Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa Nr. 618/2015
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE:
Asistent judiciar:
Asistent judiciar :
Grefier:
Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 05.02.2015 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta V.E. în contradictoriu cu pârâta S.C. M.S. S.A.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 29.01.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 22.07.2014 sub nr. , reclamanta V.E. a chemat în judecată pârâta S.C. M.S. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 462/01.07.2014 emisă de Directorul General al S.C. M.S. S.A. iar pe fondul cauzei admiterea cererii aşa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, ca fiind netemeinică şi nelegală, obligarea pârâtei la o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care salariata a fost lipsita pe perioada suspendării contractului şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză, sume actualizate cu indicele de inflaţie existent la data plăţii efective, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de suspendare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 01.07.2014, a fost emisă decizia nr. 462 de către directorul general al S.C. M. S. S.A., prin care contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat, în temeiul art. 52 alin. (I), lit. b) din Codul Muncii şi art. 82 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii.
Că, principalul motiv de nulitate absolută îl constituie faptul că decizia de suspendare nu este motivată sub aspectul descrierii faptice, amănunţită a unor împrejurări, stări, situaţii atribuite contestatoarei care o fac incompatibila cu atribuţiile postului pe care este reîncadrată, potrivit Sentinţei civile Nr. 556/13.03.2014 pronunţata de Tribunalul Gorj – Secţia Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, respectiv aceea de sef secţie, in cadrul S.C. M.S. S.A., făcând imposibilă verificarea concordanţei între pretinsa faptă şi acele atribuţii.
Consideră reclamanta că, pârâta, trebuie sa facă dovada ca plângerea penala formulata împotriva sa, se refera strict la funcţia de sef secţie in cadrul S.C. M.S. S.A.
Că, exista înregistrat dosarul nr. 4831/P/20I3, însa acesta vizează cercetări cu privire la eventuale fapte de natura penala pe care reclamanta le-ar fi săvârşit in perioada in care a deţinut funcţia de director general al S.C. M.S. S.A. şi că în preambulul deciziei contestate, in încercarea de a justifica legalitatea deciziei de suspendare, pârâta a înţeles sa invoce Decizia Nr. 926/18.10.2007 a Curţii Constituţionale a României şi art52 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
Opinează reclamanta ca, in mod greşit pârâta a înţeles sa uzeze de prevederile general obligatorii ale Deciziei Nr.926/2007 a CCR, deoarece, aceasta nu se circumscrie cauzei de fata, având in vedere ca nu este îndeplinita condiţia impusa de art.52 alin.l, lit.c) teza a II a, cu privire la funcţia deţinuta.
Că, alt motiv de nulitate absolută al deciziei contestate, îl constituie faptul că în cuprinsul deciziei de suspendare, pârâta nu a indicat durata ( perioada) suspendării (termenul până la care îşi produce efectele).
De asemenea, in ceea ce priveşte netemeinicia deciziei de suspendare contestată reclamanta solicită să se reţină următoarele şi anume că dosarul /P/2013 se afla in faza cercetării penale din luna august a anului 2013.
Că, la data de 20.06.2013, prin decizia nr. 1443 reclamanta a fost concediată din funcţia de sef secţie in cadrul S.C. M.S. S.A., iar prin Sentinţa nr./13.03.2014 pronunţata de Tribunalul Gorj – Secţia Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, această decizie a fost anulata, unitatea intimata fiind obligată sa o reîncadreze pe reclamanta pe postul de sef secţie. In aceste condiţii arată reclamanta ca, decizia pârâtei este netemeinica si nelegala, având in vedere ca, aşa cum a mai arătat, posibilitatea luării unei astfel de decizii de către angajator este condiţionata imperativ de funcţia deţinuta de salariat la momentul formulării plângerii penale si nu la funcţia deţinuta la momentul emiterii deciziei de suspendare.
Că, potrivit doctrinei, suspendarea din funcţie, poate fi dispusa, numai daca sunt îndeplinite doua condiţii, respectiv s-a formulat plângere penala împotriva salariatului si, deosebit, faptele imputate prin aceasta plângere îl fac incompatibil cu exerciţiul funcţiei pe care o deţine şi că, in lipsa întrunirii concomitente a celor doua condiţii, măsura suspendării nu poate fi dispusa, pentru ca reglementarea ce o conţine este de excepţie, textul fiind de stricta si limitata aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut in mod expres.
