INSTANTA
Asupra cauzei de fata ;
Cu nr.X din 14 august 2014 s-a inregistrat cererea in anulare prin care debitoarea SCSRL X, cu sediul in X, str. X, nr.X, jud. X, X, CUI X, prin reprezentantul legal, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Biroul de avocati X, situat in X, B-dul X, jud. X, in contradictoriu cu creditoarea X SRL, cusediul in X, a solicitat anularea Sentintei civile nr.X din 16 iulie 2014, pronuntata de Judecatoria X, care contine ordonanta de plata impotriva sapentru debitul principal in suma de 51 803,62 lei,penalitati de intarzieresi cheltuieli de judecata.
A solicitat suspendarea ordonantei de plata pana la solutionarea cererii in anulare.
Ulterior, pana la primul termen a completat cererea sia solicitat restabilirea situatiei anterioare si suspendarea judecatii.
In motivarea cererilor debitoarea a invocat incalcarearegulilor de competentape considerentul caordonanta de plata a fost solutionata de un complet, judecator stagiar sipotrivit art.23 din Legea nr. 303/2004si solutionarea ordonantei de plata nu intra in categoria litigiilor ce pot fi solutionate de judecatorii stagiari.
Legiuitorul nu a extins competenta judecatorului stagiar si cu privire la solutionarea ordonantei de plata. Obiectul cererii de emitere a ordonantei de platadepaseste cu mult plafonul de 10 000 lei prevazut de art. 23 alin.1 lit. b din Legea nr. 303/2004.
Somatia de plata nu poate fi confundata cu ordinul de plata avand in vedere istoricul reglementarii acestora.
Ordonanta de plata a fost gresit admisa.
Desi a invocat prevederile art. 15 din Legea nr. 72/2013 care sanctioneazacu nulitatea absoluta clauza abuziva, acest temei a fost ignorat, insa au fost analizate prevederile Legii nr. 193/2000 prevederi neinvocate in cursul judecatii, deci nepuse in discutia contradictorie a partilor.Penalitatea prevazuta de art. 9.2 din contractul de servicii prevede majorari de intarziere de 1,5% pe zi de intarziere, dobanda penalizatoare fiind astfel de 547,50% pe an. In concret, pentru 2 luni si 3 saptamani la un debit de 41 609,67 lei se solicita 51803,62 lei, adica 124,5%… A apreciat ca dobanda este mai mult decat abuziva este o camata.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, arata ca, este o societate care in prezent are in derulare mai multe contracte cu institutii de stat. Datorita constrangerilor bugetare incasarea creantelor este foarte greoaie si se realizeaza cu mari intarziere. Lichiditatile sunt reduse si destinate in principal salariatilor si finantarii activitatii curente. Executarea imediata a sumelor, desi nedatorate, stabilite prin ordonanta de plata ar duce la destabilizarea societatii.
A invocat dispozitiile art. 1023 Cod procedura civila, art. 23 din Legea 303/2004,art. 15 din Legea 72/2013.
Cererea in anulare a fost timbrata cu 100 lei, taxa judiciara de timbru, conform OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
In ceea ce priveste termenul de introducere a cererii, instanta retine ca ordonanta de plata s-a comunicat debitoarei la data de 04.08.2014si cererea in anulare a fost inregistratala data de 14.08 2014in termenul de 10 zile prevazut de art. 1023 Cod proc. civila.
Prin intampinare, creditoarea X SRL a solicitat respingerea cererii in anulare.
