Prin SENTINŢA CIVILĂ NR. 7563 Judecătoria Iaşi a admis plângerea contravenţională formulată de petenta BG în contradictoriu cu intimatul ONJN, şi a anulat procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria ONJN/A nr.0004859/06.11.2013.
Pentru a dispuse astfel instanţa a reţinut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de petenta BG a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție seria ONJN/A nr. 0004859¬¬/06.11.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 50.000 lei si restituirea bunurilor confiscate (49 aparate de tip Slot-Machine).
în motivarea plângerii petenta a arătat în esenţă că nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei deoarece la data realizării tranzacţiei prin care petenta a achiziţionat cele 49 de aparate de joc , respectiv in anul 2011, ONJN nu exista ca instituţie in subordinea Guvernului României, art.20 alin.4 fiind introdus prin Legea nr.227/2013; – tranzacţia a fost declarată la MFP odată cu depunerea dosarului pentru obţinerea autorizaţiilor de exploatare a celor 47 de mijloace de joc conform adresei 208366/08.12.2011; la 29.12.2011 prin Decizia nr.1913 Comisia de Autorizare din cadrul MFP a acordat petentei licenţa de exploatare pentru cele 47 de aparate de joc; – chiar dacă modalitatea de declarare a tranzacţiei din 01.12.2011 nu ar fi cea prevăzută in Anexa 5 din HG nr.870/2009 , acest fapt este o chestiune de formă , nu de fond, documentul depus de petentă la MFP „Tabel cu seriile, producătorul, caracteristicile și locația aparatelor de joc de tip Slot-Machine” conţine toate rubricile obligatorii prevăzute de Anexa 5 din HG 870/2008 plus rubrica intitulată „ factura de proveniență”.
De asemenea petenta a susținut că a fost sancționată foarte aspru cu o amendă foarte mare în cuantum de 50.000 lei si confiscarea tuturor aparatelor, fapt ce ar duce la inchiderea societății, intrarea în insolvență, la pierderea locurilor de muncă a peste 15 salariați. Mai sustine petenta ca societatea are toate actele necesare funcționării legale, licențele de organizare valabile până in anul 2016, autorizațiile de exploatare, are constituit un fond de garantie si are toate taxele plătite la zi către Administratia Finantelor Publice Iași și celelalte organe fiscale competente.
Fiindu-i comunicată plângerea petentei, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingere plângerii ca neîntemeiată .
În motivare s-a arătat că petenta a cumpărat de SC ANVEG SRL București, un număr de 49 aparate de jocuri electronice iar cu adresa nr. 208366/2011, Comisiei de Avizare și Atestare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerul Finantelor Publice, a cerut obținerea autorizațiilor de exploatare pentru 47 de aparate, 2 aparate ramanand în patrimoniul societății urmand a fi folosite ca piese de schimb. In data de 29.12.2011, prin Decizia nr. 1913/2011, Comisia autorizează exploatarea a 50 mijloace de joc respectiv 47 aparate între care și ruleta cumpărată care se consideră ca fiind 4 posturi de joc.
Intimatul a mai arătat ca petenta nu a respectat prevederile art.20 alin.4 din OUG nr.77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc care arată: „operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc, sunt obligati sa declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacției Comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia”.
Normele metodologice de aplicare a OUG nr 77/2009 sunt prevăzute în HG nr. 870/2009, la art. 14 alin. 2 „ Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc în scopul prevăzut de ordonanta de urgență, vor declara tranzacția respectivă, cu precizarea elementelor de identificare ale mijlocului de joc, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 reprodus în întâmpinare (f.44).
La data controlului, petenta a prezentat intimatei un tabel cu seriile, caracteristicile și locația mijloacelor de joc tip Slot-Machine susținând ca a acest tabel conține toate datele din declaratia model și care a fost depus o data cu depunerea dosarului pentru obținerea autorizațiilor de exploatare pentru cele 47 aparate la Ministerul Finatelor Publice.
