Reclamanta a învestit iniţial instanţa cu o cerere de revendicare şi constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în baza cărora pârâţii P.D. şi P.M. au dobândit imobilul în litigiu. Revendicarea a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a cererii de constatare a nulităţii absolute, ce a fost disjunsă şi înregistrată separat.
După rămânerea irevocabilă a sentinţei civile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, dosarul a fost repus pe rol şi s-au administrat probe.
Din raportul de expertiză topometrică a rezultat că nu există identitate între imobilul deţinut de pârâţi şi cel ce a aparţinut autoarei reclamantei.
La acel moment, reclamanta a formulat o cerere completatoare, solicitând să fie introdus în cauză, în calitate de pârât, municipiul B, prin Primar, ca posesor neproprietar al terenului revendicat, aşa cum rezulta din raportul de expertiză.
Momentul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată.
Decizia civilă nr. 8/A din 27.01.2014 a Curţii de Apel Galaţi
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 639/113/2009 reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâţii P.M. şi P.D. solicitând obligarea acestora să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în B, str. V., nr…
În motivarea cererii se arată că imobilul format din teren în suprafaţă de 171 mp şi construcţii, situat în B, str. V., nr…, a fost dobândit de părinţii reclamantei în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2108/1940. Se susţine că în baza certificatului de moştenitor nr. …/10.06.2008 reclamanta este sigura moştenitoare a părinţilor săi. Imobilul a fost naţionalizat, iar pârâţii au dobândit bunul prin cumpărare, în baza contractelor autentificate sub nr. 6461/30.06.2005 şi 9706/15.09.2005 de la un non-dominus. În aceste condiţii se solicită compararea titlurilor de proprietate, constatarea că titlul reclamantei este preferabil. S-a făcut trimitere la d.c. nr. 190/20.01.2004 şi d.c. nr. 5613/24.06.2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d.c. nr. 449/22.03.2007 a Curţii de Apel Craiova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil de la 1865, art. 17 din Carta fundamentală a drepturilor omului, art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie.
În întâmpinarea formulată pârâţii P.D. şi P.M. arată că sunt cumpărători de bună credinţă, că a fost verificată cartea funciară în care este înscris imobilul, nu era notat niciun litigiu. Şi autorii pârâţilor au dobândit imobilul cu bună credinţă, prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2005.
Prin cerere reconvenţională pârâţii au solicitat în contradictoriu cu reclamanta să se constate că sunt proprietarii construcţiilor situate pe terenul revendicat.
În motivarea cererii se arată că pârâţii sunt constructori de bună credinţă, au cumpărat o parte a construcţiei de la pârâţii L.V.G. şi L.G., construcţia fiind terminată în baza autorizaţiei de construire eliberată acestora din urmă. Pentru că s-a adus un spor de valoare construcţiei, se solicită a fi despăgubiţi cu contravaloarea bunului.
Cererea reconvenţională nu a fost întemeiată în drept.
Reclamanta a completat cererea dedusă judecăţii solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6461/30.06.2005 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9706/15.09.2005 în contradictoriu şi cu pârâţii L.V.G., L.G. şi M.G., cerere care a fost disjunsă formându-se dosarul nr. 9152/196/2010 al Judecătoriei Brăila.
La data de 11.06.2012 s-a ridicat de către reclamantă excepţia nelegalităţii ordinului nr. 419/29.10.2004 emis de Prefectul judeţului B pârâtului M.G., pentru terenul în suprafaţă de 171 mp, situat în Brăila, str. V., nr…, excepţie care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 29.10.2012 a Tribunalului Brăila.
Prin sentinţa civilă 767/18 iunie 2013 a Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondată acţiunea, cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.11.1940 C.M. şi E.M. au dobândit imobilul situat în Brăila, str. V., nr… cu toate clădirile, îmbunătăţirile şi împrejmuirile aflate pe acesta. Dovada calităţii de moştenitor a reclamantei de pe urma defunctei K.M. s-a făcut cu copia certificatului de calitate de moştenitor nr. …/10.06.2008. Din certificatul aflat la dosar rezultă că E.M. a lăsat ca rude apropriate în viaţă pe soţia sa, K.M., şi pe fiica sa, M.
Nu s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive a imobilului aflat în litigiu, însă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005, pârâţii P.M. şi P.D. au dobândit de la pârâţii L.V.G. şi L.G. cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului situat în Brăila, str. V., nr…, înscris în cartea funciară …/N a localităţii B, având număr cadastral provizoriu … şi o suprafaţă de 171 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2005 pârâţii P.M. şi P.D şi L.V.G şi L.G. au dobândit de la pârâtul M.G. în cote indivize şi egale dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus, vânzătorul deţinând bunul imobil prin atribuire în baza ordinului nr. …/29.10.2004 emis de Prefectul judeţului B, în baza Legii nr. 341/2004.
