Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001422
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 1422/2016
Şedinţa publică de la 08 Septembrie 2016
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SL M P în numele membrului de sindicat S M, în contradictoriu cu pârâta SCEOSA, având ca obiect obligaţie de a face daune interese.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru reclamant avocat DA, pârâta fiind reprezentată de consilier juridic LD.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care,
Reprezentanta pârâtei a depus la dosar note de şedinţă la care a ataşat dovada înregistrării Contractului Colectiv de Muncă, extras din Contractul Colectiv de Muncă 2013-2014, un exemplar al acestor înscrisuri fiind comunicat şi apărătoarei reclamantului care a arătat că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea observării înscrisurilor comunicate.
Totodată, instanţa constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat a acordat părţilor cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat DA pentru reclamant a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii potrivit disp. art. 160 CCM pentru anul 2014 în cuantum de 798 lei/salariat de la data când trebuiau achitate (luna ianuarie 2015) la data plăţii efective.
Reprezentanta pârâtei, consilier juridic LD, a solicitat respingerea cererii, menţionând că în speţă nu au fost îndeplinite condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor art. 160 din CCM 2013 – 2014, respectiv nu a existat o economie la fondul de salarii care să poată fi negociată pentru a fi acordată salariaţilor şi în acelaşi timp nu sunt respectate dispoziţiile legale în vigoare, OG nr. 26/2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul SMP, în numele membrului de sindicat S M, a chemat în judecată pârâta SCEOSA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2014 în cuantum de 798 lei/salariat de la data când trebuiau achitate (luna ianuarie 2015) la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este salariat al unităţii pârâte şi membru al SL M P, aşa cum reiese din împuternicirile exprese acordate potrivit art. 28 din L. 62/2011, ataşate la dosar.
Potrivit disp. art. 160 CCM încheiat la unitate valabil pentru 2013-2014 s-a stabilit ca economia la fondul de salarii să fie distribuită între salariaţi:
,Art.l60. Economiile realizate la fondul de salarii vor fi distribuite salariaţilor conform acordurilor între părţi.,,
Bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC) pentru anul 2014 al pârâtei a fost stabilit prin Hotărârea Directoratului nr. 77/2014 şi aprobat prin HG 499/2014, aşa cum reiese din Anexa 2 „Detalierea indicatorilor economico-financiari prevăzuţi în bugetul de venituri şi cheltuieli,,.
Potrivit acestei anexe, la Capitol II, subcapitol B,lit. C1, au fost prevăzute cheltuieli cu salariile 815.249.000 lei şi s-au realizat în anul 2014 cheltuieli cu salariile în cuantum de 803.657.000 lei, rămânând o economie la fondul de salarii de 14.772.000 lei (815.249.000-803.675.000).
Din conţinutul aceleaşi anexe, capitol V, punct 3 rezultă că finele anului 2014 numărul de personal a fost de 18513 salariaţi. împărţind în mod egal suma de 14.772.000 lei la 18513 salariaţi, rezultă că fiecărui salariat i s-ar cuveni suma de 798 lei.
Reclamantul a menţionat că potrivit art. 160 stabilirea efectivă a cuantumului economiei ce se cuvine fiecărui salariat va fi stabilită prin negociere, însă unitatea a refuzat această negociere în permanenţă.
Astfel prin procesul verbal din 26.01.2015 privind desfăşurarea şedinţei comisiei de negociere a CCM s-a solicitat negocierea clauzelor privind acordarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2014.
Ulterior, prin procesul verbal din 04.02.2015 privind desfăşurarea şedinţei comisiei de negociere a CCM, s-a solicitat distribuirea în mod egal a diferenţei dintre cele 818 milioane lei fond salarii prevăzut în buget şi 803 milioane lei cheltuieli realizate cu salariile.
A mai precizat reclamantul prin Protocolul 1318/18.XI.2014 , unitatea nu numai că a recunoscut existenţa acestei economii la fondul de salarii, dar a şi fost de acord cu distribuirea acesteia în luna ianuarie 2015 către salariaţi:
„ Economia rezultată la fondul de salarii pentru anul 2014 va fi distribuită salariaţilor în luna ianuarie 2015.,,
Totodată, reclamantul a menţionat că refuzul unităţii angajatoare a negocia şi stabili efectiv cuantumul ce se cuvine fiecărui salariat din economia la fondul de salarii, i-a creat un prejudiciu cel puţin echivalent cu suma ce mi s-ar fi cuvenit cu acest titlu în situaţia împărţirii în mod egal între toţi salariaţii.
