Neagravarea situaţiei în propria cale de atac
Codul de procedură civilă, în art. 296, prevede că „Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată”.
„Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse” în Capitolul I „Recursul” din Titlul V „Căile extraordinare de atac” (art. 316 Cod procedură civilă).
Reclamanţii V.I. şi V.A. au învestit instanţa de fond cu o acţiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 18688/1994 în privinţa suprafeţei de 0,05 ha intravilan şi rectificarea titlului de proprietate nr. 20053/1997 în sensul includerii suprafeţei de 0,05 ha intravilan. Prin sentinţa civilă nr. 190/04.02.2005 pronunţată de Judecătoria Paşcani, acţiunea reclamanţilor a fost admisă în sensul modificării titlului de proprietate nr. 18688/1994 emis pârâtului V.M. în sensul înscrierii în extravilan Butea suprafaţa de 1,17 ha, iar în intravilan Butea 0,03 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi, iar în privinţa titlului de proprietate nr. 20053/1997 emis autoarei reclamanţilor s-a dispus modificarea acestuia în sensul de a include în extravilan Butea suprafaţa de 1,65 ha, iar în intravilan Butea suprafaţa de 0,05 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi.
Reclamanţii au achiesat la soluţia pronunţată deoarece împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel numai pârâtul V.M. a cărui cerere a fost admisă de tribunal. Sentinţa instanţei de fond a fost schimbată în parte constatându-se nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 18688/1994 pentru suprafaţa de 0,05 ha intravilan comuna Butea, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 588 din 8 aprilie 2005, respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de apelant, admite apelul declarat de apelantul V.M. şi schimbă în parte sentinţa în sensul: „Constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis de Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru suprafaţa de 0,05 ha intravilan, situat în comuna Butea, fiind păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Obligă apelantul să plătească intimaţilor V.I. şi V.M. cheltuieli de judecată – 2000000 ROL”.
Hotărârea tribunalului este dată cu nerespectarea principiului non reformatio in pejus întrucât prin admiterea apelului pârâtului, tribunalul putea efectua controlul judiciar numai în limitele celor hotărâte prin dispozitivul sentinţei atacate.
După exercitarea căii de atac de către pârâtul V.M., tribunalul nu putea să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis acestuia pentru o suprafaţă de 0,05 ha intravilan din moment ce prin sentinţa atacată s-a dispus modificarea titlului doar în privinţa suprafeţei de 0,03 ha intravilan, considerente ce justifică reţinerea în cauză a motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea este nelegală şi din perspectiva întinderii dreptului de proprietate în privinţa căruia pârâtului-recurent legea îi recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire.
Probele dosarului atestă împrejurarea că în registrul agricol al anilor 1959-1962 V.M. figurează înscris la poziţia 78 rol cu suprafaţa totală de 1,29 ha, din care în locul denumit „în sat” apare înscris cu 0,04 ha curţi (fila 15 dosar fond). Prin cererea nr. 2839 din 15.03.1991 (fila31 dosar fond), pârâtul recurent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,29 ha, inclusiv pentru terenul ce i-a aparţinut în intravilanul comunei, fiind validat în tabelul anexă 3a. Urmare a cotei de reducere de 10% pârâtului i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 18688/1994 pentru suprafaţa totală de 1,20 ha din care 1,120 extravilan şi 0,08 intravilan. Or, aşa cum rezultă din înscrierile registrului agricol coroborate cu solicitarea pârâtului de reconstituire a dreptului de proprietate şi susţinerile sale din cererea de recurs, pârâtul-recurent este îndreptăţit la reconstituirea doar a suprafeţei de 0,04 ha intravilan din totalul de 1,20 ha.
Apărarea recurentului în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 800 m2 intravilan nu este justificată în raport cu regimul juridic al terenului şi Legea fondului funciar prin care se redă în proprietate terenurile persoanelor care le-au avut în proprietate la momentul preluării.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost corect respinsă de instanţa de apel din moment ce acţiunea reclamanţilor a fost promovată în temeiul dispoziţiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, iar motivele invocate în susţinerea acţiunii se circumscriu temeiului în drept invocat.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, curtea admite recursul, modifică în parte decizia tribunalului în sensul:
-înlătură din dispozitivul hotărârii menţiunea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pârâtului M.M.I.;
-modifică titlul de proprietate emis pârâtului V.M. în sensul înscrierii în extravilan Butea suprafeţei de 1,16 ha şi intravilan Butea a suprafeţei de 0,04 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi;
-înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului-apelant V.M. la plata cheltuielilor de judecată în apel;
-menţine restul dispoziţiilor hotărârii şi obligă reclamanţii să plătească cheltuieli de judecată pârâtului V-M. în recurs.
(Decizia civilă nr. 424/12.05. 2006)
