Obligaţie de a face. Desfiinţare construcţii fără autorizaţie. Calificare apărări formulate de pârât drept plângere contravenţională. Tardivitate plângere
Sentinţă Civilă nr. 5367din data de 26.05.2014
Judecătoria Galaţi a reţinut că, în fapt, prin procesul – verbal seria DC nr. … din data de 07.11.2011, pârâtul V.D. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Agentul constatator a reținut că pârâtul a efectuat lucrări de construcţie, fără autorizaţie, constând într-un balcon aferent imobilului situat în mun. Galați, str., nr., bl., ap. Prin același proces – verbal, agentul constatator a dispus intrarea în legalitate, în termen de 60 de zile de la data întocmirii procesului – verbal, urmând ca măsurile dispuse să fie îndeplinite până la data de 08.01.2012.
Pârâtul nu a contestat procesul – verbal de contravenţie în termen legal, însă a invocat motive de nelegalitate în cadrul prezentei acţiuni, instanţa la termenul din data de 20.01.2014 calificând apărările formulate drept plângere contravenţională. În urma soluţionării excepţiei tardivităţii, invocată din oficiu, instanţa a respins cererea ca fiind tardiv formulată.
Potrivit adresei nr. …./08.03.2012 emisă de Instituția Arhitectului Șef din cadrul Primăriei Municipiului Galați, pârâtul nu a depus documentația pentru obținerea autorizației de construcție.
Instanţa a constatat că, odată cu sancţionarea pârâtului, potrivit menţiunilor din procesul – verbal seria DC nr. … din data de 07.11.2011, agentul constatator a dispus intrarea în legalitate, în termen de 60 de zile de la data întocmirii procesului – verbal, toate aceste măsuri urmând a fi aduse la până la data de 08.01.2012.
Prin precizările formulate, pentru termenul din data de 18.11.2012, pârâtul a invocat inadmisibilitatea acţiunii argumentând că balconul nu a fost construit pe domeniul public, nu ocupă un astfel de domeniu, ci este edificat pe faţada apartamentului proprietate personală motiv pentru care reclamanta nu ar fi avut deschisă calea unei acţiuni în justiţie decât în situaţiile în care se ocupa domeniul public, având în vedere şi faptul că aceasta nu a abţinut nici un fel de autorizaţie de demolare a balconului.
Apărarea pârâtului nu are în vedere domeniul de reglementare al Legii nr. 50/1991 ce, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2, include construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură cu excepţia celor expres enumerate la art. 3 alin. 1.
Situaţia edificării unor construcţii pe terenul proprietate publică reprezintă o situaţie particulară, beneficiind de o reglementare specială prin art. 33 şi nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, organele constatatoare cărora legea le recunoaşte calitatea procesuală activă pentru a solicita desfiinţarea construcţiilor nu sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile vizând intrarea în legalitate sau repunerea în situaţia anterioară, astfel încât nu era necesar să obţină o autorizaţie de demolare a construcţiilor sau să notifice contravenientul cu privire la obligaţiile sale cu atât mai mult cu cât aceste măsuri erau deja cunoscute de constructor de la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
Susţinerea pârâtului că structura edificată nu strică aspectul arhitectural al zonei, astfel cum această noţiune este definită prin lege, este parţial confirmată de declaraţia martorei Florea Niculina care însă nu poate constitui un substitut al documentaţiei necesare a fi întocmită în aceste situaţii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 3 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, trebuie să aibă la bază concluziile unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate “rezistenţă mecanică şi stabilitate” privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate “securitatea la incendiu”.
În aceste condiţii declaraţia martorei nu poate constitui un mijloc de probă concludent, neavând forţa probantă cerută de lege, dovada îndeplinirii condiţiilor de autorizare a construcţiei nefiind făcută.
De asemenea, instanţa constată că pârâtul nu a făcut în nici un moment dovada demersurilor de a intra în legalitate.
Pentru aceste motive instanţa, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările executate fără autorizaţie cu destinaţia balcon aferent imobilului situat în Galaţi, str., nr. , bl. , ap. , jud. Galaţi.
