Penalităţi de întârziere la plata cheltuielilor de întreţinere. Sarcina probei.
Potrivit art.249 Cod procedură civilă, „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, ceea ce înseamnă că reclamantului îi revine obligaţia de a face dovezi cu privire la existenţa unui drept sau unui interes dedus judecăţii.
În speţă, reclamanta nu a făcut nicio dovadă privind modul de stabilire a penalităţilor pretinse de la pârâtă în sensul că aceste penalităţi au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor art.49 din Legea 230/2007. În apel, s-a depus la dosar un tabel cu situaţia facturilor înaintate asociaţiei de proprietari de către furnizorii de servicii, dar acest înscris nu este suficient pentru dovedirea de către reclamantă a împrejurării că penalităţile au fost calculate şi repartizate cu respectarea procedurii stabilită de Legea nr.230/2007, mai ales că legea face distincţie între penalităţile pentru sumele restante, afişate pe lista de plată şi penalităţile impuse asociaţiei de proprietari de către terţi.
În speţă, reclamanta nu a făcut nicio dovadă privind modul de stabilire a penalităţilor pretinse de la pârâtă în sensul că aceste penalităţi au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor art.49 din Legea 230/2007. În apel, s-a depus la dosar un tabel cu situaţia facturilor înaintate asociaţiei de proprietari de către furnizorii de servicii, dar acest înscris nu este suficient pentru dovedirea de către reclamantă a împrejurării că penalităţile au fost calculate şi repartizate cu respectarea procedurii stabilită de Legea nr.230/2007, mai ales că legea face distincţie între penalităţile pentru sumele restante, afişate pe lista de plată şi penalităţile impuse asociaţiei de proprietari de către terţi.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 134/2015
Şedinţa publică din 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
Preşedinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. …. în contradictoriu cu intimata – pârâtă I A, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care având în vedere solicitarea apelantei – reclamante de judecare a cauzei potrivit dispoziţiilor art. 223 alin 3 Noul Cod proc civ şi în lipsa sa, instanţa reţine cauza spre soluţionare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…, reclamanta Asociaţia de proprietari nr. Motru a chemat în judecată pârâta I A, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1922,80 lei, reprezentând contravaloarea cheltuieli de întreţinere restante pentru perioada parţial mai 2012 – mai 2014 şi a sumei de 29,87 lei reprezentând penalităţi facturate de furnizori.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că, pârâta este locatar al Asociaţiei de Proprietari nr. şi locuieşte în blocul T. şi deşi a beneficiat de toate utilităţile, cu rea credinţă nu şi-a achitat cheltuielile ce îi revin din cheltuielile comune, datorate pentru întreţinere, astfel încât, asociaţia se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile faţă de furnizorii de servicii, existând pericolul încetării furnizării acestor servicii şi celorlalţi locatari care îşi achită în mod lunar datoriile.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar situaţia cheltuielilor de întreţinere a pârâtei.
În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile Legii 230/2007 privind Asociaţiile de Proprietari.
În baza art. 223 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 201 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse de reclamantă au fost înaintate către pârâtă care nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.10.2014 instanţa a solicitat reclamantei să comunice documentele contabile pe baza cărora s-au calculat penalităţile, să facă dovada tuturor cheltuielilor înscrise în fişa pârâtei şi să depună la dosar regulamentul de calcul al penalităţilor. Relaţiile fiind comunicate la termenul de judecată din data de 30.10.2014.
Prin sentinţa civilă nr… din 30.10.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr….. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari nr. Motru, în contradictoriu cu pârâta I A.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 722,80 lei cheltuieli de judecată la data de 31.05.2014.
A fost respins capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta IAeste proprietar al apartamentului situat în Motru, bl. figurează în înscrisurile prezentate de reclamantă, cu o datorie în cuantum de 1922,80 lei.
Această suma reprezintă contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari neachitate, aşa cum rezultă din tabelul cu situaţia restanţelor pentru apartamentul proprietatea pârâtei în care sunt prezentate defalcat cotele de contribuţie neachitate până în 31.05.2014.
Faţă de această situaţie de fapt, instanţa a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 46, art. 49 alin. 2 şi art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
În conformitate dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari.
Termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice aşa cum prevede art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a constatat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 46 din Legea nr. 230/2007, achitând numai parţial, cotele de contribuţie ce îi reveneau la cheltuielile asociaţiei de proprietari.
La data de 16.10.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie chitanţa nr.0018588 din data de 10.10.2014 în sumă de 1200 lei, sumă ce a fost achitată de pârâtă după data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la penalităţile de întârziere instanţa a constatat că, nu există un mod de calcul corespunzător dispoziţiilor art.49 din Legea 230/2007, respectiv acestea pot fi calculate în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere fără a putea depăşi cuantumul debitului.
Cum, reclamanta nu are un regulament propriu de calcul al acestor penalităţi, nu cuprinde perioada pentru care sunt calculate şi nici cuantumul sumelor pentru care se calculează aceste penalităţi, se va respinge această pretenţie a reclamantei ca nefondată.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte şi, pe cale de consecinţă, a admis-o, în parte, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 722,80 lei debit restant la 31.05.2014, cheltuieli de întreţinere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. Motru, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Apelanta-reclamantă susţine că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 29,87 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
În acest sens, apelanta arată că furnizorii de servicii au calculat şi facturat penalităţi de întârziere conform contractelor încheiate între părţi, motiv pentru care reclamanta a repartizat facturile de penalităţi către locatari, în funcţie de debitele restante, iar prin neadmiterea acestui capăt de cerere se creează un prejudiciu în patrimoniul asociaţiei de proprietari, care este obligată să le achite către furnizori, prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât prin recuperarea acestor sume de la persoanele aflate în culpă.
Apelanta a depus la dosar un tabel cu modalitatea de calcul al procentului de repartizare a penalităţilor facturate de către furnizorii SC UATA SA şi SC Direcţia Publică SA.
A solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii în tot a acţiunii respectiv şi a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor aferente debitului ce reprezintă cheltuieli de întreţinere.
În drept au fost invocate disp.art.466 Cod procedură civilă.
Reexaminând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicate,în limitele investirii sale prin cererea de apel , tribunalul constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente :
Prin acţiunea dedusă judecăţii , reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. Motru a investit o acţiune civilă în pretenţii prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei, la plata sumei de 1922,80 lei lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreţinere restante în perioada parţial mai 2012-mai 2014, precum şi a sumei de 29,87 lei, reprezentând penalităţi facturate de furnizori.
Prin sentinţa apelată a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari nr.16 Motru, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 722,80 lei cheltuieli de întreţinere restante la data de 31.05.2014 şi a fost respins capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere.
Prin apelul formulat reclamanta a criticat sentinţa instanţei de fond doar cu privire la capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere solicitate şi sub acest aspect va fi analizată sentinţa atacată .
Cu privire la penalităţile facturate de furnizori, art.49 din Legea nr.230/2007 prevede o anumită procedură în sensul că aceste penalizări nu vor putea fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, asociaţia de proprietari având obligaţia să afişeze pe lista de plată aceste penalizări.
Potrivit dispoziţiilor art.249 Cod procedură civilă, „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, ceea ce înseamnă că reclamantului îi revine obligaţia de a face dovezi cu privire la existenţa unui drept sau unui interes dedus judecăţii.
Astfel, instanţa de fond a stabilit starea de fapt în raport de probele administrate, analizând susţinerile şi apărările părţilor, pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată criticile apelantei ca nefondate, motiv pentru care în baza art.480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. Motru, împotriva sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr… în contradictoriu cu intimata-pârâtă I A,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 04 Februarie 2