Pârâţii L.V.G. şi L.G. au obţinut autorizaţia de construire nr. …/27.12.2005 pentru edificarea unei construcţii locuinţă P+1.
Prin s.c. nr. 8508/17.11.2011 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin d.c. nr. 170/12.04.2012 a Tribunalului Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. …/30.06.2005 şi …/15.09.2005.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert J.N. pe str. V. nu există imobil cu număr poştal 10 bis, secvenţa de numerotare fiind 6, 8, 10, 10A, 12 etc. Imobilul aflat în proprietatea pârâţilor P.D. şi P.M. a fost identificat la număr poştal 10A. S-a constatat că acest imobil nu este identic cu imobilul revendicat de reclamantă, care a aparţinut autorilor acesteia. Imobilul aparţinând autorilor reclamantei a fost identificat pe planul topografic al Municipiului B din anul 1976, prin compararea formei şi dimensiunilor imobilelor de pe str. V. cu forma şi dimensiunile din schiţa veche a imobilului revendicat. A fost identificat imobilul aparţinând autorilor reclamantei ca fiind cel din str. V., nr… Reclamanta a făcut demersuri pentru depunerea la dosarul cauzei a altei schiţe aferente contractului de vânzare-cumpărare a imobilului revendicat, fără însă a putea fi identificat un astfel de înscris. S-a comunicat expertului o copie a contractului de vânzare-cumpărare al vânzătorilor de la care autorii reclamantei au dobândit imobilul, expertul menţinându-şi şi în aceste condiţii punctul de vedere exprimat.
Pe baza acestor concluzii reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de modificare a acţiunii solicitând chemarea în judecată a pârâtei Municipiul B, prin primar, pentru lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în Brăila, str. V., nr…, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă de la data de 16.05.2013, în temeiul dispoziţiilor art. 132 Cod procedură civilă.
Acţiunea în revendicare este acea acţiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanţei să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului şi să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpâneşte fără a fi proprietar.
S-a reţinut că, din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul revendicat de reclamantă se află în posesia vreunui pârât, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 480 Cod civil de la 1865, a respins acţiunea dedusă judecăţii ca nefondată.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională s-a reţinut că a fost precizată de pârâţi în sensul că înţeleg să se judece doar cu pârâtul M.G., proprietar al terenului pe care a fost edificată de către aceştia construcţia, având în vedere constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Pe de o parte, s-a reţinut că la momentul edificării construcţiei, terenul se afla în proprietatea pârâţilor reclamanţi, locuinţa fiind edificată în baza unei autorizaţii de construire. Nu s-a luat în considerare susţinerea potrivit căreia autorizaţia a fost eliberată înainte de încheierea celor două contracte pe numele pârâţilor L.V.G. şi L.G., şi ca urmare aceasta nu le profită, atât timp cât modificările ce trebuie efectuate se pot face pe cale administrativă în baza unei cereri.
Pârâţii au susţinut chiar că o parte a construcţiei a fost ridicată de pârâţii L.V.G. şi L.G., fiindu-le înstrăinată. Pe de altă parte, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, prin care se solicită să se constate că pârâţii reclamanţi sunt proprietari asupra construcţiilor, nu este fondată, aceştia putând solicita să se constate în temeiul dispoziţiilor art. 492 Cod civil că sunt constructori de bună credinţă, deoarece au edificat construcţiile cu consimţământul proprietarului terenului, respectiv pârâtul M.G. Edificarea unei construcţii pe terenul altuia cu materiale proprii nu este de natură a duce la dobândirea unui drept de proprietate, drept ce se poate dobândi doar în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza textelor de lege invocate a respins ca nefondată cererea reconvenţională dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâţii-reclamanţi P.M. şi P.D.
Reclamanta S.M. a criticat soluţia instanţei de fond, în principal, sub următoarele aspecte:
1) Instanţa de fond, în mod nelegal, a respins cererea de introducere în cauză a municipiului B. şi stabilirea obiectului acţiunii, încălcându-se astfel disp. art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, care instituie îndatorirea judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, la aflarea adevărului şi disp. art. 132 Cod procedură civilă, ce reprezintă mijlocul pus la dispoziţia reclamantului pentru a da eficienţă principiului instituit prin art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă.
Necesitatea modificării acţiunii a rezultat după administrarea probei cu expertiză, astfel încât erau imposibil de prevăzut momentul promovării acţiunii această împrejurare, neputând exista certitudinea identificării exacte, a suprapunerii perfecte cu imobilul reclamantei.