A motivatca, potrivit Noului cod de procedura civila,respectiv Titlul IX, proceduraordonantei de plata, precum si a art. 83 lit. g din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, dispozitiile O.G. nr. 5/2001 au fost abrogate si inlocuite cu dispozitiile Titlului IX din Noul Cod de procedura civila. In lipsa altor dispozitii contrarea judecatorul stagiar, o data cu aparitia Noului cod de procedura civila, judeca cauze similare somatiei de plata, respectiv cele avand ca obiect ordonantele de plata potrivit noilor dispozitii legale Competenta judecatorului stagiar de a judeca ordonantele de plata reprezinta o extindere acompetentei anterioare de a judeca somatiile de plata reglementate de O.G. nr. 5/2001, avand in vedere ca cele doua proceduri sunt similare. In ceea ce priveste fondul cauzei, a aratat ca, debitoarea a recunoscut debitul principal. Sustine ca exista propuneri de esalonare a debitului formulate prin e-mail. In ceea ce priveste contestarea penalitatilor de intarziere calculate in baza art. 9.2 din contractul de servicii incheiat intre parti, apreciaza ca sunt neintemeiate, avand in vedere ca Legea nr. 72/2013 priveste masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand dintre profesionisti. Legea mentionata este un act normativ adoptat pentru protectia creditorilor si pentru a combate intarzierile la plata din partea debitorilor. Nu exista nicio dispozitie care sa protejeze debitorul asa cum incearca debitoarea sa sugereze. Art.12 din Legea nr.72/2013 a fost preluat trunchiat cu scopul vadit de a induce in eroare. Din enumerarea clauzelor considerate abuzive din art. 14 din Legea nr. 72/2013 se intelege in mod evident ca acestea sunt considerate abuzive in scopul protectiei creditorului si nua debitorului. Contractul incheiat este legea partilor, iar partile au stabilit in mod valabil cuantumul penalitatilor ca fiind cel de 1,5% pe fiecare zi de intarziere, cuantum care se aplica atat prestatorului, cat si beneficiarului in cazul in care una din parti nu isi respecta obligatiile din contract. Cuantumul dobanzilor penalizatoare la care face referire debitoarea este cel stabilit de lege in cazul in care partile nu a convenit prin contract asupra cuantumului penalitatilor/dobanzilor. Legea vine sa suplineasca acordul partilor in cazul in care acesta lipseste, ceea ce nu este cazul in speta de fata. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive acestea nu sunt aplicabile, intrucat dispozitiile acestui act normativ se aplica doar consumatorilor persoane fizice, nu si consumatorii persoane juridice. Mai arata ca, celelalte sustineriinvocate de debitoare sunt neintemeiate, deoarece se invoca culpa altei persoane in obtinerea finantarii, aspect nerelevant, dar si strain de obiectulcontractului de servicii incheiat intre parti. In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii hotararii aceasta nu este probata in nici un fel, dincolo de conditia achitarii cautiunii, fiind necesara si existenta unor motive temeinice care sa justifice aceasta masura speciala.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 Cod procedura civila, art. 1018 Cod procedura civila.
A fost atasat dosarul nr. X/189/2014 in care a fost pronuntata ordonanta de plata criticata. Debitoarea, la data de 29 septembrie 2014prin cerereainregistrata la instanta cu nr.X a solicitat restabilirea situatiei anterioare executarii ca o consecinta a admiterii cererii in anulareiar prin cererea din aceeasi data inregistrata cu nr. X a solicitat suspendarea judecatii cererii in anulare.
In acest sens a sustinut ca a formulat cerere la Judecatoria X pentru constatarea nulitatii absolute a clauzei penale din contractul de service nr.3 /88 din 03.04.2012 incheiat intre X SRL si SC XSRLsi in subsidiar a solicitat reducerea penalitatilor. Cererea are menirea sa desfiinteze titlul. A invocat dispozitiile art.413 din Codul nou de procedura civila. A atasat cererii Certificatulde grefa din care rezulta ca pe rolul Judecatoriei X, la data de 24 septembrie2014 s-a inregistrat cererea avand ca obiectanulare act-clauza abuzivaintrereclamanta SC XSRL siX SRL, dosar nr. X/189/2014 si la data emiterii certificatului de grefa, 24.09.2014 cauza se afla inprocedura regularizarii.
Cererile au fost depuse pana la primul termen fixat.
Cu privire la cererile depuse de debitoare,creditoarea intimata a solicitat respingerea acestora ca neintemeiate. A precizat ca cerereaavand ca obiectclauza abuziva s-a depus ulterior ordonantei de plata si cererii in anulare iarrepunerea partilor in situatia anterioara este o cerere netimbrata si inadmisibila.
Examinand ordonanta atacata in raport de actele si lucrarile dosarului, sustinerile partilor si prevederile legale incidente cauzei instanta apreciaza urmatoarele :
Referitor la cererea de suspendare a judecatii intemeiata pe dispozitiile art. 413 din codul de procedura civilase retine ca dispozitia privind suspendarea judecatii prevazute la alin. 1 al articolului 413 din Codul de procedura civila, nu este obligatorie, solutionareacererii pentru anularea clauzei abuziva ce face obiectul dosarului nr. X/189/2014 s-a depus ulterior cererii de emitere a ordonantei de plata si nu impiedica analiza ordonantei de platape calea cererii in anulare. Debitoarea a contestat creanta privind plata penalitatilor, atat in procedura speciala, cat si pe calea dreptului comun, astfel cum rezulta din certificatul de grefa depus la dosar, in cursul judecarii cererii in anulare. Simpla contestare a unei creante nu este suficientapentru a conduce la respingerea ordonantei de plata si promovarea actiunii de drept comun prin care debitoarea invoca clauza abuziva nu este suficienta pentru a induce creantei privind penalitatile caracter incert, intrucat constatarea caracterului abuziv al clauzeinu este o certitudine, ci doar o probabilitate juridica, in conditiile in care nu a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca, chiar nedefinitiva.