Intimatul a arătat că acest tabel nu poate fi interpretat ca fiind declarația model prev. de anexa 5 din HG 870/2009,însă având în vedere prevederile art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu dispune aplicarea măsurilor prevăzute de art. 22 alin. 2 din OUG 77/2009, considerând fapta contravențională prescrisă.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f.83 ds) prin care a reiterat susţinerile din plângerea contravenţională depusă şi în plus a invocat excepţia prescripţiei răspunderii contravenţionale pentru fapta reţinută în sarcina acesteia.
În motivarea acestei apărări s-a arătat că potrivit ipotezei avansată de intimată, ultima zi de declarare a tranzacţiei la MFP a fost 22.06.2012 iar termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii a fost cu mult depăşit, petenta fiind sancţionată la peste 15 luni de la data faptei imputate.
În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a încuviinţat la cererea părţilor proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările cauzei instanţa reţine următoarele:
În fapt la data de 15.10.2013 agentii intimatei au efectuat un control cu privire la modalitatea in care petenta respectă prevederile art.20 alin. 4 și 5 din OUG 77/2009 ocazie cu care s-a reţinut: că petenta a cumpărat de S.C. ANV Games Electronik SRL București, în baza a 3 facturi emise la data de 01.12.2011, un număr de 49 aparate de jocuri, că petenta a solicitat la data de 08.12.2011 prin adresa nr.208366/2011, Comisiei de Avizare și Atestare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerul Finantelor Publice, obținerea autorizațiilor de exploatare pentru 47 de aparate, 2 aparate rămânând în patrimoniul societății urmand a fi folosite ca piese de schimb, conform notei explicative dată de administratorul petentei în faţa agenţilor intimatei.
Conform menţiunilor procesului verbal de control cele două aparate sunt nefuncţionale şi descompletate fiind depozitate in punctul de lucru din mun Iaşi Bvd Mangeron .
S-a mai reţinut că în data de 29.12.2011, prin Decizia nr. 1913/2011, Comisia de Avizare și Atestare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerul Finantelor Publice a autorizat exploatarea a 50 mijloace de joc respectiv 47 aparate între care și ruleta cumpărată care se consideră ca fiind 4 posturi de joc.
Conform menţiunilor procesului verbal de control încheiat de cei doi agenti constatatori ai intimatei, reprezentantul petentei a apreciat la data controlului că declararea achiziţiei celor 47 de mijloace de joc s-a făcut odată cu depunerea dosarului de autorizare in baza tabelului cu seriile, caracteristicile şi locaţia mijloacelor de joc.
În raport de aceste explicaţii şi de disp. art.13 din O.G. nr.2/2001 agenţii intimatei au apreciat că nu se mai impune aplicarea măsurilor prevăzute de art.22 alin.2 din O.U.G. nr.77/2009.
ONJN-Direcția Generală de Supraveghere și Control, prin adresa 49/28.10.2013, apreciind ca în cauză este vorba de o contravenție continuă, dispune aplicarea sancțiunilor prev. de art.22 alin. 2 din OUG 77/2009 .
Prin urmare în data de 06.11.2013 se încheie procesul verbal de constatare si sancţionare contravenţională seria ONJN/A/0004859/06.11.2013 prin care petenta este sancționată cu amenda 50.000 lei pentru sâvârşirea abaterii prevăzută de disp.art.22 alin.2 din O.U.G. nr.77/2009.
În drept potrivit dispoziţiilor art.34 din O.G. nr.2/2001 procesul verbal, contestat în termen legal, este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.
Examinând cu prioritate legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de contravenţie, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.15 şi urm. din O.G. nr.2/2001, actul este încheiat de un agent constatator competent, cuprinzând menţiunile necesare individualizării persoanei juridice trase la răspundere contravenţională, o descriere suficientă a faptei reţinută în sarcina petentei – faptă omisivă, fiind indicat şi actul normativ în temeiul căruia a fost stabilit caracterul contravenţional al faptei şi temeiul aplicării sancţiunii. Este de asemenea menţionată data constatării faptei iar, din descrierea acesteia, rezultă şi data comiterii faptei, fiind aplicată semnătura agentului constatator.
