R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Sentinţa nr. 464
Şedinţa publică de la 15 Februarie 2011
Plata efectuată de către unul dintre soţi după despărţirea în fapt a unor sume contractate în baza unui contract de împrumut pentru achiziţionarea unui apartament, în timpul căsătoriei, nu poate constitui o contribuţie majorată la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului, ci creează doar un drept de creanţă în favoarea soţului plătitor al cărui lot urmează a fi majorat cu acea sumă, reactualizată.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3087/263/2008 reclamanta H. L. a chemat în judecată pe pârâtul D. I. şi a solicitat instanţei ca , prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei .
În motivarea în fapt a cererii sale a arătat reclamanta că , în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit următoarele bunuri : un apartament cu 3 camere , toate bunurile mobile din apartament , un dormitor Luxor complet , o filă CEC în valoare de 20.000 lei RON , casa şi maşina Dacia 1300 pe care le-a primit ca donaţie la nuntă şi care se găsesc în satul M. , com. S. , jud. Gorj .
A mai solicitat reclamanta ca pârâtul să fie obligat la daune materiale reprezentând c/valoarea cheltuielilor efectuate de reclamanta pe o perioadă de 5 ani pentru studiul pârâtului cât timp a fost student şi daune morale pe perioada de 10 ani în valoare de 50.000 lei RON.
În drept , cererea nu a fost motivată .
În şedinţa publică din 22.10.2008 , reclamanta a arătat că renunţă la judecata ultimului capăt al cererii sale , privind obligarea pârâtului la plata de daune morale şi materiale.
La data de 18.11.2008 , reclamanta H. L. şi-a precizat cererea introductivă de instanţă , arătând că apartamentul cu trei camere este cumpărat în totalitate de reclamantă , iar lucrurile mobile din apartament sunt cumpărate în proporţie de 80% de către reclamantă , acestea provenind din garsoniera pe care reclamanta a avut-o înainte de căsătorie.
Că dormitorul Luxor este cumpărat de reclamantă în anul 1983 , înainte de căsătorie şi are în prezent o valoare de 3000 lei RON, iar fila CEC care în prezent valorează 20000 lei RON şi dobânzile aferente este rezultatul banilor de la nuntă .
A mai arătat reclamanta că , bunurile construite în M. , o parte din ele s-au construit cât timp pârâtul era student , neavând venituri , aşa încât contribuţia reclamantei a fost de 80% reprezentând bani şi muncă , întrucât făcea naveta zilnic la ţară .
Legal citat , pârâtul D. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat că autoturismul marca Dacia şi casa din satul M. nu aparţin părţilor . Că , imobilul casă susmenţionat este proprietatea lui D.A.I. care are rol separat la Registrul Agricol şi a obţinut autorizaţie de construcţie pentru edificarea acestui imobil. Că , în anul 1985 tatăl său a obţinut o altă autorizaţie în 1985, pentru construirea anexelor astfel că , părţile nu au nici un drept asupra bunurilor părinţilor pârâtului. A mai arătat pârâtul că , în ce priveşte fila CEC la care face referire reclamanta , valoarea este mult mai mică şi se află în posesia reclamantei , banii fiind depuşi pentru cumpărarea unui autoturism.
Că , la data despărţirii în fapt şi drept , reclamanta a rămas în apartamentul proprietate comună , având şi posesia tuturor bunurilor mobile existente în apartament .
Pe cale de cerere reconvenţională, pârâtul a mai solicitat pârâtul să fie introduse la masa de împărţit următoarele bunuri : ladă frigorifică , frigider , aragaz cu butelie , două dormitoare, bibliotecă, colţar ( canapea cu fotolii), bunuri care se găsesc în apartamentul proprietate comună, situat în mun. Motru şi se află în posesia reclamantei
Pârâtul a solicitat ca instanţa să reţină o cotă a sa de contribuţie la dobândirea bunurilor comune de 75% şi a reclamantei de 25% , deoarece pârâtul a avut întotdeauna salariul mai mare , având în vedere că încă din timpul căsătoriei pârâtul deţinea funcţia de director.
La data de 09.12.2008 a formulat cerere de intervenţie în cauză , în interesul reclamantei , intervenientul H. C. N. a solicitat să se majoreze lotul reclamantei cu c/valoarea contribuţiei sale , în calitate de părinte al reclamantei la dobândirea bunurilor comune atât imobile , cât şi mobile , după cum urmează : la cumpărarea apartamentului a depus avansul de 50000 lei vechi , în anul 1983 ; la achiziţionarea bibliotecii a depus avansul după care reclamanta a achitat în rate bunul mobil ; contribuţia materială pentru organizarea şi desfăşurarea nunţii din care a rezultat în anul 1983 suma de 170.000 lei vechi ; suma de 25000 lei reprezentând darul de nuntă ; să i se restituie c/valoarea contribuţiei intervenientului la construirea unei camere anexe şi a holurilor la casa veche , inclusiv construcţia bunarului din faţa casei ; să i se restituie valoarea unui butoi de lemn şi a 5 damigene de 50 l fiecare , o plapumă de lână , covor persan 3/2 mp , 6 mileuri macrameu care completau dormitorul Luxor .
