prevazuta de art. 269 alin. (1) hotarârile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, în cazurile anume prevazute de lege”, sustinând ca art.49 din Legea nr.215/2001 nu exclud de la învestirea cu formula executorie actele administrative emise de unitatile administrative.
Analizând încheierea atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul nu este fondat si l-a respins în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., solutia judecatoriei fiind considerata legala si temeinica pentru considerentele ce urmeaza.
În sprijinul cererii de învestire cu formula executorie, recurenta a invocat prevederile art.49 din Legea nr.215/2001, apreciind ca acest dispozitii nu exclud posibilitatea de învestire cu formula executorie a actelor administrative emise de unitatile administrativ teritoriale.
Observatia recurentei este pertinenta întrucât aceste dispozitii nu cuprind nici o interdictie privind învestirea cu formula executorie actelor administrative emise de autoritatile publice. Conform acestui text de lege „hotarârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.”
Cu toate acestea, tribunalul constata ca dispozitiile legale aplicabile în privinta învestirii cu formula executorie a unor titluri, sunt cuprinse în art.376 Cod proc.civ. conform carora „se învestesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 hotarârile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, în cazurile anume prevazute de lege.
Prin urmare, asa cum în mod foarte clar rezulta din dispozitiile sus-citate, în afara hotarârilor judecatoresti definitive ori irevocabile, se mai învestesc cu formula executorie alte hotarâri ori înscrisuri însa numai în cazurile anume prevazute de lege, în niciun caz în toate celelalte cazuri dorite de vreunul din justitiabili în care legea nu interzice în mod expres învestirea.
De altfel, procedura de învestire cu formula executorie a unui titlu, este o procedura anterioara executari silite iar conform art.3711 alin.1 si 2 Cod proc.civ. scopul executarii silite este acela de a aduce la îndeplinire obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu atunci când debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa. Or, pentru a putea fi supusa executarii silite, hotarârea consiliului local a carei învestire cu formula executorie s-a solicitat, trebuie sa întruneasca calitatea de titlu, iar prin învestire sa dobândeasca calitatea de titlu executoriu. Însa este lesne de observat ca nu exista nici o dispozitie legala în întregul peisaj legislativ românesc care sa confere calitatea de titlu unei hotarâri a consiliului local, indiferent daca aceasta are caracter normativ ori individual.
Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a apreciat ca în actualul stadiu al legislatiei, hotarârile unui consiliu local nu sunt titluri în întelesul legii si nu pot fi învestite cu formula executorie pentru a deveni titluri executorii, în lipsa unor dispozitii exprese ale legii în acest sens.