Văzând dispoziţiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanţa reţine faptul că în privinţa procesului verbal dedus judecăţii, nu este incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de acest articol, ce ar putea fi constatată din oficiu.
De altfel petenta nu a adus critici de ordin formal actului de sancţionare. Criticile de nelegalitate a actului de sancţionare vizează trei aspecte:
1.greşita aplicare a textului de incriminare la situaţia de fapt reţinută de agenţi- situaţie de fapt care în substanţă nu a fost combătută, afirmându-se însă că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a faptei contravenţionale imputate;
2.individualizarea sancţiunii;
3.sancţionarea acesteia după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale.
1/2. În ceea ce priveşte prima şi a doua dintre criticile aduse de petentă actului de sancţionare instanţa a reţinut caracterul nefondat al acestora având în vedere că la data achiziţiei petenta avea conform art.20 alineatul 4 din O.U.G. nr.77/2009 şi art. 14 alin.2 din H.G. 870/2009 (forma in vigoare la data achiziţiei) obligaţia de a declara toate mijloacele de joc care au făcut obiectul tranzacţiei în scop de exploatare, la Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, organizatã la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, conform modelului prezentat în Anexa nr.5 la H.G. nr.870/2009 care cuprindea, ca şi elemente necesare a fi declarate : tipul şi seria mijlocului de joc, producătorul, anul fabricaţiei, locul de depozitare a mijlocului de joc.
Astfel, conform textelor arătate anterior „Operatorii economici care vând sau cumpãrã mijloace de joc sunt obligaţi sã declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, în termen de 15 zile lucrãtoare de la realizarea acesteia (OUG nr.77/2009-art.20/4) şi „ Operatorii economici care vând sau cumpãrã mijloace de joc în scopul prevãzut de ordonanţa de urgenţã vor declara tranzacţia respectivã, cu precizarea elementelor de identificare ale mijloacelor de joc, conform modelului prezentat în anexa nr.5” (HG 870/2009-art.14/2).
Este adevărat că potrivit anexei 3 pct. A la HG 870/2009 cererea privind autorizarea mijloacelor de joc tip slot-machine, trebuia să conţină, între altele, datele de identificare ale solicitantului, tipul şi seria mijloacelor de joc care fac obiectul cererii, spaţiile de joc în care urmează a se desfăşura activitatea, distinct pentru fiecare locaţie în parte, documentele legale de provenienţă.
Cum petenta a obţinut pentru fiecare din cele 47 de aparate de joc o autorizaţie de exploatare distinctă în care este menţionată seria aparatului, anul fabricaţiei, producătorul aparatului, apărările acesteia în sensul că odată cu cererea înregistrată al Comisia de specialitate din cadrul MFP de autorizare a exploatării acestor 47 de mijloace de joc, aceasta declarat şi datele prevăzute în anexa 5 din H.G. nr 870/2009, sunt pertinente însă numai din perspectiva analizării poziţiei sale subiective şi a gradului de pericol social al faptei sale omisive.
Faţă de formularea textelor art.20 alin.4 şi art.14 alin.2 din OUG nr.77/2009 şi respectiv H.G. nr.890/2009, obligaţia de a declara tranzacţia este una generală (textele adresându-se tuturor operatorilor economici, a celor care comercializează dar şi celor care exploatează) priveşte toate mijloacele de joc ce fac obiectul unei tranzacţii de vânzare cumpărare (aşadar inclusiv cele cumpărate pentru a fi folosite ca piese de schimb întrucât servesc aceluiaşi scop, anume desfăşurarea şi organizarea jocurilor de noroc) şi totodată distinctă de obligaţia de a solicita şi obţine a autorizarea pentru exploatarea mijloacelor de joc tip slot-machine conform art.2 din HG 870/2009, astfel cum a susţinut şi intimata.
Aşadar instanţa a concluzionat că fapta omisivă a petentei există, în condiţiile în care, în termenul prevăzut de lege, aceasta nu a făcut, independent de declaraţiile necesare obţinerii autorizării, o declaraţie separată cu privire la aparatele care au făcut obiectul tranzacţiei (49 de aparate) declaraţie care să fie depusă la Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, organizatã la nivelul Ministerului Finanţelor Publice.