Pentru dovada cererii sale , reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 40-41,45-58 , 78 ,81-82 din dosar ).
În apărare , pârâtul a depus la dosar înscrisuri ( filele 17-23 din dosar ).
Reclamanta şi pârâtul au solicitat încuviinţarea probei testimoniale , probă admisă de către instanţă , în cauză fiind ascultaţi martorii : S. C. , D. G.. , C. P. , C. C. C. V. , A. V. şi A.V..
În temeiul disp. art. 129 pct.5 C. proc.civ. instanţa a solicitat CEC – Sucursala Craiova să comunice dacă pârâtul D. I I. a ridicat vreo sumă de bani din contul nr.X , CEC seria …nr…. 1983 .
Prin sentinţa civilă nr.2237 din 21.10.2009 Judecătoria Motru a admis în parte cererea principală pentru partaj bunuri comune formulată de reclamanta H. L., a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul H.N.. A constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de câte 50% fiecare următoarele bunuri comune: un apartament cu trei camere situat în mun. Motru,jud.Gorj, ladă frigorifică; frigider; aragaz cu butelie; o mobilă de sufragerie, compusă din bibliotecă de perete şi un colţar; o mobilă de bucătărie; un tv color; o mobilă de dormitor , compusă din şifonier şi canapea şi suma de 70.000 lei aflată în contul CEC nr. …. deschis la CEC Craiova. A constatat că este bun propriu al reclamantei mobilierul de dormitor marca ,,Luxor,,, aflat în locuinţa părinţilor pârâtului în localitatea M., com. S., jud.Gorj.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs părţile, recursuri care au fost admise prin decizia civilă nr.287 din 16.02.2010, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a dispus de către instanţa de control judiciar, ca, în rejudecare, să se încuviinţeze proba testimonială pentru a se lămuri regimul juridic al casei noi şi a autoturismului Dacia, pentru a se verifica susţinerile reclamantei privitoare la contribuţia sa la construcţiile imobilelor din sat M. şi a se stabili dacă la momentul achitării sumei de 149.415 lei din contravaloarea apartamentului, cei doi soţi erau sau nu despărţiţi în fapt şi în caz afirmativ, cu contravaloarea reactualizată a acestei sume se va spori lotul reclamantei.
În rejudecare,cauza a fost înregistrată la data de 08.03.2010 sub nr.921/263/2010.
În vederea soluţionării cauzei instanţa a procedat la luarea de interogatorii reclamantei şi pârâtului.
În dovedirea cererii, reclamanta şi intervenientul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâtului şi efectuarea unei expertize de specialitate.
În contraprobă, pârâtul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul reclamantei şi efectuarea unei expertize de specialitate.
Instanţa a încuviinţat probele solicitate de părţi, mai puţin efectuarea expertizei, aceasta urmând a se dispune după încheierea de admitere în principiu. Astfel au fost audiaţi martorii P. E. şi L. I. pentru reclamantă, şi H. G. pentru pârât, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei(filele64-66), răspunsurile la interogatorii regăsindu-se de asemenea la dosarul cauzei.
După pronunţarea încheierii de admitere în principiu, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize auto şi evaluare bunuri mobile şi imobile, expertizele fiind întocmite de expert şi expert, şi ataşate la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine următoarele :
Reclamanta şi pârâtul s-au căsătorit la data de 30.04.1983 , căsătoria părţilor fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr.7619 din 30.09.1993 (fila 45 din dosar ), rămasă definitivă la aceeaşi dată.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză reiese că părţile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile mobile şi imobile, după cum urmează:
-conform recunoaşterilor părţilor, cu ocazia interogatoriilor civile luate: un apartament cu trei camere situat în municipiul Motru; o ladă frigorifică; un colţar, compus din canapea şi fotolii; un televizor; o bibliotecă; fila CEC în valoare de 70.000 lei ROL, actualizată;
-conform declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză: un aragaz; o butelie de aragaz; o mobilă de dormitor compusă din şifonier şi canapea; o mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, masă şi patru scaune; un autoturism Dacia 1300 ce a fost strigat ca dar de nuntă din partea părinţilor pârâtului.