Răspunderea pârâtei derivă din dispoziţiile art.. 1350 Cod civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală. Acest text dispune că :
„Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractant.
Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această hotărâre, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în persoana altora reguli care i-ar fi mai favorabile.,,
Arată reclamantul că răspunderea contractuală presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, existenţa raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia debitorului.
În opinia sa, sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiţii ale răspunderii civile contractuale : prejudiciul, fapta ilicită, legătură,de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Deşi prejudiciile ce pot fi cauzate prin neexecutarea obligaţiilor contractuale sunt de 3 feluri, respectiv patrimoniale sau materiale, nepatrimoniale sau morale şi corporale, în speţă reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau material ce a constat în diminuarea patrimoniului, cu contravaloarea economiei la fondul de salarii ce trebuia achitată.
Pentru a fi reparat este necesar ca prejudiciul să îndeplinească anumite condiţii : să fie cert, previzibil şi imputabil debitorului. Prejudiciul este cert atunci când existenţa sa este sigură, atât în privinţa cuantificăm sale, cât şi în privinţa posibilităţii de a fi stabilit, adică de a fi constatat şi evaluat în bani.
Reclamantul a arătat că la dosarul cauzei există anexa 2 BVC din care rezultă atât cuantumul economiei la fondul de salarii cât şi numărul total al salariaţilor.
Fapta ilicită a pârâtei constă în neexecutarea obligaţiilor ce rezultă din CCM. neexecutare culpabilă fiindcă pârâta a refuzat cu rea credinţă să respecte dispoziţiile art. 160 CCM privind stabilirea cuantumului economiei ce se cuvine fiecărui salariat.
Cât priveşte raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, existenţa acestuia este prezumată în materie contractuală. In baza acestei prezumţii, numită şi prezumţie de responsabilitate, creditorul nu trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între fapt şi prejudiciu, însă debitorul poate răsturna prezumţia de cauzalitate, dovedind că prejudiciul suferit de creditor provine dintr-o cauză ce nu-i este imputabilă, prezumţie care în cauză nu poate fi răsturnată.
In ceea ce priveşte a patra condiţie, a răspunderii civile contractual, respectiv vinovăţia, reclamantul apreciază că nu se poate vorbi de culpă, ci de intenţia pârâtei de a nu executa prevederile CCM.
Reclamantul a susţinut că modalitatea de stabilirii efectivă a cuantumului prejudiciului la 758 lei/salariat, rezultând din împărţirea în mod egal a economiei de 14.772.000 lei la 18513 ; salariaţi respectă principiul nediscriminării salariaţilor, principiu stabilit atât de dreptul internaţional cât şi de disp. art. 160 C. Muncii alin. (3): La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.) Egalitatea de tratament juridic se înglobează în conceptul mai larg de proces echitabil de care se face vorbire în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea trebuind aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat să de la înfiinţarea CEOS.A., în anii anteriori 2012 şi 2013, economia la fondul de salarii s-a împărţit în mod egal între toţi salariaţii.
De asemenea, reclamantul menţionat că acordarea către salariaţi a economiei la fondul de salarii, nu a fost condiţionată de situaţia financiară a societăţii, redistribuirea urmând a avea loc independent de pierderile sau profitul înregistrat.
Acest drept nu a fost cuprins în Pachetul de performanţă, astfel că dacă părţile ar fi dorit să condiţioneze acordarea economiei în funcţie de profitul şi de realizările societăţii ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, aşa cum au menţionat alte categorii de beneficii.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art. raportat la disp. 229 C. Muncii, 1357 şi urm. C.Civ.. 1266 şi urm. C.Civ., art. 25 CCM rap. la art. 194 C.Proc.Civ..
Reclamantul a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: proces verbal din data de 04.02.2015, proces verbal nr. 26.01.2015, protocol din 18.11.2014, anexa 2 13VC, împuternicire sindicat, copie CI salariat, extras CCM art. 160.
