Litigiu privind funcţionarii publici statuari

Titlu: litigii privind funcţionarii publici

Domeniu asociat: SalarizareDosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr.43/2014

Şedinţa publică din 20 Ianuarie 2014

Pe rol judecarea cauzei privind reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Sed Lex-Organizaţia G în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie G, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statuari.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei faptul că s-a depus la dosar de către pârâtul Inspectoratul de Poliţie G, prin serviciul registratură, la data de 14.01.2014, răspuns la adresa emisă.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probatorii de administrat, cercetarea judecătorească fiind terminată şi cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe excepţiile invocate şi pe fondul cauzei.

Avocat T. M., pentru reclamant, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată întrucât premiul anual nu a fost achitat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul legal al pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean G a solicitat respingerea acţiunii conform motivelor expuse prin întâmpinare şi disjungerea pentru membrii de sindicat B. L. A. şi C. L. S. care au calitatea de personal contractual.

Tribunalul, a pus în discuţie disjungerea pentru membrii de sindicat B. L. A. şi C. L. S., cerere ce urmează a fi înaintată serviciului registratură pentru a fi înregistrată sub număr nou de dosar ce va primi termen de judecată la 17 Decembrie 2013 la completul CAF  conform dispoziţiilor ROI al instanţelor judecătoreşti.

Reprezentanţii părţilor, având pe rând cuvântul, nu s-au opus disjungerii privind membrii de sindicat B. L. A. şi C. L. S.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 15 Mai 2013, sub nr. …../95/2013, reclamantul reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Sed Lex-Organizaţia G în numele membrilor de sindicat a chemat în judecată pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie G, solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului angajator ordonator principal de credite MAI la calcularea şi plata premiului anual aferent anului 2010 ( al 13-lea salariu ), pentru fiecare reclamant în parte, sume reactualizate în conformitate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, obligarea pârâtului ordonator principal de credite la asigurarea finanţării şi virarea sumelor solicitate către pârâtul ordonator terţiar de credite ( IPJ G ) pentru plata premiului anual aferent anului 2010 ( al-13-lea salariu ), precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze în conformitatea cu dispoziţiile art. 451-453 NCPC.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că premiul anual, cunoscut sub denumirea de “al 13-lea salariu” este un drept prevăzut de legislaţia în vigoare pentru anul 2010, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Art. 25 alin 1: Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea.

Art. 25 alin 2: Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate.

Art. 25 alin 3: Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

Art. 25 alin 4: Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

În considerarea acestor prevederi legale, membrii de sindicat reprezentaţi conform tabelului anexat, au dreptul legal ca începând cu luna ianuarie 2011, să încaseze premiul anual pentru activitatea desfăşurată, premiu egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea, respectiv anul 2010.

Dreptul la premiu anual s-a născut din lege, respectiv Legea nr. 30 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca un drept subiectiv care conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic de muncă, respectiv angajatorului şi ordonatorului de credite, să efectueze o anumită prestaţie pozitivă, respectiv de a plăti suma ce reprezintă al 13-lea salariu (premiul anual).

Astfel, în cursul anului 2010, pe perioada cât,era incident art. 25 din Legea nr. 330/2009, dreptul la premiul anual s-a născut, ca un drept aferent raportului de muncă. Doar executarea acestui drept, respectiv plata lui, era reglementată de legiuitor pentru anul 2011, şi anume începând cu luna ianuarie 2011. Dreptul de a incasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câştigat chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011.

Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public. Legile ce au abrogat posibilitatea acordării acestui drept au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzute pentru acordarea lui. Astfel, Legea cadru 330/2009 a intrat în vigoare din 01.01.2010, ea fiind abrogată prin Legea nr. 284/2010, în vigoare din 31.12.2010. Chiar dacă prin noile legi de salarizare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual nu mai este reglementat, aceste prevederi legale produc efecte doar începând cu anul 2011, respectiv pentru activitatea desfăşurată pe anul 2011.

A menţionat că este evident faptul că dreptul la premiul anual aferent anului 2010 era un drept câştigat sub imperiul vechii legi,  doar plata acestuia fiind amânată până în luna ianuarie 2011.

Măsura luată de legiuitor, de neplată a premiului anual aferent anului 2010, a încălcat în mod vădit atât dispoziţii ale Constituţiei, cât şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care privesc protecţia proprietăţii şi a salariului ca ,,bun” în sensul Convenţiei.

Potrivit Constituţiei României:

Art. 15, alin. 2 “Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi alte obligaţiile prevăzute de acestea.

