Judecată. Modificarea cererii. Înţelesul noţiunii reglementată de art.132 alin.1 C.pr.civ. Instanţa competentă
Dispoziţiilor art.132 alin.1 C.pr.civ. statuează că, până la prima zi de înfăţişare se poate modifica cererea de investire a primei instanţe de judecată.
Deşi dispoziţiile în discuţie vizează judecata în primă instanţă ele se aplică atât în faţa instanţei de apel, conform dispoziţiilor art.298 C.pr.civ. cât şi a celei de recurs, conform dispoziţiilor art.316 C.pr.civ. Precizarea făcută de pârâta în sensul că a înţeles să promoveze o contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Iaşi şi nu o cerere de recurs echivalează cu modificarea cererii, la care face referire art.132 alin.1 C.pr.civ.
CURTEA DE APEL IAŞI, Secţia minori şi familie, decizia civilă nr. 02/08.01.2009,
Dosar nr. 2331/245/2008
Art. 132 alin.1 C.pr.civ. , art. 298 C.pr.civ., art.316 C.pr.civ
Prin sentinţa civilă nr. 3733/24.03.2008 a Judecătoriei Iaşi s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi – excepţie invocată de către pârâta-reclamantă P. G.S., declinându-se, în favoarea Judecătoriei Motru, atât soluţionarea acţiunii de divorţ introduse de către reclamantul P. H. în contradictoriu cu pârâta P.G. S. cât şi a cererii reconvenţionale formulate de către aceasta din urmă în contradictoriu cu reclamantul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform Codului de procedură civilă art.607 „Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competenta este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.”
Certificatului de căsătorie al părţilor atestă faptul că părţile s-au căsătorit în localitatea Mătăşari, actul fiind înregistrat la primăria acestei localităţi (anul 2006).
Reclamantul–pârât domiciliază în Iaşi iar pârâta-reclamantă în sat Mătăşari, comuna Motru, judeţul Gorj, conform anchetei sociale efectuate precum şi a înscrisurilor depuse la dosar.
Având în vedere faptul că prezumţia desprinsă din certificatul de căsătorie este că părţile au locuit în localitatea Mătăşari, ulterior anului 2006 neputându-se stabili dacă au mai locuit împreună în acea localitate sau în altă localitate; faţă de faptul că prima cerere înregistrată este cea a reclamantului-pârât, reţinând că dispoziţiile art.607 Cod procedură civilă fac trimitere întâi la domiciliul pârâtului (pârâta-reclamantă locuind în circumscripţia judecătoriei în care se află ultimul domiciliu comun cunoscut), instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, declinând soluţionarea cererii principale cât şi a cererii reconvenţionale în favoarea Judecătoriei Motru.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs P. H., criticând-o pentru nelegalitate, actele depuse la dosar nefăcând dovada celor susţinute.
Prin decizia civilă 1953/15 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admis recursul formulat de P. H. modificându-se în tot sentinta în sensul respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi.
S-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Tribunalul a reţinut că, prin cartea de identitate depusă la dosar, contractul de credit pentru achiziţionarea imobilului din Iaşi, str. Bucium nr. 37 încheiat la 28.12.2006 de soţi, certificatul de naştere al minorului P. R, născut la 7.09.2007 în Iaşi, recurentul reclamant a făcut dovada că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Iaşi înainte de separarea în fapt a soţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. G. S. la data de 22.10.2008.
Intimatul P.H. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului.
La data de 23.12.2008 P. G. S. a depus la dosar precizări prin care arată că a înţeles să exercite calea de atac a contestaţiei în anulare şi nu a recursului.
Curtea a reţinut că Tribunalul Iaşi a soluţionat cauza ce făcea obiectul dosarului nr.2331/245/2008 în complet de recursuri, conform dispoziţiilor art.158 alin.3 C.pr.civ. pronunţând decizia nr.1953/15.10.2008 atacată cu recurs de pârâta P. G. S. la data de 24.10.2008, termenul stabilit – în mod aleatoriu – pentru soluţionarea cauzei fiind 08.01.2009.
La data de 23.12.2008 P. G. S a expediat precizări la calea de atac pe care a înţeles să o declare, învederând Curţii că a înţeles să formuleze contestaţie în anulare şi nu o cerere de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii sau pentru a propune noi dovezi.
Precizarea făcută de pârâta în sensul că a înţeles să promoveze o contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Iaşi şi nu o cerere de recurs echivalează cu modificarea cererii, la care face referire art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Dispoziţiile art.132 Cod procedură civilă sunt incluse în Capitolul III al Codului de procedură civilă intitulat „Judecata”, Secţiune I „ Înfăţişări şi dezbateri”. Deşi prevederile în discuţie privesc judecata pricinii în primă instanţă, ele se aplică atât în faţa instanţei de apel, conform dispoziţiilor art.298 Cod procedură civilă cât şi a celei de recurs, conform dispoziţiilor art.316 Cod procedură civilă.
Cum modificarea a intervenit până la primul termen de judecată, ea a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale, împrejurare în care Curtea a reţinut că se află în prezenţa unei contestaţii în anulare, competenţa de soluţionare revenind instanţei ce a pronunţat decizia atacată cu această cale extraordinară de atac de retractare, respectiv Tribunalului Iaşi.
În baza dispoziţiilor art.158 C.pr.civ. a fost declinată în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de P. G. S împotriva deciziei civile nr.1953/15.10.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.2331/245/2008.