In concluzie, pe cale de excepţie, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a deciziei directorului general al S.C. MS S.A. nr. 462/01.07.2014 iar pe fondul cauzei admiterea cererii aşa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, ca fiind netemeinică şi nelegală, obligarea pârâtei la o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care salariata a fost lipsita pe perioada suspendării contractului şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză, sume actualizate cu indicele de inflaţie existent la data plăţii efective, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de suspendare, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea acţiunii, a depus la dosarul cauzei decizia nr. 462/01.07.2014 si CI.
În temeiul art. 205 C. Proc. Civ a formulat întâmpinare pârâta S.C. MS S.A., solicitând respingerea acţiunii.
In apărare , a arătat că reclamanta E V in perioada 25.03.2010 -09.10.2012 si-a desfăşurat activitatea in cadrul S.C. M S S.A. in funcţia de director general şi că urmare a revocării din funcţie de către Consiliul de Administraţie al S.C. M S S.A. prin Hotărârea nr 9/ 09 10.2012 , reclamanta a revenit pe funcţia deţinuta anterior – sef secţie.
Reclamanta a fost concediata in temeiul art. 65 Codul Muncii, iar în baza sentinţei civile nr. /2014 a Tribunalului Gorj pronunţata in dosarul nr./95/2013 a fost reintegrată in funcţia deţinuta anterior concedierii si anume de sef secţie.
A mai arătat pârâta S.C. M S S.A. că a formulat plângerea penala cu nr. /22.02.2013 (când reclamanta avea calitatea de salariat cu contract individual de munca) înregistrata la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 435/VIII/l /25.03.2013 si conexata la Dosarul penal nr. /P/2013 şi a emis decizia de suspendare a contractului individual de munca nr. 462/01.07.2014 in temeiul art. 52 alin( 1) lit.b Codul Muncii.
Potrivit art. 52 alin(l) lit. b. stipulează ” Contractul individual de munca poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului in cazul in care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinuta , pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătoreşti”.
Deci legiuitorul a prevăzut doua situaţii in care suspendarea facultativa a contractului individual de munca al salariatului este lăsata la aprecierea angajatorului si anume :
– daca angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului – situaţie din speţa de fata;
– daca salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinuta – situaţie in care nu se află in speţa de fata cum in mod eronat a invocat reclamanta.
Raţiunea acestei posibilităţi rezida in lipsa de încredere a angajatorului, in speţa S.C. MS S.A. in calitatea sau caracterul licit al activităţii profesionale prestate de salariatul împotriva căruia a fost formulata o plângere penala.
Pârâta susţine că, din prevederile art. 52 alin(l) lit.b , teza I ” Daca angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului…” rezulta ca pentru a se putea dispune suspendarea contractului de munca al salariatului pentru aceasta cauza nu este de ajuns ca angajatorul sa fi formulat formula plângere penala împotriva salariatului ci trebuie ca plângerea sa îndeplinească cerinţele unui act procedural valabil,cerinţe îndeplinite in cauza de faţă, având in vedere constituirea dosarului penal nr.4831/P/2013 in conformitate cu adresa I.P.J. Gorj înregistrata la S.C. MS S.A. sub nr 7298/29.05.2014 coroborata cu Plângerea Penala nr. 2450/22.02.2013 a S.C. MS S.A. înregistrata la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, sub nr. 435/VIII/l din 25.02.2013, fapt pentru care este neîntemeiata critica reclamantei cu privire la neîndeplinirea condiţiei privind existenta unor fapte penale incompatibile cu funcţia deţinuta.
Mai susţine pârâta S.C. MS S.A. că nu a suspendat contractul individual de muncă al reclamantei în baza tezei a-II-a a art. 52 alin(b) Codul Muncii , respectiv ” daca salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinuta” .
Prin adresa înregistrata la S.C. MS S.A. sub nr. 7928/29.05.2014 , I.P.J Gorj a informat societatea pârâtă ca dosarul penal nr. /P/2013 constituit ca urmare a plângerii penala formulata împotriva reclamantei se afla in stadiul de cercetări , urmând ca la finalizarea acestora sa fie comunicata soluţia.