Art.20: Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate  şi  aplicate  în  concordanţă  cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe  între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile “.

A considerat că pentru rezolvarea problemelor de drept în cazul de faţă sunt aplicabile dispoziţiile constituţionale care statuează că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne “.

Faţă de aceste aspecte, a înţeles să se prevaleze de obligativitatea judecătorului naţional de a aplica direct la situaţia de fapt din speţă, efectul direct al tratatelor, principiul supremaţiei dreptului comunitar, obligaţia de a nu aplica dreptul naţional contrar dreptului comunitar, în baza legislaţiei şi jurisprudenţei comunitare.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică în mod prioritar normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

Neplata premiului anual aferent anului 2010, drept câştigat de toţi membrii de sindicat indicaţi în tabelul anexat, a dus la ruperea, în defavoarea  salariaţilor, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general. Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanţei dreptului de proprietate al reclamanţilor, atingere care, în concepţia instanţei europene, este incompatibilă cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtelor la calcularea şi plata premiului anual  aferent  anului  2010, sume ce urmează a fi reactualizate în conformitate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

În drept, şi-a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 15,20,41,44,124,125 din Constituţia României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Legea 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În condiţiile art.205 şi urm. NCPC s-a constat că pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean G a formulat întâmpinare prin care a solicitat că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, plata sumelor reprezentând premiul anual (cel de al 13-lea salariu) aferent anului 2010, nu s-au acordat întrucât dispoziţiile legale care au reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul nu le-au prevăzut.

Potrivit art.8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu s-au mai acordat începând cu luna ianuarie 2011, întrucât aceste sume au fost luate în calcul la stabilirea majorărilor salariate care s-au acordat în anul 2011, în conformitate cu prevederile art. 1 din actul normativ sus menţionat.

Art.8 prevede că ,, Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

În consecinţă, Inspectoratul de Poliţie Judeţean G nu putea face plata acestor sume cât timp legea de salarizare a prevăzut includerea lor în majorările salariale acordate în anul 2011.

Faţă de motivele expuse, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În condiţiile art.205 şi urm. NCPC s-a constat că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor Sed Lex şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne şi pe fondul cauzei a solicitat că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

A arătat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor Sed Lex: În conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 62/201 privind dialogul social ,, Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi,,.

Potrivit aliniatului (2) al aceluiaşi articol: ,, În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora ,,.

Având în vedere dispoziţiile imperative ale actului normativ anterior menţionat, precum şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrilor de sindicat în numele cărora a formulat acţiunea, a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă. 

Raportat la obiectul acţiunii a solicitat să se reţină, să se examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la calcularea şi plata premiului anual aferent anului 2010 ( al-13-lea salariu ) pentru fiecare reclamant în parte, sume ce urmează a fi reactualizate în conformitate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Reclamantul a arătat în cuprinsul acţiunii că membrii de sindicat îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului G, raporturile lor de serviciu desfăşurându-se cu această unitate.

A arătat că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare ,, .…în judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie…,,.

Prin urmare, în speţa de faţă, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii este Inspectoratul de Poliţie al judeţului G, unitatea cu personalitate juridică, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea membrii reclamantului.

Având în vedere obiectul dosarului, precum şi calitatea de persoană juridică distinctă a Inspectoratului de Poliţie al judeţului G a apreciat că Ministerul Afacerilor Interne nu deţine calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecăţii.

A menţionat că Ministerul Afacerilor Interne nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajaţii unei alte instituţii cu personalitate juridică. 

De asemenea, a arătat că pentru a putea fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes.

Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligaţiei, ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii, concretizat în speţă în drepturi băneşti, ca rezultat al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.

Or, în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne nu figurează ca subiect al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.

Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat faptul că stabilirea şi acordarea diferitelor drepturi băneşti, aferente unui raport de serviciu/de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparţine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii, care are obligaţia verificării condiţiilor de acordare şi de stabilire a drepturilor băneşti solicitate.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite”.

Art. 12 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabileşte, prin ordin, conducătorii unităţilor şi subunităţilor care au calitatea de ordonatori de credite.

Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unităţile din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române ai căror şefi au calitatea de ordonatori terţiari de credite din Anexa nr. 7 la Ordinul M.A.I. nr. S/79/2013 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I., şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului G are calitatea de ordonator terţiar de credite.

De asemenea, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Anexa nr. 12 la acelaşi ordin stabileşte drepturile şi îndatoririle ordonatorilor secundari şi terţiari de credite M.A.I. Conform pct. 2 lit. a şi b, ordonatorii secundari şi terţiari de credite au dreptul de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuieli în limita alocaţiilor bugetare aprobate, cu condiţia ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ şi să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-şef.