In art. 1023 pct.3 din codul de procedura civilase prevede :
(3) Prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata. Prin urmare, cererea de suspendare a judecatii este neintemeiata si se va respinge .
Cu privire la cererea de suspendare a executarii se retine ca in temeiul art. 1023 pct.5 din codul de procedura civila :(5) Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi insa incuviintata, la cererea debitorului, numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta.
Debitoarea nu a insistat pe aceasta cerere si nu a depus cautiune si in cererea de restabilire a situatiei anterioare a precizat ca sentinta ce contine ordonanta de plata a fost executata. Prin urmare, cererea de suspendare a executarii este neintemeiata
Cu privire la intoarcerea executarii cererea debitoarei nu a fosttimbrata iar prin cererea in anulare se poate invoca doar plata debitului ulterior emiterii ordonantei de plata nu si aspecte referitoare la intoarcerea executarii. Prin urmare, cererea de intoarcere a executarii se va respinge ca inadmisibila.
In ceea ce privestesustinerea debitoarei referitoare la solutionarea ordonantei de platade catre un completnelegal compus, dintr-un judecatorstagiar, instanta apreciaza sustinerea debitoarei neintemeiata si urmeaza sa o inlature.
Potrivit art.23 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor procurorilor printre cauzele ce intra in competenta judecatorului stagiar este enumerata si somatia de plata. In anul 2004, cand a intrat in vigoare legea privind statutul judecatorilor si procurorilor, somatia de plata reprezenta unica procedura speciala de recuperare a creantelor (O.G. nr. 5/2001). In anul 2007 a intrat in vigoare O.U.G. nr. 119/2007 privind procedura ordonantei de plata. Odata cu adoptarea procedurii ordonantei de plata, competenta judecatorilor stagiari a fost extinsa si asupra acestei proceduri, prin analogie, avand in vedere asemanarea dintre cele douaproceduri,precum si a scopului adoptarii acestora de recuperare a creantelor necontestate.
Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cele doua acte normative, O.G. nr. 5/2001, OUG 119/2007 au fost abrogate, iar ordonanta de plata a devenit unica procedura speciala de recuperare a creantelor .
Analizand dispozitiile art.1013-art. 1024 Cod procedura civilarezulta ca, procedura ordonantei de plata, astfel cum este reglementata in prezent, este reformata si include elemente specificeordonantei de plataprevazuta de O.U.G. nr.119/2007, dar si elemente specifice somatiei de plata reglementata de O.G. nr. 5/2001.
Scopul legiuitorului, la momentul adoptarii legii privind statutul judecatorilor si procurorilor, a fost de a dain competenta judecatorului stagiar, procedura speciala de recuperare a creantelor, apreciind ca acestea nu ridica aceleasi dificultati specifice unei proceduri de drept comun.
Cum la momentul adoptarii Legii privind statutul judecatorilor si procurorilor era reglementata doar procedurasomatiei de plata,dispozitiaprevazuta de art. 23 din al Legii nr. 303/2004 nu poate fi interpretata textual, intrucat aceasta interpretare eludeaza scopul avut de legiuitor la momentul stabilirii cauzelor pe care judecatorul stagiar le poate judeca.
Debitoarea a mai invocat faptul ca, in cadrul procedurii speciale, litigiuldepaseste cu mult plafonul valoric de 10.000 lei, prevazut de art. 23 alin.1 lit. b din Legea nr. 303/3004. Sustinerea debitoarei nu este intemeiata, motivat de faptul ca, cele doua puncte ale art. 23, respectiv pct. b) si d) nu se interpreteaza cumulativ, ci de sine statator.
Referitor la cererea de anulare a ordonantei de plata pe considerentul ca in ceea ce priveste penalitatile acestea sunt abuzive.
Debitoarea a invocatca in contract s-a inscris o clauza abuziva si ca aceasta nu a fost analizata si inlaturata de instanta la solutionarea ordonantei.
