Litigii cu profesioniştii – suspendare art. 155 ind.1 C.proc.civ.-secret de serviciu.
Reţine Curtea că măsurile preparatorii dispuse de către instanţa de fond erau temeinice şi justificate în raport de petitul cererii de chemare în judecată. Felul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată nu permite însă stabilirea clară a obiectului cererii, identificarea contractului în discuţie prin număr şi dată, stabilirea corectă a taxei de timbru datorate.
Or, este fără îndoială că reclamantul este obligat să formuleze o cerere de chemare de judecată care să răspundă unor exigenţe procedurale minime, care să permită o analiză corectă şi temeinică din partea instanţei judecătoreşti,potrivit dispoziţiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă.
În condiţiile în care contractul la care se face referire în partea introductivă a cererii nu este identificat, instanţa se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica cererea reclamantului.
În condiţiile în care contractul la care se face referire în partea introductivă a cererii nu este identificat, instanţa se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica cererea reclamantului.
Împrejurarea evocată pe calea recursului de către reclamant în sensul că acest contract este secret de serviciu nu este de natură a înlătura obligaţia impusă de textul legal invocat. Partea nu a probat în nici un fel susţinerea sa, nu a demonstrat în nici un fel demersuri în vederea obţinerii datelor necesare pentru identificarea contractului şi stabilirea corectă a taxei de timbru.
Împrejurarea evocată pe calea recursului de către reclamant în sensul că acest contract este secret de serviciu nu este de natură a înlătura obligaţia impusă de textul legal invocat. Partea nu a probat în nici un fel susţinerea sa, nu a demonstrat în nici un fel demersuri în vederea obţinerii datelor necesare pentru identificarea contractului şi stabilirea corectă a taxei de timbru.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1158 din 08.05.2014)
Prin încheierea pronunţată la data de 19 februarie 2013 în dosarul nr.1468/3/2013, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI a Civilă, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamant B.P. şi pârât AVAS.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul a reţinut că reclamantul, deşi legal citat în acest sens, cu indicarea sancţiunii incidente, nu a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa prin rezoluţia de la primirea cererii de chemare în judecată, respectiv: nu a precizat contractul de privatizare a cărui nulitate o solicită şi nici nu a precizat valoarea acestui contract, aspecte de natură a împiedica normala desfăşurare a cauzei, inclusiv prin imposibilitatea de stabilire a unor taxe judiciare de timbru concrete, astfel că sunt incidente dispoziţiile art.1551 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs B.P., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 10.03.2014.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
În motivarea cererii sale recurentul a arătat că nu are acces, ca şi terţ, la documentaţia AVAS, acestea fiind lucrări secrete de serviciu şi nu poate intra în posesia acesteia.
Susţine recurentul că a plătit taxa de timbru legală şi nu găseşte o bază legală pentru o suprataxare. În opinia sa, ”dacă instanţa consideră suficient pentru stingerea litigiului ca maiorul Ioan Nicolae să plătească daune terţilor pentru denunţarea unilaterală a contractelor de asigurare trebuie avut în vedere următorul considerent. Noi am plătit asigurarea în lei cu acoperire în aur conform actului normativ care reglementa circulaţia mase monetare în R. Acum ne confruntăm cu hârtii cu semnătura lui M.I. Nimeni nu îl trimite în judecată pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals. Nu am nimic împotriva faptului că cei de la FMI să-i angajeze avocat de la baroul din N Y. Posibil că avocatul de la baroul din N-Y va acuza faptul că cei de la FMI şi UE au venit pe post de vedete fără să aibă nici cea mai vogă idee despre o teorie a schimbării sistemului. Cu avocaţii din R va fi condamnat la închisoare pe viaţă. Podgoria din D… va deveni podgoria nimănui.
Se solicită de către recurent repunerea pe rol a dosarului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu caracter premergător, Curtea evidenţiază împrejurarea potrivit căreia suspendarea reglementată de dispoziţiile art.1551 din Codul de procedură civilă reprezintă un caz de suspendare facultativă, judecătorească, ce urmăreşte sancţionarea părţii reclamante pentru pasivitatea manifestată în îndeplinirea unor obligaţii, pasivitate care împiedică instanţa să finalizeze procesul.
Pentru a proceda la suspendarea judecăţii în condiţiile art.1551 din Codul de procedură civilă instanţa trebuie să constate culpa reclamantului în îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina sa în cursul procesului; totodată, instanţa este ţinută a evidenţia că obligaţia procesuală neîndeplinită de reclamant este esenţială pentru continuarea procesului; în plus, obligaţia neîndeplinită trebuie să nu aibă alt mijloc de realizare.
Constată Curtea că în cauza analizată în cadrul acestui recurs instanţa de fond a dispus, prin rezoluţia de primire a dosarului, citarea reclamantului cu menţiunea precizării contractului de privatizare a cărui nulitate o solicită sub sancţiunea suspendării, conform art.1551din Codul de procedură civilă; să precizeze valoarea contractului de privatizare, sub sancţiunea art.1551 din Codul de procedură civilă şi să timbreze la valoare, sub sancţiunea nulităţii.
Recurentul nu a formulat precizări, nici în scris şi nici oral, în faţa instanţei, acesta neprezentându-se la termenul de judecată stabilit în cauză.
Reţine Curtea că măsurile preparatorii dispuse de către instanţa de fond erau temeinice şi justificate în raport de petitul cererii de chemare în judecată. Astfel, faţă de modul de formulare a cererii introductive, Curtea constată că demersul judiciar al recurentului reclamant urmăreşte anularea contractului de privatizare a ADAS. Felul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată nu permite însă stabilirea clară a obiectului cererii, identificarea contractului în discuţie prin număr şi dată, stabilirea corectă a taxei de timbru datorate.
Or, este fără îndoială că reclamantul este obligat să formuleze o cerere de chemare de judecată care să răspundă unor exigenţe procedurale minime, care să permită o analiză corectă şi temeinică din partea instanţei judecătoreşti. Potrivit dispoziţiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui; obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, trebuind să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.
În ceea ce priveşte motivele de recurs cuprinse la punctul 3 din cererea de învestire a instanţei de control judiciar, Curtea constată că acestea nu au legătură cu măsurile dispuse de către instanţa de fond prin încheierea ce face obiectul recursului.
În considerarea acestor argumente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.1551 din Codul de procedură civilă.