Având în vedere aceste aspecte, calculul şi plata oricăror drepturi băneşti către membrii reclamantului, se face de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G, unitate al cărui inspector şef are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Prin urmare, a opinat că nu se poate reţine că atât instituţia centrală, cât şi structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unităţile dintr-o instituţie, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.

În sensul celor de mai sus, a învederat decizia civilă nr. 3522/16.10.20008 a Î.C.C.J.

potrivit căreia ,, în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deţinută exclusiv de către instituţia cu care funcţionarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituţia publică este organizează şi funcţionează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia, în litigiu, motivaţia invocată de reclamant privind garanţia că obligaţia bănească a instituţiei publice va fi astfel, neavând suport în dispoziţiile procedurale privitoare la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile”.

Chiar mai mult, în situaţia ipotetică a stabilirii dreptului membrilor reclamantului la plata drepturilor băneşti în discuţie pe cale judecătorească, ţinând cont de faptul că între M.A.I. şi membrii reclamantului nu a luat naştere un raport juridic din care să rezulte obligaţia de plată în sarcina instituţiei, a solicitat să se constate că nu este necesară stabilirea unei garanţii privind alocarea fondurilor necesare plăţii în favoarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare „creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă “, iar conform art. 4 ,, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii”.

În concluzie, a solicitat să se constate faptul că în sarcina ordonatorilor principali de credite există o obligaţie legală de a asigura în bugetele instituţiilor din subordine sumele dispuse de către instanţa de judecată prin titluri executorii a fi plătite terţilor, ceea ce însă nu înseamnă că ordonatorii principali de credite sunt obligaţi să stea în judecată în toate litigiile în care sunt implicate structurile din cadrul M.A.I. pentru simplul motiv că, faţă de acestea, îşi exercită atribuţiile aferente calităţii de ordonator principal de credite.

În speţa de faţă, cel care poate fi obligat în raportul juridic,dedus judecăţii este Inspectoratul de Poliţie al judeţului G, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea membrii reclamantului, ordonatorul principal de credite având obligaţia doar obligaţia legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinaţie către ordonatorul secundar de credite.

Pentru aceste motive, a solicitat respingerea acţiunii faţă de M.A.I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe forul, a învederat următoarele aspecte:

Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la 31.12.2010 pentru activitatea desfăşurată, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii şi personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.

Drept urmare, ţinând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M.A.I. pentru luna respectivă sunt stabilite şi plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat şi plătit decât începând cu aceeaşi lună ianuarie.

Această procedură este confirmată şi de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea – cadru nr.30/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv poliţiştii, cadrele militare în activitate şi personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru unul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.

A arătat faptul că exercitarea unor drepturi în justiţie se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie aceste drepturi şi nu la examinarea soluţiilor legislative alese de legiuitor.

Reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esenţiale ale statutului funcţionarului public.

În cazul funcţionarilor publici, drepturile salariate sunt stabilite de către legiuitor. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost determinată de apărarea securităţii naţionale.

Este evident că securitatea naţională are şi o componentă socială şi economică. Astfel, aspecte din viaţa statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului, pot constitui o ameninţare la adresa stabilităţii economice. În atare situaţii Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în sistarea plăţii premiului anual pentru anul 2010.

În concluzie, faptul că prin Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit a fost sistată plata premiului anual pentru anul 2010, nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile salariale fiind de resortul absolut al Guvernului şi al Parlamentului şi nu al instanţelor judecătoreşti, al căror atribut este de a aplica legea nu de a face lege. Aceste dispoziţii nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situaţii juridice pentru viitor. Textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare.

În acest sens este şi Hotărârea-Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (…) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare (…).

Statul se bucura de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constată că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluţii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepţia situaţiilor în care aprecierea autorităţilor este vădit lipsită de orice temei (Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).

Atâta timp cât vocaţia membrilor reclamantului la primirea celui de-al 13-lea salariu nu a fost materializată într-un nou act normativ şi nici nu s-a obţinut desfiinţarea sau modificarea actelor normative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită acestora, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituţiei la plata vreunei sume cu titlu de premiu anual.

Mai mult decât atât, cererea membrilor reclamantului apare ca neîntemeiată şi prin prisma faptului că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuţie nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuţie.

A învederat instanţei că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Afacerilor Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivii legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfăşurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituţiilor publice şi nici angajată şi efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială şi nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Nu in ultimul a arătat faptul că, prin deciziile sale, Curtea Constituţională a concluzionat asupra faptului că art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii legii.

Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut că sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivii reglementărilor din aceeaşi lege.

Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătiţi din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.

Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 01.01.2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

Faţă de cele expuse a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC ,, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei ,,.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne nu este întemeiată.

Calitatea procesuală activă, ca o condiţie a exercitării acţiunii civile, presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecăţii.

Reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţistilor-Sed Lex Organizaţia G are în componenţă 84 de membrii iar pentru activitatea desfăşurată în anul 2010 aceştia nu au beneficiat de premiul anual, cunoscut sub denumirea de ,, al 13-lea salariu ,, urmare a refuzului pârâţilor, de a-l acorda.

Prin adresa nr. ……../09.01.2014 pârâtul IPJ G, serviciul resurse umane a comunicat instanţei numele, prenumele şi CNP-ul tuturor persoanelor care au calitatea de funcţionar public civil, cu statut special, ce exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Astfel, din totalul de 88 membrii de sindicat care au formulat cererea de chemare în judecată, au calitatea de funcţionar public un număr de 84 membrii întrucât, potrivit adresei menţionate mai sus, 2 dintre membrii de sindicat (B. L. A. şi C. L. S. ) nu au avut nici în 2010 şi nici în prezent calitatea de funcţionari publici, iar alţi 2 membrii ( P. D. M. şi R. I. ) nu au lucrat în cadrul IPJ G.

Prin urmare, se apreciază că reclamantul, prin cei 84 de membrii justifică în cauză calitatea procesuală activă date fiind caracteristicele raporturilor de muncă, aceştia având calitatea de funcţionari publici angajaţi ai IPJ G şi fiind titulari de drepturi şi obligaţii în raportul dedus judecăţii, considerente faţă de care, se va respinge excepţia invocată, referitoare la lipsa calităţii procesuale active.

Aşa cum s-a arătat, pârâtul IPJ G precizează în adresa nr. ……../09.01.2014 că doi dintre reclamanţi respectiv P. D. M. şi R. I.  nu au lucrat în cadrul IPJ Gorj sau la structurile asigurate financiar de către această unitate. În această ipoteză, nu s-au creat şi nu există raporturi juridice de muncă între cei doi reclamanţi şi unitatea pârâtă, urmând a fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată în cauză, cu privire la cei doi reclamanţi şi respinsă acţiunea faţă de aceştia.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, instanţa o găseşte întemeiată.

Calitatea procesuală pasivă este deţinută în mod exclusiv de către instituţia cu care funcţionarul public are stabilit raportul de serviciu. Ori, în cauza de faţă, între pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi reclamant nu există un raport juridic de drept substanţial, respectiv un raport de serviciu, astfel încât se va admite excepţia invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi pe cale de consecinţă se va respinge acţiunea faţă de acesta.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul constată şi reţine că acţiunea promovată de reclamant nu este întemeiată.

Dispoziţiile art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevăd că ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.

În speţă, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţistilor-Sed Lex Organizaţia G se prevalează de dispoziţiile art. 25 din legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevăd că ,, pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea ,,.

Dispoziţiile art. 25 alin. 2 din acelaşi act normativ prevăd că ,, pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate ,,.

De asemenea, conform art. 25 alin 4 din Legea 330/2009 ,, plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ,,.

Dispoziţiile legale enunţate, prevăzute în legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din legea 284/2010.

Aşadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

Pe de altă parte, cererea formulată de reclamant, apare ca neîntemeiată şi prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurată în 2010 a fost inclusă de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011, astfel că personalul ce face parte din Sindicatul Naţional al Poliţistilor-Sed Lex Organizaţia G nu a fost lipsit de drepturile băneşti în discuţie.

De asemenea, contrar susţinerilor reclamantului, în cauză nu au fost încălcate prevederile constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituţie, în condiţiile în care prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

În acelaşi timp, Curtea Constituţională  a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată şi în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, deşi pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.

Faţă de considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile urmează a fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Sed Lex-Organizaţia G conform dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor…………..

Respinge pe fond acţiunea formulată de reclamanta Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Sed Lex-Organizaţia G în numele membrilor de sindicat enumeraţi mai sus în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean G cu sediul în …………………………………

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la membrii de sindicat P. D. M. şi R. I. şi respinge acţiunea faţă de aceştia.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne cu sediul în………………………………………………..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 Ianuarie 2014, la Tribunalul G. 

Preşedinte,

C. D.

Grefier,

 C. R.

Red. C.D./Tehnored. C.R.

5 ex./ 28 Ianuarie 2014