Neindicarea obiectului cererii de chemare în judecată. Consecinţe
C. proc. civ. – art. 112 pct. 3, art. 133 alin. (1)
Potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ., unul din elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată este obiectul cererii, iar conform art. 112 pct. 3 alin.(2) C. proc. civ. „Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic”.
În consecinţă, atunci când în cerere nu este cuprins obiectul ei, aceasta urmează să fie anulată, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 410 din 13 aprilie 2011, G.O.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 10209/325/05.07.2007, reclamanţii M.T., P.T. şi C.L.T. au chemat în judecată pe pârâta M.S. şi au solicitat stabilirea liniei de hotar care le desparte proprietăţile.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că grăniţuirea propusă şi stabilită conform expertizei din dosarul nr. 4908/2003, prin sentinţa civilă nr. 4579/20.05.2008 a Judecătoriei Timişoara, afectează drumul de acces de pe parcela nr. top 3449-3450/1/1/8 şi 3448/1/1/1/5, drum aflat în proprietatea publică a Municipiului Timişoara, precum şi reţelele edilitare amplasate pe drumul de acces. S-a dispus ca proprietarii imobilului din CF nr. 3279 Giroc să-şi mute limitele de proprietate cu 2,3 m., fapt ce va duce la micşorarea lăţimii drumului de la 10 m la 7,71 m.
În plus, au arătat reclamanţii, Statul Român nici nu a fost parte în acel proces, hotărârea judecătorească nefiindu-i opozabilă.
Punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti respective presupune efectuarea unei noi împrejmuiri pentru care e necesară autorizaţie, care însă nu va putea fi eliberată proprietarilor din CF nr. 3279 Giroc tocmai pentru că afectează proprietatea publică.
Pentru termenul din 18.10.2007, reclamanţii au depus la dosar o precizare de acţiune, prin care i-au chemat în judecată şi pe pârâţii L.B., C.B.M., P.C., P.M., S.M., S.V., P.M., C.I. şi C.L. şi au solicitat stabilirea liniei de hotar şi în raport cu proprietăţile acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 10276/25.06.2009, pronunţată în dosarul nr. 10209/325/2007, Judecătoria Timişoara a anulat pentru neprecizarea obiectului acţiunea în grăniţuire formulată de reclamanţii M.T., P.T. şi C.L.T. împotriva pârâţilor L.B., C.B.M., P.C., P.M., S.M., S.V., P.M., C.I. şi C.L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa obiectului, excepţie invocată de pârâta C.B.M..
Reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă necesitatea precizării proprietăţilor pentru care instanţa urma să dispună grăniţuirea.
Prima instanţă a avut în vedere faptul că prin acţiunea iniţială reclamanţii au solicitat chemarea în judecată a pârâtei M.S. pentru stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile lor, motivând că o grăniţuire propusă pentru imobilul din CF 3279 Giroc (proprietatea pârâtei M.S.) afectează drumul de acces de sub nr. top. 3449-3450/1/1/8 si 3448/1/1/1/5, drum aflat în proprietatea publică a Municipiului Timişoara.
Ulterior, reclamanţii şi-au precizat acţiunea prin chemarea în judecată a celorlalţi pârâţi “în vederea stabilirii liniei de hotar dintre noi şi cei menţionaţi”, fără a identifica toate aceste proprietăţi pentru efectuarea unei grăniţuiri.
Reclamanţilor le incumbă obligaţia indicării numerelor topografice şi a cărţilor funciare ale tuturor proprietăţilor despre care pretind că ar forma obiectul acţiunii lor, lămurindu-se doar în acest mod astfel obiectul pricinii, cu atât mai mult cu cât prin apărările formulate mulţi dintre pârâţi invocă faptul că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, subliniind că situaţia proprietăţii lor este certă, lămurită anterior.
Făcând aplicarea art. 112 pct. 3 alin. (2) şi art. 133 C. proc. civ., prima instanţă a anulat acţiunea reclamanţilor.
Împotriva sentinţei civile nr. 10276/25.06.2009 a Judecătoriei Timişoara au declarat apel reclamanţii, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 514/18.06.2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr.10209/325/2007.
Respingând apelul reclamanţilor şi menţinând astfel soluţia primei instanţe, Tribunalul Timiş a reţinut că în mod corect s-au aplicat dispoziţiile art. 112 pct. 3 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu au indicat numărul de carte funciară şi numărul topografic al proprietăţilor pârâţilor chemaţi în judecată prin precizarea de acţiune nici după ce li s-a pus în vedere de către instanţă necesitatea unei precizări în acest sens.
Împotriva deciziei civile nr. 514/18.06.2010 a Tribunalului Timiş au declarat recurs în termenul legal reclamanţii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit instanţele au reţinut că s-a promovat o acţiune fără obiect.
Au arătat reclamanţii că grăniţuirea propusă pârâtei M.S. pentru imobilul înscris în CF 3279 Giroc afectează drumul de acces proprietate publică de sub nr. top 3449-3450/1/1/8 si 3448/1/1/1/5.
De asemenea, atât această pârâtă, cât şi proprietarii imobilelor din CF nr. 3732 Giroc şi CF nr. 3849 Giroc sunt obligaţi din nou să-şi mute limitele de proprietate cu aproximativ 2,4 m peste drumul de acces.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea administrării probei cu expertiza.
Au invocat generic art. 304 şi art. 312 C. proc. civ..
Pârâta M.S. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că achiesează la motivele invocate de recurenţi, întrucât „conturbarea limitelor de hotar dintre cele două fonduri porneşte de la expertizele efectuate în dosarul nr. 4908/2003, fiind necesară efectuarea unei alte expertize.
A formulat întâmpinare şi pârâta C.B.M., prin care a solicitat respingerea recursului reclamanţilor, cu motivarea că obiectul acţiunii nu este precizat în raport cu toţi pârâţii.
Prin decizia civilă nr. 410 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanţii M.T., P.T. şi C.L.T. împotriva Deciziei civile nr. 514/18.06.2010 a Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut considerentele prezentate în continuare.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicare a art. 133 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 112 pct. 3 C. proc. civ..
Unul dintre elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată este obiectul cererii (art. 112 pct. 3 alin. (1) C. proc. civ.)
Conform art. 112 pct. 3 alin. (2) C. proc. civ., atunci când este vorba despre imobile, trebuie indicate „comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic”.
Art. 133 alin. (1) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii pentru cererile de chemare în judecată care nu cuprind obiectul.
În speţă, după precizarea acţiunii în sensul chemării în judecată şi a altor pârâţi (fila 52 din dosarul de fond), după poziţia exprimată de aceştia în raport cu acţiunea, instanţa le-a pus în vedere reclamanţilor (fila 105) să precizeze limitele proprietăţilor a căror grăniţuire o solicită, ceea ce însă reclamanţii nu au făcut.
Nici acum în recurs nu arată între ce proprietăţi solicită a se face grăniţuirea, în ce cărţi funciare sunt înscrise imobilele şi sub ce numere topografice.
Fără un obiect bine determinat al acţiunii, instanţa nu se poate pronunţa, situaţie în care în mod corect a fost admisă excepţia nulităţii.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat de reclamanţi.