Pârâta SEOSA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile contractuale.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă contractuală este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, existenţa raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia debitorului.
In speţă, nu este îndeplinită însăşi condiţia faptei ilicite, în lipsa căreia consideră că restul condiţiilor nici nu se mai impune a fi analizate .
A învederat pârâta că încă din anul 2014 este sub autoritatea Departamentului pentru Energie conform HG nr.429/2013, iar din ianuarie 2015 sub autoritatea Ministerului Energiei (HG nr. 42/2015) este o societate administrată în sistem dualist cu capital majoritar de stat, la care statul este acţionar majoritar, care este organizată şi funcţionează în baza Legii nr.31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare .
In conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrative teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoră, „Bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici se aprobă după cum urmează:
a)prin hotărâre a Guvernului (—)iniţiată de ordonatorii principali de credite în subordinea, coordonarea, sub autoritatea sau în portofoliul cărora se află operatorii economici”.
Având în vedere prevederile art. 4 alin 1 lit.a din OG nr.26/2013, a fost emisă Hotărârea Guvernului României nr. 499/2014 din 18 iunie 2014 privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 pentru Societatea Complexul Energetic Oltenia SA prin care au fost aprobate :
– venituri totale în cuantum de 5.005.539 mii lei
– cheltuieli de natură salarială în cuantum de 941.292 mii lei
– câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile de 3.564 lei.
La închiderea anului financiar 2014, SCEOSA a realizat: .
– venituri totale în cuantum de 4.213.322 mii lei (84,2 % din bugetul aprobat)
– cheltuieli de natură salarială în cuantum de 904.554 mii lei (96,1% din bugetul aprobat)
-câştig mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile -3.632 lei (101,9% din bugetul aprobat)
Potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013, „Execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) Cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri şi cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite
b) în cazul în care se înregistrează depăşiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi”.
Pârâta a menţionat că la închiderea anului financiar 2014, a înregistrat nerealizări ale veniturilor totale aprobate în sensul că s-au realizat venituri în proporţie de 84,2% din bugetul aprobat.
S-a susţinut de către pârâtă că atât veniturile cât şi cheltuielile cuprinse în BVC 2014 au fost fundamentate pentru o producţie de energie electrică de 15,1 TWh şi o producţie de lignit de 27 mii, tone, realizările acestora fiind de 13,3 TWh şi respectiv de 21,5 mii, tone.
In schimb, cheltuielile de natură salarială s-au realizat în proporţie de 96,1% din BVC 2014, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alini lit. b in OG 26/2013, se puteau efectua doar proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale (deci de 84,2 %1
Fondul de salarii utilizat în anul 2014 a condus la realizarea unui câştig mediu de 3.628 lei/salariat, câştig care depăşeşte câştigul mediu aprobat prin BVC/2014 de 3.564 lei/salariat ( cu 64 lei/salariat).
Depăşirea câştigului mediu realizat faţă de câştigul mediu aprobat prin BVC/2014 a condus la realizarea unui fond de salarii (803.657 mii lei) care a depăşit limita maximă (789.283 mii lei) ce putea fi utilizată în anul 2014 .
A concluzionat pârâta că în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli din anul 2014 nu s-a înregistrat nicio economie la fondul de salarii, mai mult decât, atât existând o depăşire a câştigului mediu aprobat prin BVC.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, solicitând pârâtei să depună la dosar extras din Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru anul 2014, bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaţia anuală aferentă anului 2014 cu referire la capitolul salarii, precum şi a menţiona dacă a avut loc o rectificare bugetară care să fi dus la redistribuirea economiei la fondul de salarii, a menţiona dacă ulterior încheierii Contractului Colectiv de Muncă au existat acorduri cu privire la modalitatea de împărţire a economiei la fondul de salarii.
Pârâta a răspuns solicitărilor instanţei înaintând la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul SL „M” P a solicitat obligarea pârâtei S C E O SA la plata de daune-interese în cuantum de 798 lei în favoarea salariatului S M, reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2015 ce ar fi trebuit plătită în ianuarie 2015.
