Situaţia de fapt:
Prin procesul verbal seria A…, nr…., încheiat la data de 5.11.2013, petentul a fost sancţionat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 7500 lei, pentru reţinerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenţionale: nu a respectat măsura nr. 2 din nota de constatare încheiată la 25.07.2013 referitoare la mutarea platformei de depozitare gunoi grajd animale la o distanţă de cel puţin 10 m de gardul despărţitor , astfel încât activitatea de creştere animale să nu genereze disconfort vecinilor. Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului şi i-a fost comunicat acestuia, prin scrisoare recomandată la 6.11.2013. Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile.
Analiză instanţă:
Instanţa constată că, în cauza de faţă, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 7500 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire şi pedepsire. Pe cale de consecinţă, acuzaţia adusă petentului, constituie o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, precum şi de toate garanţiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor. Sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele: petentul nu neagă existenţa unui grajd şi a unor animale pe suprafaţa propriei gospodării, însă se apără susţinând că nu este corectă antrenarea răspunderii sale contravenţionale, atât grajdul , cât şi animalele fiind date în arendă fiicei sale DAC, depunând în acest sens şi un contract de arendă semnat în anul 2012. din studierea contractului, se poate observa că acesta vorbeşte despre o anexă gospodărească, în suprafaţă de aproximativ 42 mp, situată în Rediu, fără a se putea stabili, în absenţa procesului verbal de predare primire şi schiţa anexă echivalenţa exactă dintre această anexă şi cea despre care se face vorbire în procesul verbal. Mai mult, în cadrul contractului nu se prevede nimic legat de animalele aferente unei atare anexe , iar petentul nu a reuşit să probeze predarea efectivă a bunului către numita DAC.
Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: realizeazã, în totalitate şi la termen, mãsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control. Cercetând în detaliu obligaţiile impuse de OUG 195/2005, se poate observa că există o serie de definiţii legale ce trebuie urmărite. Astfel, prin deşeu se înţelege- orice substanţã, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specificã privind regimul deşeurilor, pe care deţinãtorul îl aruncã, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; prin deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversitãţii sau productivitãţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitãţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea şi valorificarea lor deficitarã, ca şi prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului; poluant – orice substanţã, preparat sub formã solidã, lichidã, gazoasã sau sub formã de vapori ori de energie, radiaţie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibraţii care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; poluare – introducerea directã sau indirectã a unui poluant care poate aduce prejudicii sãnãtãţii umane şi/sau calitãţii mediului, dãuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizãrii mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; prejudiciu – efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sãnãtãţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activitãţi dãunãtoare ori dezastre.
Coroborând aceste texte de lege se poate afirma cu certitudine că dejecţiile animale constituie substanţe poluante ale solului şi atmosferei, susceptibile de a genera un prejudiciu identificabil ( în acest caz pe baza constatării la faţa locului – olfactiv sar fi vizual).
Unul dintre principiile înscrise în partea generală a actului normativ este reprezentat de regula potrivit căreia „poluatorul plăteşte”, ceea ce presupune în egală măsură demonstrarea cauzei poluării şi a unei legături de cauzalitate între aceasta şi acţiunea/inacţiunea persoanei responsabile de gestionarea situaţiei de fapt. Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Gestionarea deşeurilor se efectueazã în condiţii de protecţie a sãnãtãţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin mãsuri adecvate de gospodãrire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinãtorii, cu orice titlu.
Instanţa subliniază că petentul este proprietarul suprafeţei verificate, acesta nereuşind să probeze o predare efectivă în arendă a spaţiului reprezentat de grajdul animalelor ( anexa despre care face vorbire şi concordanta între aceasta şi cea menţionată în actul depus la dosar). Chiar şi în contextul special al probării fără urmă de îndoială a existenţei unui atare contract de locaţiune special, petentul poate răspunde în calitate de proprietar de sarcinile principale ce revin acestuia, raporturile contractuale dintre părţi neinfluenţând ordinea de prioritate statuată de lege.
Deţinãtorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoanã fizicã sau juridicã care desfãşoarã o activitate pe un teren, fãrã a avea un titlu juridic, au urmãtoarele obligaţii: a) sã previnã, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãţii mediului geologic; b) sã asigure luarea mãsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie; c) sã respecte orice alte obligaţii prevãzute de reglementãrile legale în domeniu.
Se poate observa că petentul trăieşte într-o comunitate în care nu mai există alte persoane posesoare de animale. Chiar dacă, astfel cum a arătat petentul şi martorul arealul în care deţine teren şi casă în proprietate este situat într-o zonă cu aspect rural, acest lucru nu implică sub nici un aspect o atenuare a regulilor privind igiena, salubrizarea terenului, stabilirea platformei de gunoi grajd la o distanţă rezonabilă de proprietatea vecină ( conform OMS nr. 536/1997 modificat art, 39 lit. g). instanţa va reţine că aspectele constatate încă din iulie 2013 ( referitoare la deşeuri şi existenţa unei platforme de gunoi foarte aproape de limita proprietăţii vecine, aspecte dovedite şi de cadrele foto numeroase şi detaliate depuse la dosar), nu au fost contestate de petent niciodată până la data aplicării sancţiunii amenzii, acesta participând la definitivarea controlului în iulie, identificarea şi trasarea măsurilor de remediere, însă nerespectându-şi obligaţiile asumate.
Absenţa unor certificate emise pentru animalele existente în gospodărie nu îl exonerează pe petent de obligaţia de remediere a deficienţelor constatate anterior. Mai mult, petentul recunoaşte că mai deţine în prezent un animal ( viţel).
Desigur, nu se ridică problema interdicţiei de a creşte şi deţine animale în gospodărie, ci modalitatea concretă de gestionare a locaţiei în care acestea sunt adăpostite şi a modului de eliminare a deşeurilor produse. Mai mult, instanţa va reţine că au fost efectuate, timp de aproximativ 5 luni sesizări repetate ( sub aceleaşi aspecte – disconfort olfactiv, fonic şi vizual), au fost efectuate 3 deplasări la faţa locului. Comisarii au iniţiat un proiect de refacere a micromediului prin identificarea a două măsuri rezonabile, ce nu au fost respectate sub nici un aspect de petent.
Reţinând existenţa obiectivă a faptei de nerespectare a măsurilor de remediere dispuse de comisarii gărzii de mediu, instanţa va proceda la analiza modului de individualizare a sancţiunii. Deşi petentul a solicitat în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul, apreciind-o ca disproporţionată în raport de gradul de pericol social al faptei şi posibilităţile materiale, instanţa reţine atitudinea constantă a petentului, de la prima constatare de nerespectare, cu rea credinţă a măsurilor trasate şi de neglijare a sesizărilor şi controalelor efectuate , cu o nerespectare cu rea credinţă a dispoziţiilor legale. Instanţa reţine că pericolul social al faptei trebuie apreciat prin prisma importanţei protecţiei mediului şi deteriorării rapide şi de cele mai multe ori iremediabile a acestuia, prin acţiuni repetate, realizate cu rea credinţă şi în dispreţul valorilor promovate de ordonanţa 195/2005 , legislaţia naţională, europeană şi internaţională. Aplicarea unui avertisment anterior nu a avut nici un fel de efect în privinţa atitudinii petentului, astfel încât instanţa apreciază că nu se impune sub nici un aspect o atare reindividualizare. Cu privire la situaţia materială precară a petentului , aceasta nu poate constitui, per se unicul motiv de înlocuire a amenzii cu avertismentul, ea trebuind , în toate cazurile corelată cu o reapreciere a gradului de pericol social, ceea ce nu se verifică în prezenta acţiune.
Soluţia promovata: Instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată şi va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
