SENTINŢA CIVILĂ NR. 1015/30.11.2011 (plângere contravenţională Legea 108/1999)
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională Legea 108/1999, plângere formulată de contestatoarea SC P. SRL, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria M, nr.1037/23.09.2011, întocmit de I.T.M. C.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24.11.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 30.11.2011 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
La data de 11.10.2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe plângerea contravenţională formulată de contestatoarea SC P. SRL, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria M nr.1037/23.09.2011, întocmit de ITM solicitând anularea procesului-verbal.
În motivarea cererii se arată că prin procesul-verbal contestatoarea a fost sancţionată cu suma de 9.000 lei, întrucât, ar fi obstrucţionat efectuarea unei activităţi de control de către inspectorii ITM, la data de 20.09.2011, dar nu prin reprezentantul legal al societăţii, ci prin asociatul O. E. M. şi angajatul C. N. considerând că aspectele reţinute în conţinutul acestuia nu sunt reale. Arată că încă de la început activitatea de control a fost una marcată de abuzuri, pornind de la faptul că inspectorii nu s-au recomandat şi legitimat, nu au solicitat Registrul Unic de Control, nici prezenţa administratorului societăţii, şi au avut o atitudine total agresivă si neprofesionistă.
Cu privire la aspectele reţinute, se arată că O.E.M. are calitatea de asociat, însă nu reprezintă societatea în raporturile cu terţii, ci administratorul societăţii, O.V., iar prezenţa sa în cadrul societăţii a fost cu totul întâmplătoare, astfel încât reţinerea unei lipse de colaborare a acesteia este total nefondată, atâta timp cât aceasta nu avea responsabilitatea şi abilitarea de a furniza vreun fel de date referitoare la controlul efectuat. Activitatea acesteia s-a rezumat numai la o scurtă discuţie cu inspectoarele, după care aceasta a părăsit incinta societăţii, revenind numai după ce controlul s-a realizat efectiv pentru a ajuta la clarificarea situaţiei, dar în niciun caz pentru a ameninţa sau obstrucţiona organele de control care, oricum, finalizaseră acest control identificând persoanele prezente şi solicitând firmelor unde erau angajaţi să se prezinte a doua zi cu diverse acte la control la sediul ITM C.
In privinţa numitului C.N., arată că acesta este angajatul societăţii şi la momentul când acesta a ajuns în incinta societăţii, controlul era în desfăşurare, aspect despre care acesta nu a cunoscut, întrucât incinta sediului societăţii are o suprafaţa de aproximativ 5.000 mp, iar inspectoarele nu se aflau în zona de la intrare în societate.
Regulamentul intern al societăţii obligă angajaţii să ţină închisă poarta de la gardul ce împrejmuieşte sediul social, iar acesta a închis poarta de acces din proprie iniţiativă şi fără a cunoaşte despre efectuarea activităţii de control. Se menţionează că poarta mare de acces în incintă are inclusă şi o poartă destinată accesului pietonal, poartă care a rămas în permanenţă deschisă pe durata efectuării controlului.
Ulterior, când inspectoarele de muncă, după efectuarea controlului, au dorit să părăsească incinta, poarta mare de acces auto, fiind încuiată şi, întrucât cheia se afla la un angajat care nu se afla în acel moment la sediul societăţii, au fost nevoite să aştepte circa 5-10 minute până când acesta a sosit şi a deschis lacătul care asigura această poarta.
In drept, invocă dispoziţiile O.G. 2/2001.
În dovedirea acţiunii contestatoarea a solicitat proba cu acte, martori.
Alăturat cererii, contestatoarea a ataşat, în copie, următoarele acte: procesul – verbal seria M, nr.1037/23.09.2011 încheiat de ITM C. plicurile poştale cu care a fost comunicat procesul-verbal menţionat mai sus, înştiinţare de plată nr.1037/25.09.2011, contract de execuţie nr.71/20.07.2011, proces-verbal de control nr.9680/21.09.2011, împreună cu anexa 1 şi anexa 2, între RCC si ITM C, contract prestări servicii SC P. SRL si SC RCC SRL.