În acest sens, se reţin: declaraţia martorului D.G. care a declarat că părţile au achiziţionat un apartament, mobilă, bani la CEC, colţar, bibliotecă de perete, televizor, mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, masă şi patru scaune, şifonier şi canapea în dormitorul cel mic, aragaz cu butelie, ladă frigorifică şi frigider; declaraţia martorului C. C. C. care a declarat că părţile au achiziţionat un apartament, mobilă sufragerie, bibliotecă şi colţar, aragaz, frigider, butelie, mobilă bucătărie; declaraţia martorului A. V. care a declarat că părţile au achiziţionat un colţar, bibliotecă, masă bucătărie, aragaz, frigider, mobilă bucătărie.
Cât priveşte apartamentul cu trei camere, instanţa reţine că acesta a fost dobândit de ambele părţi, conform contractului autentificat sub nr.1660 din 24.07.1991, la data achiziţionării fiind achitat un avans de 52.379 lei, pentru diferenţă părţile beneficiind de un împrumut de la CEC în valoare de 122.216 lei, ce urma a fi achitat în rate lunare.
Instanţa nu va avea în vedere nici susţinerea reclamantei în sensul că tatăl său le-a dat suma de 50.000 lei pentru achitarea avansului la apartament, având în vedere că nu s-a făcut dovada în acest sens. Doar martorul Lupu Ion a declarat că tatăl reclamantei le-a dat 50.000 lei pentru avans la apartament, sumă pe care au folosit-o însă pentru gresie şi faianţă în apartament, însă declaraţia acestui martor nu se coroborează cu alte probe din dosar.
Cu ocazia interogatoriilor civile luate din oficiu de către instanţă, reclamanta a precizat că s-au despărţit în fapt în luna august 1992, ea rămânând în apartament şi în posesia tuturor bunurilor din apartament. Cu aceeaşi ocazie, pârâtul a precizat că s-au despărţit în fapt la începutul anului 1993, cam prin februarie- martie.
Conform chitanţei nr.0761065 din data de 20 mai 1993, reclamanta H. L. a achitat suma de 147.550 lei, iar cu chitanţa nr.0761065 din 20 mai 1993 a achitat suma de 1865 lei,în total suma de 149.415. lei ROL, lichidând astfel creditul acordat de CEC la achiziţionarea apartamentului. Se constată astfel că, această sumă a fost achitată după despărţirea în fapt a părţilor, care, conform precizărilor pârâtului, a intervenit în februarie- martie 1993. De altfel, chiar şi cu ocazia interogatoriului civil luat la solicitarea reclamantei, pârâtul a arătat că nu mai ştie data, ştie că s-a plătit suma pentru apartament.
În atare situaţie, urmează a fi majorat lotul reclamantei cu valoarea actualizată a sumei de 149.415 lei.
Cât priveşte autoturismul Dacia 1300, va fi reţinut ca făcând parte din masa bunurilor de împărţit, întrucât din declaraţiile martorilor L. I. şi P. E. a rezultat că acesta a fost strigată ca şi dar de nuntă din partea părinţilor pârâtului, cu ocazia petrecerii organizate, martorii audiaţi în cauză declarând că cei doi soţi foloseau autoturismul în cauză.
Cât priveşte casa din sat M., a părinţilor pârâtului, instanţa nu va reţine ca şi dar de nuntă şi prin urmare ca şi bun comun această casă. Într-adevăr, martorii L. I. şi P. E. au declarat că la petrecerea de nuntă părinţii pârâtului au strigat ca şi dar de nuntă această casă, însă instanţa are în vedere că darul de nuntă reprezintă de fapt o donaţie făcută ambilor soţi. Fiind vorba de o donaţie, se impunea ca ulterior aceasta să fie materializată printr-un act autentic, la dosarul cauzei nefiind depusă nici o dovadă în acest sens. Printr-o simplă promisiune de atribuire ca şi dar de nuntă a casei, neurmată de încheierea actului de donaţie în formă autentică, nu putea opera transferul dreptului de proprietate în patrimoniul părţilor. Aceasta, întrucât o donaţie având ca obiect o construcţie nu poate fi asimilată nicidecum unui simplu dar manual, ce presupune doar remiterea materială a bunului, neimpunându-se forma autentică.
Cât priveşte anexele construite în sat M., de asemenea, nu vor fi reţinute ca bunuri comune nici anexa edificată în gospodăria părinţilor pârâtului în timpul căsătoriei celor doi întrucât autorizaţia nr. 22 din 7.11.1985 a fost emisă pe numele tatălui pârâtului numitul D. A. I. ,iar din probele cauzei nu a rezultat o contribuţie a celor doi soţi la edificarea acestei construcţii. Nu vor fi reţinute ca bunuri comune nici coteţul pentru găini făcut din scândură, un coteţ pentru porci, din cărămidă cu beton turnat pe jos, o fântână şi un halângar din ţevi metalice, toate edificate la locuinţa părinţilor pârâtului, întrucât din coroborarea tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză nu a rezultat că părţile şi-au adus contribuţia la edificarea acestora.