Debitoareaa invocat faptul ca inart. 9.2 din contractul de prestari serviciinr. 88/03.04.2012 s-austipulatabuziv penalitati de 1,5% din suma datorata pentru fiecare zi de intarziere in cazul in care nu se onoreaza facturile in termen.
Cu privire la posibilitatea legala de a se analiza aspecte referitoare la clauze abuzive in cadrul procedurii speciale, instanta apreciaza ca in cadrul procedurii speciale a ordonantei de plata, instanta nu poate declara ca fiind abuziva o clauza contractuala, ci trebuie sa analizeze, in raport de criticile invocate de parti si actele din dosardaca au fost respectate dispozitiile prevazute de procedura legala a ordonantei ,daca exista o creanta certa lichida si exigibila. In acest sens sunt dispozitiile art. 1013 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Cu privire la sustinerea debitoarei in sensul ca penalitatile de 1,5% pe zi de intarziere, apreciate la suma aferenta contractului,prevazute in contract la punctul 9sunt prea mare raportate la dispozitiile art. 3 din O.G. nr. 13/2011 care prevad ca,rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale instanta apreciaza ca acestea sunt nefondate. In art.1017 pct. 1 se prevede ca in situatia in care partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de B.N.R.
In art. 3 alin. 1, alin. 2 si alin 2 indice 1 din O.G. nr. 13/2011 sereglementeaza calculul dobanzii legale remuneratorii si a dobanzii penalizatoare.
Legea nu interzice ca partile contractante sa stabileascaun alt cuantum al penalitatii,convenit de ele in contract, in raport de prejudiciul anticipat ca urmare a neexecutarii corespunzatoare a obligatiei.
In acest sens, sunt dispozitiile art. 1 din acelasi act normativ care prevad ca partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii atat pentru restituirea unui imprumut al unei sume de bani, cat si pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti.
Faptul ca in contract s-a stipulat un alt nivel al dobanzii penalizatoare (1,50% /zi de intarziere) nu conduce la concluziaexistentei caracterului ilicit sau imoral al clauzei contestate, ci la faptul ca partile au dat eficienta principiului libertatii contractuale.
Art. 1236 Cod civil stabileste ca,cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice si este imorala cand este contrara bunelor moravuri.
Clauza privind penalitatile nu este contrara legii, respectiv a art. 3 alin. 1, alin. 2 si alin. 2 indice 1 din O.G. 13/2011, astfel cum sustine debitoarea,intrucat legea prevedere posibilitatea de a deroga de la aceasta.
In raporturile dintre profesionisti, penalitatea de intarziere are, in primul rand, functia de sanctionare, motivat de asigurarea celeritatii desfasurariirelatiilor dintre profesionisti, astfel ca, inserarea unei penalitati de intarziere in cuantummai ridicat este pe deplin justificata.
Cu atat mai mult clauza nu contravine ordinii publice si nici bunelor moravuri intrucat ea reprezinta expresia libertatii contractuale ale partilor. Nu rezulta ca, partile, la momentul contractului au fost situate pe pozitii de inegalitate la incheierea contractului.
Se observa ca penalitatea de 1,5% pentru fiecare zi de intarziere in indeplinirea obligatiei inserata la art.9 din contract este stabilita pentru neexecutarea obligatiilor din contractde catre ambele parti prestatorul, SC X SRL cat si pentru neonorarea facturilor la termen de catre achizitor, debitoarea SC XSRL.
Tot astfel, creditoarea a calculat penalitati de intarziere in cuantumul convenit prin contract, numai pentru o perioada determinata, respectiv06.03.2014-27.05.2014, nu pana la data platii efective, astfel ca, din modul in care s-a facut evaluarea prejudiciuluinu rezulta caa urmarit obtinerea unui profit si in acest mod a fost de rea-credinta.
Pe de alta parte, contractul incheiat intre parti nu este un contract de adeziune,debitoarea a avut posibilitatea sa aiba rol activ in negocierea clauzei privind penalitatile de intarziere.
Debitoarea mai invoca dispozitiile art. 12, art. 13, precum si art. 15 din Legea nr. 72/2013.
Dispozitiile art.12 prevad ca, este considerata abuziva practica sau clauza contractuala prin care se stabileste in mod vadit inechitabil, in raport creditorul, nivelul dobanzii pentru plata intarziata sau a daunelor interese suplimentare, iarart. 13 determina criteriile pentru ca o clauza sa fie sau o practicasa fie considerata abuziva.