La data de 22.11.2011, intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii.
Se arată că în timpul efectuării controlului, trei persoane au coborât pe schela clădirii şi au părăsit în grabă curtea imobilului, fără a putea fi identificate de către inspectorii de muncă, iar ulterior, la aceasta locaţie, au venit doamna O.E., care s-a prezentat ca fiind viceprimar al oraşului F. insistând că nu are nici o calitate în societate şi un domn care a refuzat să îşi decline identitatea, precizând ca are calitatea de salariat al SC P. SRL, funcţia agent de vânzări. Acesta din urmă, deşi a susţinut verbal că este angajatul societăţii, a refuzat să colaboreze cu inspectorii de muncă, referitor la identitatea celor trei persoane care părăsiseră curtea societăţii, refuzând să colaboreze chiar şi la solicitarea reprezentantului Jandarmeriei.
Se precizează că doamna O.E, asociat al SC P. SRL (conform datelor solicitate prin accesarea bazei de date a Registrului Comerţului) şi domnul C.N., identificat ca având calitatea de salariat pentru societate, conform datelor din registrul general de evidenţă a salariaţilor au refuzat orice fel de colaborare cu inspectorii de muncă, având chiar o atitudine agresivă la adresa acestora.
Părăsirea sediului SC P. SRL de către autovehiculul LTM în care se aflau inspectorii de muncă a fost oprită prin închiderea cu cheie a porţilor, iar domnul C.N. a deschis porţile numai la solicitarea ulterioară a unui echipaj de poliţie.
Având în vedere că în data de 20.09.2011, a fost împiedicată efectuarea controlului, prin lipsa totală de cooperare în relaţiile solicitate cu privire la persoanele care desfăşurau efectiv activitate la acea dată la sediul societăţii, împreună cu atitudinea de sfidare a doamnei O. E. şi a domnului C. N., apreciază că fapta contravenţională săvârşită de contravenient a fost corect consemnată, iar sancţiunea aplicată este bine proporţionată, inspectorii de muncă ţinând cont, la individualizarea faptei, de atitudinea (vinovăţia) angajatorului, de pericolul social al contravenţiei.
În drept, se invocă dispoz. art. 115-118 C.p.civ..
Instanţa analizând înscrisurile aflate la dosar reţine următoarele:
La data de 23.09.2011 s-a încheiat procesul verbal de contravenţie seria M nr.1037 de către agenţi constatatori ai ITM C. care au constatat săvârşirea contravenţiei prev. de art. 20 din Lg.108/1999 de către contestatoare.
S-a reţinut că la controlul efectuat la 20.09.2011 la contestatoare pe str. M. având ca obiectiv depistarea cazurilor de muncă nedeclarată, efectuarea controlului a fost împiedicată de O.E. M. având calitatea de asociat şi C. N. în calitate de salariat în sensul că au refuzat să colaboreze, au avut o atitudine ameninţătoare şi au blocat poarta de acces în momentul în care inspectorii de muncă au vrut să părăsească incinta societăţii.
În consecinţă contestatoarea a fost amendată cu suma de 9.000 lei.
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozitiilor art.17 din O.G.2/2001, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încalcare atrage nulitatea absolută.Din descrierea situaţiei de fapt rezultă că pretinsa faptă a fost săvârşită la 20.09.2011, astfel că apărarea contestatoarei din cadrul concluziilor pe fond în sensul lipsei menţionării săvârşirii faptei este nefondată.
În ceea ce priveşte nelegalitatea procesului verbal instanţa constată că petenta nu a invocat nici o critică.
În ceea ce priveşte criticile de netemeinicie se reţine că petenta contestă situaţia de fapt reţinută în procesul verbal. În acest sens contestatoarea a propus proba testimonială fiind audiaţi ca martori persoanele indicate în procesul verbal ca obstrucţionând activitatea inspectorilor de muncă, respectiv OEM şi C. N., angajaţi ai societăţii contestatoare. Având în vedere calitatea acestora, cât şi sancţiunile care le riscă în plan penal instanţa va cerceta cu prudenţă în ce măsură depoziţiile lor sunt relevante ca probă.