Desigur pericolul concret al faptei petentei apare ca fiind unul diminuat semnificativ de împrejurarea că petenta deţinea pentru fiecare din cele 47 de aparate, din cele 49 achiziţionate, autorizaţii care conţin seria si numărul aparatului, anul fabricaţiei şi producătorul, eliberate de aceeaşi comisiei la care ar fi trebuit să facă declaraţia tranzacţiei pe un formular separat, însă instanţa nu se va pronunţa asupra proporţionaliăţii sancţiunii aplicate petentei în condiţiile în care găseşte întemeiată cea de-a treia critică adusă procesului verbal, anume cea legată de intervenţie prescripţiei răspunderii contravenţionale, astfel cum se va arăta in cele ce urmează.
3. Cu privire la prescripţia dreptului de a constata şi sancţiona contravenţia petentei instanţa reţine următoarele:
Conform art.13 din O.G. nr.2/2001 ”(1)Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.(2)În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”
In sarcina petentei s-a reţinut o contravenţie omisivă al cărei element material constă în neîndeplinire unei obligaţii de a depune o anumită declaraţie. Totuşi nu toate contravenţiile omisive au caracter continuu întrucât ceea ce imprimă caracter continuu unei fapte omisive este prelungirea în timp a conduitei ilicite (încălcarea constantă în timp a obligaţiei legale). De altfel, contravenţiile pur omisive sunt rareori continue, acest caracter fiind mai curând specific contravenţiilor de tip comisiv în care elementul material constă într-o acţiunea ce capătă caracter ilicit întrucât se grefează pe o omisiune (de pildă unele contravenţii în domeniul disciplinei în construcţii, contravenţii în domeniul relaţiilor de muncă, etc).
Întrucât îndeplinirea obligaţiei ce îi incumba petentei era supusă unui termen legal, instanţa reţine că acest termen, odată împlinit, consumă fapta de natură contravenţională.
Instanţa reţine aşadar că, de fapt, contravenţia reţinută în sarcina petentei deşi omisivă este una instantanee care se consumă (se săvârşeşte) şi se epuizează la data împlinirii termenului limită prevăzut de lege.
O interpretare diferită ar conduce la imprescriptibilitatea răspunderii contravenţionale într-o situaţie precum cea din speţă.
Astfel în logica propusă de intimat, momentul încetării săvârşirii faptei nu poate fi stabilit în mod obiectiv iar răspunderea contravenţională devine perpetuă indiferent de durata de timp scursă de la data la care petenta avea obligaţia să depună declaraţia prevăzută de lege; o asemenea interpretare vine in contradicţie cu intenţia legiuitorului, care nu a dorit să sustragă nici un tip de contravenţie efectului prescripţiei.
Aşadar instanţa va reţine că fapta petentei care nu a declarat mijloacele de joc care au făcut obiectul tranzacţiei din 01.12.2011 la Comisia de specialitate din cadrul MFP în termen de 15 zile lucrãtoare de la realizarea acesteia, s-a consumat la împlinirea acestui termen respectiv la data de 19.12.2011 iar termenul de 6 luni în care petenta putea fi sancţionată pentru această omisiune era împlinit la data de 15.10.2013.
Prescripţia răspunderii contravenţionale este o instituţie care urmăreşte să asigure constatarea şi sancţionarea contravenţiilor într-un interval util de la data conduitei ilicite, interval care să asigure eficacitatea sancţiunii, atingerea scopului său preventiv-educativ sau, după caz, coercitiv. Legiuitorul a apreciat că sancţionarea unei fapte ilicite după un anumit interval de timp de la data săvârşirii nu mai prezintă interes social întrucât eventualele reverberaţii ale faptei ilicite s-au stins ori s-au estompat ca efect al trecerii timpului iar sancţiunea în sine nu mai apare ca fiind una utilă din punct de vedere social.
Pentru motivele expuse instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie analizat a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001, fapt ce va atrage anularea integrală a acestuia.