Întrucât disp. art. 132 Cod procedură civilă nu sunt imperative, e permisă modificarea cererii şi după prima zi de înfăţişare, în condiţiile în care profită fără dubiu şi părţilor din cadrul procesual iniţial, iar reclamantei nu i se poate reproşa nicio culpă procesuală.
Pârâţii-reclamanţi au criticat soluţia instanţei de fond numai sub aspectul modului de soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.000 lei (3.500 lei onorariul pentru cele două expertize şi 1.500 lei onorariul de avocat).
Examinând soluţia instanţei de fond prin prisma motivelor de apel, Curtea reţine următoarele:
Apelul reclamantei
Pentru a verifica aplicarea corectă a disp. art. 132 Cod procedură civilă, în speţă, e necesară analiza atitudinii procesuale a reclamantei pe parcursul soluţionării dosarului.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23.02.2009, reclamanta S.M. a învestit instanţa cu o acţiune în revendicare în contradictoriu cu pârâţii P.M. şi D., prin care a solicitat să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate imobilul ce a aparţinut părinţilor săi, C.M. şi E.M., imobilul ce se identifică în prezent cu acela situat în str. V. nr. 10A.
Părinţii-reclamanţi P.D. şi P.M. au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate că sunt constructori de bună-credinţă ai imobilului şi, în eventualitatea admiterii acţiunii în revendicare, să fie obligată reclamanta, prin aplicarea dispozițiilor din materia accesiunii, la plata contravalorii construcţiei.
La data de 22.06.2009, reclamanta-pârâtă S.M. a formulat cererea completatoare, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare …/30.06.2005, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005, prin care pârâţii-reclamanţi P.D. şi P.M. au dobândit de la M.G. şi respectiv L.V. şi L.G. imobilul în litigiu.
Prin încheierea din 08.10.2009 a Tribunalului Brăila s-a dispus disjungerea cererii completatoare şi formarea altui dosar şi, în conformitate cu disp. art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată acţiunea în revendicare până la rămânerea irevocabilă a sentinţei pronunţate în cererea completatoare.
Prin sentinţa civilă 8508/17.11.2011 a Judecătoriei Brăila s-a admis cererea formulată de reclamanta S.M. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/30.06.2005 de BNP Societatea civilă „V.şi A.” şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005 de BNP Societatea civilă „V. şi A.”.
S-a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţei a fost respins ca tardiv formulat.
Prezentul dosar a fost repus pe rol la data de 12.06.2012, termen la care reclamanta S.M. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 419 din 29.10.2004, emis de Prefectul judeţului B în baza Legii nr. 341/2004, prin care pârâtului M.G. i-a fost atribuită în proprietate suprafaţa de 171 mp teren, situat în str. V. nr…
Prin încheierea din 29.10.2012, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de sesizare a Secţiei a I-a civilă şi de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate a Ordinului 419/29.10.2004, cu motivarea că nu e vorba de un act administrativ, ci de un act civil, ce poate fi atacat pe calea dreptului comun.
În cauză, au fost efectuate două rapoarte de expertiză, una topometrică de identificare a imobilului revendicat şi alta tehnică imobiliară.
După ce din concluziile raportului de expertiză topometrică a rezultat că imobilul deţinut de pârâţi pe strada V. nr… nu este cel dobândit de autorii reclamantului, reclamanta a solicitat la data de 26.04.2013 suplimentarea obiectivului expertizei cu un nou punct, respectiv identificarea imobilului ce a aparţinut autorilor reclamantei.
La data de 16.05.2013, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat să fie introdus în calitate de pârât şi municipiul B, prin primar, argumentând la fel ca în motivele de apel, că necesitatea modificării a reieşit din aspectele noi ce rezultau din raportul de expertiză topografică şi că nu i se poate reproşa nicio cupă procesuală, având în vedere situaţia probatoriului din cauză.
Prin încheierea din 16.05.2013 s-a respins ca tardiv formulată cererea modificatoare.
Ulterior, din raportul de expertiză suplimentar a rezultat că nu există identitate între imobil deţinut de pârâţii-reclamanți P.M. şi P.D. şi cel dobândit la 15 noiembrie 1940 de autorii reclamantei, E. şi C.M.
Apelanții afirmă că, raportat la dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă, ce stipulează îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale de aflare a adevărului, raportat la împrejurările concrete ale speţei, în situaţia în care necesitatea modificării a reieşit după administrarea probei, dincolo de orice culpă procesuală a reclamantei, era posibilă modificarea acţiunii la acel moment, avându-se în vedere şi dispozițiile supletive ale art. 132 Cod procedură civilă.
Susținerile apelanților nu pot fi primite.
Potrivit art. 132 alin 1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, pentru a face întâmpinare.