Pe de alta parte, art. 15 stabileste sanctiunea inserarii unei clauze abuzive in contract.
Instanta are in vedere dispozitiile art. 21 din Legea nr. 72/2013 care stabileste ca dispozitiile legii (Legea 72/2013), cu exceptia prevederilor art.15 nu sunt aplicabile obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti ( ) inainte de data intrarii in vigoare a legii.
Contractul de prestari servicii este incheiat la data de 03.04.2012, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 72/2013. Prin urmare, numai dispozitia privind sanctiunea nulitatii absolute a clauzei, in ipoteza in care s-ar stabili caracterul abuziv al acesteia se aplica retroactiv, contractului incheiat intre partile din prezenta clauza, nu si celelalte dispozitii.
Pe de alta parte, cuantumul de 1,50 % pe fiecare zi de intarziere nu este un cuantum vadit disproportionat, iar inechitatea se stabileste in raport cu creditorul obligatiei de plata a sumei de bani, astfel cum textul impune.
Debitoarea a contestat creanta privind plata penalitatilor, atat in procedura speciala, cat si pe calea dreptului comun, astfel cum rezulta din certificatul de grefa depus la dosar, in cursul judecarii cererii in anulare.
In raport de dispozitiile art. 1020 din Cod procedura civila se retine ca simpla contestare a unei creante nu este suficientapentru a conduce la respingerea ordonantei de plata. Promovarea actiunii de drept comun prin care debitoarea invoca clauza abuziva nu este suficienta pentru a induce creantei privind penalitatile caracter incert, intrucat constatarea caracterului abuziv al clauzeinu este o certitudine, ci doar o probabilitate juridica, in conditiile in care nu a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca, chiar nedefinitiva.
Critica debitoarei referitoare la posibilitatea reducerii clauzei penaleurmeaza sa fie inlaturata pentru urmatoarele considerente:
Art. 1541 Cod civil stabileste ca, instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului. Alin. 2 al aceluX articol stabileste ca, penalitatea astfel redusa trebuie sa ramana superioara obligatiei principale.
In mod intemeiat a apreciat judecatorulde fond ca, penalitatile nu sunt vadit excesive, iar limita acestora, respectiv 51 803,62 lei este superioara obligatiei principale 41 609,67 lei intr-o maniera rezonabila.
Sustinerea debitoarei cu privire la lipsa neexecutarii culpabile nu este intemeiata. Potrivitart. 9 din contractul de servicii, penalitatile de intarziere se datoreaza in cazul intarzierii la plata sumei de 9.500 euro. Rezulta ca plata penalitatii nu este conditionata de fapta altei persoane, astfel ca, o eventuala culpa a tertului nu conduce la exonerarea de raspundere civilaa debitoarei.
In raport de obiectul contractului de prestari servicii nr. 88/03.04.2012,de prestare de servicii de consultanta pentru elaborarea planului in vederea pregatirii unui proiect propus spre finantare, in schimbul pretului convenit(art. 4),faptelestraine de obligatiile asumate de parti in contractul de prestari servicii apar ca fiind lipsite de relevanta si nu au efect asupra indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei de platade catre debitoare.
In baza celor mai sus invocate,instanta apreciaza ca instanta a apreciat legal existenta unei creante certe lichide si exigibile in baza probelor din dosar si a respectat dispozitiile legale referitoare la emiterea ordonantei de plata impotriva debitoarei. Urmeaza ca cererea in anulare sa se respinga ca neintemeiata.
Creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge ca neintemeiata cererea de suspendare a cauzei, formulata de debitoarea S.C. XSRL X.
Respinge, ca neintemeiate, cererile de suspendare a executarii si intoarcere a executarii formulate de aceeasi debitoare.
Respinge cererea in anulare formulata de debitoarea SC XSRL X, cu sediul in X,str. X, nr.15, B6, sc.A, ap.1, jud.X, X, CUI X, prin reprezentantul legal, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la biroul de avocati X, situat in X, B-dul X, jud.X , impotriva Sentintei civile nr.X din 16 iulie 2014, pronuntata de Judecatoria X, in contradictoriu cu creditoarea X S.R.L, cu sediul in X.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 29 septembrie 2014.
Presedinte,
RADITA ISAC
Judecator,
DANIELA ELENA JUGLAN
Grefier,
ANA MARIA IBANESCU
?
Red. R.I./13.10.2014
Tehnored. A.I.
4 ex./ 13.10. 2014
3
