Prin sentinţa civilă nr. 7880 din 02.06.2014, Judecătoria Iaşi a admis plângerea contravenţională formulată de către petenta C N P R S.A. în contradictoriu cu intimatul IPJ Iaşi şi a anulat procesul – verbal de contravenţie seria PA nr. x încheiat la data de z de către intimat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. x încheiat la data de z, intimatul a reţinut săvârşirea de către petenta C N „P R” S.A. a faptei contravenţionale prevăzute şi sancţionate de art. 3 punctul 1 şi art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, modificată, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 13 alin.5 din Anexa nr. 1 la acelaşi act normativ, întrucât nu a luat măsura conectării sistemului de alarmă al ghişeului exterior nr. 1 de lângă Oficiul Poştal nr. x din Iaşi la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie. În sancţionare, reprezentantul intimatului a aplicat petentei C N „P R” S.A. amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege ( 2.000 lei).
Sub aspectul legalităţii, Judecătoria Iaşi a constatat că nu se poate reţine niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, procesul-verbal de contravenţie fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Împrejurarea că petentei nu i s-ar fi adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni nu poate fi reţinută drept cauză de anulare a procesului-verbal de contravenţie contestat întrucât prin promovarea prezentei plângeri contravenționale petenta a avut posibilitatea de a formula critici cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului – verbal de contravenţie seria PA nr. x încheiat la data de z astfel încât dreptul său la apărare a fost respectat.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa a arătat următoarele:
În drept, sunt incidente prevederile art. 3 punctul 1 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor, conform cărora constituie contravenţie nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. 2 din anexă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin.1 şi 5 din anexa actul normativ menţionat mai sus, măsurile de securitate destinate unităţilor poştale trebuie să fie conforme cu prezentele cerinţe minimale de securitate. În situaţia în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie.
În prezenta cauză, instanţa a reţinut că petenta nu a probat îndeplinirea acestei obligaţii invocând, pe de o parte, termenul acordat prin prevederile art. 7 alin.1 din H.G. nr. 301/2012, şi, pe de altă parte, diferendul avut cu G SS S.R.L.
Judecătoria Iaşi nu a reţinut apărările petentei având în vedere faptul că termenul de 24 de luni priveşte intervalul de timp în care unităţile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, (şi anume ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi) trebuie să-şi conformeze modul de funcţionare cu cerinţele stabilite în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012, şi nu înlătură, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, din sarcina acestor unităţi obligaţia de a lua măsurile de securitate prevăzute de Legea nr. 333/2003, republicată. Aşadar, susţinerea petentei conform căreia sancţiunea a fost aplicată prematur a fost apreciată ca neîntemeiată. Totodată, diferendul petentei cu G S S S.R.L., neprobat astfel cum impun prevederile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, nu a fost reţinut drept cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei descrise în procesul-verbal de contravenție contestat, împrejurările prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată, fiind expres şi limitativ prevăzute de către legiuitorul român (potrivit textului de lege menţionat, caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătura cu fapta săvârşită).
Instanţa a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de forţă probantă proprie în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului constatator şi că acestea sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar petenta nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută prin procesul-verbal atacat. În prezenta cauză săvârşirea faptei a fost constatată personal de către lucrătorul de poliţie, iar din probatoriul administrat nu a rezultat o altă situaţie de fapt.
Cu toate acestea, instanţa a apreciat ca întemeiată apărarea petentei conform căreia subiect activ al contravenției reţinute în sarcina sa nu poate fi persoana juridică, ci numai persoana fizică, respectiv conducătorul unităţii, având în vedere prevederile art. 99 alin.4 din Anexa la H.G. nr. 301/2012, modificată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 333/2003, modificată, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. 1.
În acelaşi sens s-a statut şi prin prevederile art. 99 alin.1 şi 4 din H.G. nr. 301/2012, modificată, potrivit cărora cu ocazia controalelor efectuate de poliţie pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind mãsurile de asigurare a securitãţii unitãţilor, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu mãsurile şi termenele de remediere a deficienţelor. Conducãtorii unitãţilor rãspund de soluţionarea în termen a mãsurilor stabilite în procesul-verbal prevãzut la alin. 1.
Aşadar, faţă de cele arătate mai sus, instanţa, reţinând că subiect activ al faptei descrise prin procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. x încheiat la data de z poate fi numai conducătorul unităţii prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr. 333/2003, republicată, a apreciat ca întemeiată plângerea contravenţională.