Pentru a verifica dacă modificarea adusă de reclamanţi cererii lor iniţiale a fost ori nu făcută în termenul legal trebuie aşadar, să ne raportăm la definiţia dată instituţiei primei zile de înfăţişare. Potrivit art. 134 Cod de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual şi de a complini anumite deficienţe, de a invoca anumite excepţii, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfăţişare atrăgând sancţiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior. Privind prin prisma importanței efectelor pe care le are aceasta prima zi de înfăţişare, interpretarea dată noţiunii de „a putea pune concluzii”, a fost aceea ca părţile să aibă cunoştinţă de posibilitățile procedurale pe care legea le pune la dispoziţie pentru a-şi apăra drepturile şi de a avea efectiv posibilitatea punerii de concluzii în cauză
În speţă, este dincolo de orice îndoială că modificarea cererii de chemare în judecată a fost formulată cu mult după prima zi de înfăţişare.
Astfel, în cauză, instanţa luase act la data de 22.06.2009 de o cerere modificatoare (completatoare) pentru soluționarea căreia dosarul a fost suspendat tip de 2 ani şi 6 luni, fiind repus pe rol a 12.06.2012.
La acel moment instanţa a soluţionat şi o cerere de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului privind suprafaţa de teren revendicat.
Mai mult, în cauză s-au încuviinţat şi administrat probe: expertiză topografică şi tehnică – imobiliară.
În concluzie, la data de 16.05.2013 când s-a formulat cererea completatoare era cu mult depăşită prima zi de înfăţişare .
Se admite, totuşi, că disp. art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ şi că atunci când partea adversă nu se opune, cererea completatoare poate fi soluţionată în cadrul aceluiaşi dosar.
În caz contrar, instanţa urmează să constate decăderea dreptului reclamantului din dreptul de a modifica cererea (art. 132 Cod procedură civilă şi art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă).
Aceasta din urmă este situaţia din speţă, din mai multe considerente:
1) Pârâţii-reclamanţi P.N. şi P.D. nu au fost de acord cu cererea modificatoare, exprimându-şi opoziţia la termenul din 16.05.2013.
2) Aşa numita cerere completatoare era în realitate o cerere cu totul nouă vizând un alt imobil, situat în str. V. nr…, judeţul B şi alt pârât municipiul B, prin primar general.
3) Admiterea unei astfel de modificări/completări ar fi însemnat nu numai încălcarea disp. art. 132 Cod procedură civilă, ci şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, căci ar fi rupt echilibrul procesual între părţi.
Astfel, ca urmare a unei erori a reclamantei, pârâţii au fost chemaţi în judecată la data de 23.02.2009 pentru revendicarea imobilului pe care l-au dobândit în baza a două contracte de vânzare-cumpărare din anul 2005, imobil ce nu coincidea cu acela al autorilor reclamantei.
Mai mult, prin admiterea cererii formulate de reclamantă s-a dispus anularea actelor de proprietate ale pârâţilor-reclamanţi şi s-a încercat şi anularea Ordinului Prefectului cu privire la teren.
Reclamanta-pârâtă nu se poate prevala de lipsa oricărei culpe referitoare la identificarea imobilului pentru că, în baza schiţei anexă la contractul de vânzare-cumpărare al autorilor ei, putea apela anterior declanşării procesului, la serviciile unui expert topometrist.
Modificarea/completarea acţiunii ar fi extrem de împovărătoare pentru pârâţii-reclamanţi, chemaţi în garanţie în judecată încă din anul 2009, sub aspectul duratei rezonabile de soluţionare a cauzei, întrucât practic ar începe un nou proces în care s-ar administra probatorii, în contradictoriu cu noul pârât, municipiul B, dar ar figura în continuare în calitate de părţi şi P.M. şi P.D., cu privire la care nu s-a renunțat la judecată.
Din toate aceste considerente, Curtea apreciază că apelul reclamantei este nefondat şi având în vedere dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă urmează să fie respins ca atare.
Apelul pârâţilor
Din considerentele reţinute la pct. 3 din analiza apelului reclamantei, reţinând culpa reclamantei în declanşarea procedurii, având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile probate (contravaloarea expertizei topografice necesară pentru soluţionarea, cererii în revendicare – 2.500 lei şi ½ din onorariul de avocat – 1.500 lei), dar şi împrejurarea că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată legate de respingerea cererii reconvenţionale, urmează să admită apelul declarat de pârâţii-reclamanţi P.M. şi P.D. şi să schimbe soluţia instanţei de fond numai cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
În consecinţă, va obliga pe reclamantă la plata sumei de 4.000 lei.
Onorariul de 1.000 lei plătit pentru efectuarea expertizei tehnice imobiliare nu poate fi acordat, deoarece viza soluţionarea cererii reconvenţionale formulate de pârâtă, respinsă pe fond, soluţiei ce nu a făcut obiectul criticii în apel.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată în apel.