Reclamantul a arătat că în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2013-2014, economiile realizate la fondul de salarii vor fi distribuite salariaţilor conform acordurilor dintre părţi. Pârâta a refuzat însă să negocieze clauzele privind acordarea economiei la fondul de salarii, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanţei de judecată.
Suma solicitată de reclamant a fost determinantă prin împărţirea pretinsei economii la fondul de salarii la numărul total de salariaţi pe care pârâta îi avea la sfârşitul anului 2014.
La rândul ei, pârâta s-a apărat, susţinând în esenţă faptul că nu au fost realizate economii la fondul de salarii şi din acest motiv nu a avut loc vreo negociere a sumelor pentru salariaţi. A învederat şi faptul că dispoziţiile cuprinse în art. 10 din OG nr. 26/2013 impuneau încadrarea în limitele cheltuielilor salariale aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli.
În potrivit art. 160 din Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2013-2014 încheiat la nivel de unitate, economiile la fondul de salarii vor fi distribuite salariaţilor conform acordului dintre părţi.
Instanţa constată că o astfel de înţelegere între părţi nu a intervenit şi drept urmare dispoziţiile art. 160 din Contractul colectiv de muncă nu pot fi aplicate.
Reclamantul a arătat că suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată a fost obţinută împărţind pretinsa economie la fondul de salarii, respectiv suma de 14.772.000 lei la numărul total de salariaţi, respectiv 18.513.
În primul rând, Tribunalul observă că pârâta contestă faptul că a realizat economii la fondul de salarii. În plus, o astfel de modalitate de calcul a sumei solicitate pentru fiecare salariat nu a fost niciodată convenită de părţi. Ori, în absenţa unei astfel de înţelegeri, chiar dacă ar exista economii la fondul de salarii, suma de 798 lei pentru fiecare salariat nu ar putea fi acordată.
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul susţine că solicită daune interese, însă tot el precizează ce reprezintă acestea, respectiv contravaloarea economiei la fondul de salarii. Ori, instanţa a arătat deja că în lipsa unui acord încheiat între părţi, potrivit art. 160 din Contractul colectiv de muncă, sumele reprezentând economia la fondul de salariu nu ar putea di repartizată.
Reclamantul a susţinut că pârâta a refuzat să stabilească criteriile pe baza cărora ar fi fost posibilă repartizarea economiei la fondul de salarii, deşi reprezentanţii S au solicitat acest lucru. A depus la dosar procesele verbale privind desfăşurarea comisiei de negociere a Contractului colectiv de muncă ce au avut loc la data de 26 ianuarie 2015 şi la data de 4 februarie 2015. Ori, aceste întruniri vizau negocierea unui nou contract de muncă; faptul că au fost aduse în discuţie şi alte aspecte, cum este cazul repartizării economiei la fondul de salarii, nu înseamnă că în acest cadru putea fi luată o astfel de decizie.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada că vreuna dintre părţi a iniţiat vreun demers, aşa cum impuneau dispoziţiile art.160 din Contractul colectiv de muncă.
De altfel, câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile a fost depăşit, în condiţiile în care suma aprobată a fost de 3564 lei şi s-a realizat 3632 lei.
Potrivit art. 10 art. alin (1) din OG nr. 26/2013, execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli se face cu respectarea următoarele reguli:
a) cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri şi cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite;
b) în cazul în care se înregistrează depăşiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.
Ori, pârâta a realizat veniturile totale aprobate doar în proporţie de 84,20%, aşa cum rezultă din bugetul de venituri şi cheltuieli, respectiv 4.213.322 mii lei faţă de 5.005.539 mii lei, cât fusese aprobat, situaţie în care şi cheltuielile trebuiau efectuate în aceeaşi proporţie. Procentul menţionat anterior a fost însă depăşit de către pârâtă, aspect ce rezultă din bugetul de venituri şi cheltuieli. În consecinţă, acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea ca neîntemeiată formulată de reclamantul S L „M” P, cu sediul in corn.. jud., în numele şi alături de membru de sindicat salariat S M, identificat cu CNP domiciliat în Str., nr.., în contradictoriu cu pârâta S CE O S.A., cu sediul în, str. nr., judeţul.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţa publică din 08.09.2016 la Tribunalul Gorj.