Ca atare,dreptul la munca fiind garantat de Constituţie, contestatoarea nu este împiedicata sa se încadreze pe perioada suspendării contractului individual de munca la un alt angajator , ceea ce rezulta si lipsa caracterului de sancţiune disciplinara a suspendării contractului individual de munca in baza art.52 alin(l) lit.c (art.52.alin.l lit.b in noua reglementare), fapt pentru care critica reclamantei cu privire la nemotivarea deciziei de suspendare sub aspectul descrierii faptice este neîntemeiata , deoarece decizia contestata este emisa de S.C. MS S.A. in baza art. 52 alin(l) lit.b Codul Muncii care nu condiţionează angajatorul de a descrie fapta pentru care s-a formulat plângere penala , ci aşa cum a mai menţionat , doar faptul de a produce dovezi in sensul ca s-a formulat plângere penala.
Ori, daca din punct de vedere penal, plângerea are caracterul unui act procedural valabil de sesizare a organului de cercetare penala , fapt confirmat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj prin deschiderea dosarului penal nr. /P/2013, cu atât mai mult si din punct de vedere al dreptului muncii plângerea formulata de societatea pârâtă este eficienta.
Având in vedere cele expuse, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiata.
In drept, şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile Codului Muncii art. 52, Codul de Procedura Penala, Codul de Procedura Civila art.205-206.
În apărare, a depus la dosarul cauzei plângerea penala nr. / înregistrata la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 435/VIII/l din 25.02.2013, adresa nr. /P/2013 înregistrata la S.C. MS S.A. sub nr.7298; 29.05.2014, decizia nr. /04.06.2014 a S.C. MS S.A. a reclamantei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată şi reţine următoarele:
Prin contestaţia înregistrată, contestatoarea VE a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a deciziei directorului general al S.C. MS S.A. nr. 462/01.07.2014 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă nr. / , în temeiul art. 52 alin. 1 litera b din Codul Muncii; obligarea pârâtei să plătească o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii. S-a invocat de către aceasta atât neîndeplinirea condiţiilor de formă cât şi a celor de fond.
În fapt, contestatoarea a avut calitatea de salariat al pârâtei S.C. MS S.A. iar prin decizia contestată nr. / s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acesteia în baza art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii, începând cu data de 03.07.2014, dată de la care s-a suspendat şi plata drepturilor salariale de către angajator pe durata cercetărilor penale.
În considerentele acestei decizii, s-a arătat că s-a avut în vedere plângerea penală nr. /22.02.2013 formulată de pârâta S.C. MS S.A. , rezultând dosarul penal înregistrat sub nr./P/2013.
Astfel,cât priveşte condiţiile de formă,tribunalul reţine că din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului , în cauza dedusă judecăţii, rezultă că decizia de suspendare nu poate fi analizată decât prin prisma condiţiilor expres prevăzute de lege, respectiv existenţa unei plângeri penale formulată de angajator împotriva salariatului sau trimiterea în judecată a acestuia şi o faptă penală incompatibilă cu funcţia deţinută de salariat.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiţii de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută. În cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului nu pot fi aplicate prin analogie dispoziţiile care reglementează răspunderea disciplinară, acesta din urmă fiind o instituţie diferită.
Prin urmare, tribunalul consideră că sub aspect formal decizia atacată îndeplineşte toate condiţiile impuse de lege, respectiv în mod evident provine de la angajator fiind întocmită de către salariaţii cu atribuţii în domeniu din cadrul departamentului intern cu atribuţii specifice în materie, potrivit înscrisului depus la dosar de către intimată, fiind în prezenţa unui act juridic întocmit de un organ al intimatei care potrivit art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/ 1954, este considerat ca act al persoanei juridice însăşi. Faptul că în cuprinsul deciziei contestate nu se indică cele solicitate de către reclamantă nu atrage nulitatea deciziei pentru că asemenea cerinţe nu sunt impuse de legiuitor.