Sub aspectul sarcinii probei, în general se admite că aceasta revine celui care face o afirmaţie înaintea judecăţii, potrivit art.1169 C.civ.
Însă dreptul la un proces echitabil include printre altele şi respectarea dreptului la apărare, care în materia administrării probelor presupune, potrivit jurisprudenţei Curţii Europrene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-?-vis de partea advers?. În materie penală cel acuzat beneficiază în plus de prezumţia de nevinovăţie.
Se reţine de asemenea că CEDO interpretează noţiunea de acuzaţie în materie penală în mod autonom, aceasta având un conţinut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor. În consecinţă şi o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravenţional poate fi supusă garanţiilor speciale cerute în materie penală.Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii respectiv calificarea juridică a faptei în dreptul naţional, natura însăşi a acesteia şi severitatea sancţiunii aplicabile, statuând în acest sens că nu numai închisoarea, dar şi amenda într-un cuantum ridicat poate antrena datorită gravităţii ei aplicarea garanţiilor procesului echitabil în materie penală.
Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” constau în aceea că petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului. Însă, nici una dintre aceste garanţii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi conţinutul obligaţiei autorităţilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În speţă natura şi gravitatea sancţiunii aplicate contestatoarei, prin cuantumul ei poate fi considerată ca atrăgând consecinţe importante pentru aceasta. În consecinţă se poate aprecia că întocmirea procesului verbal de contravenţie constituie o ,,acuzaţie în materie penală” în sensul autonom pe care CEDO îl dă acestei noţiuni, care să atragă aplicarea garanţiilor specifice prev. de art. 6 al.2 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În consecinţă revine în sarcina intimatei să dovedească în mod convingător că societatea contestatoare se face vinovată de săvârşirea contravenţiei.
Potrivit art. 20 din Legea 108/1999 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să îşi exercite controlul în limitele prevăzute la art. 6 şi 19.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea 108/1999 inspectorii de muncă au următoarele drepturi: să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta; să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de munca; să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai suscitate rezultă că are calitatea de contravenient angajatorul persoană juridică sau fizică, iar conţinutul constitutiv al contravenţiei se realizează în oricare din acţiunile/inacţiunile prev. de art. 19.
În speţă în sarcina contestatoarei s-a reţinut că împiedicarea controlului a fost realizată prin trei modalităţi: refuzul colaborării de către O. E.M. şi C. N. angajaţi ai societăţii contestatoare, care au avut o atitudine ameninţătoare şi au blocat poarta de acces în momentul în care inspectorii de muncă au vrut să părăsească incinta societăţii.
În consecinţă faţă de dispoziţiile prev. de art.19 din Legea 108/1999 doar acţiunea de blocare a porţii de acces de O.E.M. şi C. N. şi refuzul colaborării acestora poate constitui contravenţie. În consecinţă susţinerile contestatoarei constând în aceea că O.E.M. şi C. N. nu erau abilitaţi să furnizeze informaţii este nefondată, cât timp legiuitorul a prevăzut că informaţiile în legătură cu obiectul controlului pot fi cerute de la orice persoană, deci inclusiv lor care au venit în incinta punctului de lucru. În ce măsură însă aceste persoane au furnizat informaţiile cerute urmează a fi analizat în continuare.
În schimb atitudinea ameninţătoare a acestora nu este de natură a constitui elementul material al contravenţiei.
Sub aspectul probelor, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor propuşi de contestatoare, la data de 20.09.2011 la punctul de lucru al contestatoarei din F. într-adevăr s-a efectuat un control de către inspectori ITM. Efectuarea acestui control este probată şi de procesul verbal de control nr.9680/21.09.2011 şi anexa la acesta (filele 14-17) şi anexa 1,2 la procesul verbal de control nr.7936/21.09.2011 (filele 18-20) potrivit cărora inspectorii ITM au găsit 2 persoane angajate ale SC A.I. SRL şi 2 persoane angajate ale SC R.C.C. SRL, prestând muncă la clădirea aparţinând contestatoarei situată pe str. Muncii.