Aşadar,aserţiunea contestatoarei conform căreia decizia atacată nu conţine toate clementele expres prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul nu o găseşte judicioasă pentru că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei abateri disciplinare, ci pentru un alt temei juridic, având in consecinţă un regim juridic diferit, situaţie în care aceste elemente nu sunt necesare.
Cât priveşte condiţiile de fond, se reţine că, potrivit art. 52 alin. I lit. b) din Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului poate fi făcută în cazul în care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinuta până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Alin. 2 al acestui articol prevede că dacă se constată nevinovăţia salariatului, acesta îşi va relua activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
In cauză, tribunalul observă că intimata a formulat plângere penală înregistrată sub nr. /P/2013.
Având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii, tribunalul constată că în mod justificat intimata a emis decizia contestată pentru că angajatorul a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, fapte anterior reliefate şi indicate in plângerea penală înregistrată la organele de urmărire penală.
Tribunalul constată că textul legal nu impune cerinţe suplimentare, respectiv începerea urmăririi penale faţă de salariat, punerea în mişcare a acţiunii penale sau luarea unor declaraţii acesteia de organele de urmărire penală, aşa încât prin simpla înregistrare a plângerii penale formulată de către angajator privind săvârşirea unor fapte penale incompatibile în legătură cu serviciul cum este şi în cazul de faţă, prin care intimata ar fi fost prejudiciată, se poate suspenda, din iniţiativa exclusivă a angajatorului, în mod legal, contractul individual de muncă al salariatului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul reţine incidenţa în cauză a primei teze din art. 52 alin.1 litera b din Codul Muncii.
Prin urmare, angajatorul-pârât poate avea iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al reclamantului, iniţiativă care este lăsată de legiuitor exclusiv la latitudinea acestuia.
Astfel, pârâta , în calitatea sa de angajator al reclamantei a înţeles să uzeze de dreptul său prevăzut de Codul Muncii şi prin decizia nr. /01.07.2014 ce face obiectul prezentei contestaţii a suspendat contractul individual de muncă al reclamantei V E.
Suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator faţă de salariatul împotriva căruia s-a formulat plângerea penală ori s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută. Pe perioada suspendării salariatul nu poate deţine doar funcţia cu care este incompatibilă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală nefiind împiedicat să se încadreze la altă uni¬tate ori în altă funcţie chiar la aceeaşi unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins. Măsura suspendării nu este contrară nici principiului prezumţiei de nevinovăţie, care se aplică numai în cadrul răs¬punderii penale. Plângerea penală se întemeiază pe date şi pe indicii cu privire la săvârşirea de salariat a unei infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută, iar existenţa ori inexistenţa vinovăţiei se stabileşte prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta sala¬riatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancţionată inclusiv cu încetarea contractu¬lui de muncă. În situaţiile în care se va constata nevi¬novăţia salariatului şi dispunerea nejustificată a sus¬pendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare in temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit cărora: .. (2) In cazurile prevăzute la alin. (I) lit.a, şi b” dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti o despăgubire egală cu salariul şi ce¬lelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada sus-pendării contractului.”
Aşadar, măsura suspendării este la latitudinea societăţii, instanţa nefiind competentă să cenzureze dacă sunt sau nu motive justificate pentru ca societatea să formuleze plângere.
In mod evident, întrucât decizia contestată de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei a fost legal întocmită de către intimată nu se poate dispune obligarea acesteia să permită contestatoarei să-şi reia activitatea sau să-i plătească despăgubiri materiale aşa cum a solicitat aceasta, aceste solicitări având un caracter subsecvent şi accesoriu cererii principale de anulare a deciziei atacate. Despăgubirea contestatoarei ar fi posibilă a fi realizată doar în situaţia în care la finalizarea cercetărilor penale se va constata nevinovăţia contestatoarei, urmând ca aceasta să beneficieze de o despăgubire potrivit dispoziţiilor anterior evocate ale art. 52 alin. 2 Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul consideră că decizia atacată a fost în mod legal întocmită fiind aplicabilă situaţiei de fapt ipoteza textului legal reţinut de pârâtă, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta V.E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de către reclamanta V.E., în contradictoriu cu pârâta S.C. MS S.A.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţa publică din 05.02.2015, la Tribunalul Gorj.