Deşi intimata susţine că O.E.M. şi C. N. nu au colaborat cu inspectorii ITM, iar aceştia susţin contrariul, având în vedere că la faţa locului inspectorii au găsit 4 persoane care nu erau angajaţi ai contestatoarei, instanţa apreciază că lipsa colaborării a fost una obiectivă imposibilitatea furnizării relaţiilor fiind evidentă. Prin urmare susţinerea intimatei în sensul lipsei de colaborare este nefondată cât timp din actele menţionate la aliniatul precedent rezultă că inspectorii au cunoscut împrejurarea că persoanele depistate prestau muncă în baza contractelor de muncă cu angajatorii lor (alţii decât contestatoarea) şi în favoarea contestatoarei în baza contractului de execuţie 71/20.07.2011.
În ceea ce priveşte blocarea porţii de acces ca şi modalitate de împiedicare a controlului, se reţine că intimata nu a făcut nici o dovadă.
În schimb potrivit depoziţiei ambilor martori audiaţi la propunerea contestatorei, rezultă că împrejurarea este reală, poarta de acces fiind închisă cu lacătul de C.N. care a şi recunoscut acest fapt. Însă acelaşi martor a susţinut că a închis poarta întrucât aceasta era o regulă în cadrul societăţii (împrejurare nedovedită de contestatoare cu regulamentul de ordine interioară astfel cum susţine), iar cheia de la lacăt era la colegul său care plecase înaintea lui, situaţia fiind confirmată şi de celălalt martor.
Prin urmare acţiunea închiderii porţii de acces cu lacătul de către C. N. este una reală, realizându-se astfel elementul material al contravenţiei în forma restricţionării accesului liber al inspectorilor de muncă. Cât priveşte forma de vinovăţie cu care a acţionat C.N. se apreciază că şi reală de ar fi susţinerea contestatoarei (sub aspectul existenţei regulamentului care să prevadă închiderea porţii de acces) acesta faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (existenţa unei maşini şi a unor persoane necunoscute în curte) a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat socotind fără temei că nu se va produce. Lipsa cheii de la lacătul porţii de acces nu constituie o împrejurare necunoscută de el care să înlăture vinovăţia sa, întrucât simpla închidere a porţii de acces era suficientă pentru respectarea regulii (în măsura în care ar fi existat într-adevăr o asemenea regulă) nefiind necesară şi încuierea acesteia cu lacătul. Pe de altă parte însuşi martorul a declarat că o cheie stătea la administratorul societăţii, iar cealaltă era prinsă de cheia de contact a colegului său. Prin urmare lipsa cheii de la lacătul de acces era evidentă din moment ce lacătul nu avea cheie. Cât priveşte faptul că poarta pietonală de acces a rămas deschisă, nu constituie o împrejurare relevantă care să înlăture vinovăţia contestatoarei, cât timp inspectorii ITM au intrat în curte cu maşina, iar intenţia lor era de a pleca în aceeaşi modalitate (chiar martorii audiaţi menţionând că doi dintre inspectori erau în maşina aflată la poartă şi doi în afara acesteia neputând pleca).
Prin urmare fapta săvârşită de C. N. în modalitatea susreţinută întruneşte conţinutul constitutiv al contravenţiei prev. de art. 20 din Legea 108/1999, sub forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.
Cum din însăşi depoziţia martorilor contestatoarei rezultă că un angajat al acesteia a blocat poarta de acces cu lacătul, împrejurarea fiind percepută personal de inspectorii ITM, drept urmare, în baza art.34 din O.G.nr.2/2001 instanţa pentru considerentele ce preced va respinge plângerea contestatoarei ca neântemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea SC P. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. C., ca neântemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.11.2011.