Cât priveşte cererea reclamantei privind restituirea bunurilor proprii în baza art.31 alin.1 lit.a din C.fam. va constata că este bun propriu al reclamantei mobilierul de dormitor marca Luxor aflat în locuinţa părinţilor pârâtului, aflată în satul M., com. S., jud.Gorj, caracterul de bun propriu rezultând din declaraţiile martorilor L. I., A. V..
În privinţa sumei de 25.000 lei dată ca şi dar de nuntă de părinţii reclamantei, instanţa de asemenea nu o va avea în vedere, întrucât nu a rezultat că această sumă s-ar regăsi în prezent în mod distinct, spre exemplu în vreun cont, astfel că se presupune că aceasta fie a fost cheltuită de ambii soţi în timpul căsătoriei, fie se regăseşte în suma depusă la CEC, care s-a reţinut a fi bun comun, aşa cum s-a menţionat mai sus.
În privinţa sumei de 4000 lei, menţionată de reclamantă ca reprezentând debit la Asociaţia de Proprietari, instanţa reţine că aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor şi cum reclamanta însăşi a precizat, după despărţirea în fapt, reclamanta a fost cea care a rămas în apartament, astfel că aceasta trebuia să achite şi contravaloarea cheltuielilor de întreţinere, din moment ce pârâtul nu mai locuia acolo. De altfel, conform declaraţiei martorului A. V. rezultă că după ce a plecat, pârâtul nu a mai plătit întreţinerea şi reclamanta l-a şi scos din evidenţele Asociaţiei de Proprietari. Instanţa are totodată în vedere şi adresa Asociaţiei de proprietari Motru nr.147 din 20.06.2010(fila 78 din dosar) în care se menţionează că în privinţa sumei de 17118 lei trecută ca fiind poprire nu pot preciza cui aparţine(lui D. L. sau D. I.).
Cu privire la cota de contribuţie a fiecăruia dintre soţi, este de menţionat că aceasta se determină în funcţie de aportul pe care l-a avut fiecare în timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, respectiv venituri obţinute, efortul depus cu creşterea copiilor, munca în gospodărie. În acest sens, se reţine, din probele administrate, că pârâtul a urmat o perioadă de aproximativ trei cursurile facultăţii, însă, comparând cărţile de muncă ale părţilor se observă că în restul perioadei de timp, pârâtul a fost cel care a realizat venituri mai mari decât reclamanta. În atare situaţie instanţa va reţine că ambele părţi au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, în cote de 50% fiecare.
Cu privire la cererile părţilor de reţinere a unor cote majorate, instanţa le va respinge având în vedere că aşa cum s-a menţionat mai sus, contribuţia părţilor a fost reţinută ca fiind de 50% fiecare.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de intervenientul H. N. aceasta urmează a fi admisă doar în parte şi în principiu cu privire la mobila de dormitor marca Luxor , urmând să fie respinsă în rest , întrucât din probele cauzei nu au rezultat situaţiile descrise de intervenient în cererea formulată şi nu au fost incluse ca fiind bunuri comune bunurile menţionate de intervenient, pentru ca cererea acestuia să fie justificată .
În urma expertizelor efectuate s-a constatat că valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 73452 lei fiecăreia dintre părţi revenindu-i o cotă de 1 respectiv 36.097,50 lei, lotul reclamantei fiind majorat cu suma de 1257,20 lei.
Cu privire la modalitatea de atribuire a bunurilor, instanţa va dispune omologarea raportului de expertiză în varianta A, având în vedere că reclamanta se află în posesia apartamentului şi a bunurilor respective încă de la despărţirea în fapt, aşa cum a rezultata din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. De altfel, ambele părţi au fost de acord cu omologarea raportului de expertiză în această variantă.
Instanţa va înlătura susţinerile reclamantei, exprimate prin concluziile scrise formulate, în sensul de a se reţine o cotă majorată în favoarea reclamantei din valoarea de circulaţie a apartamentului având în vedere achitarea de către aceasta a sumei 147.550 lei ROL. În acest sens se reţine că apartamentul în cauză a fost achiziţionat de părţi în baza contractului autentificat sub nr.1660 din 24.07.1991, la data achiziţionării fiind achitat un avans de 52.379 lei, pentru diferenţă părţile beneficiind de un împrumut de la CEC în valoare de 122.216 lei, ce urma a fi achitat în rate lunare.
Contractul de împrumut naşte în sarcina părţilor obligaţia personală de achitare a sumelor datorate lunar, astfel că sumele achitate de către reclamantă pentru stingerea împrumutului datorat în realitate de ambele părţi, reprezintă plăţi efectuate în contul unei datorii comune şi nicidecum o contribuţie distinctă la dobândirea bunului comun, în speţă apartamentul. Aşa fiind, reclamanta are doar un drept de creanţă împotriva pârâtului, concretizat în valoarea actualizată a sumei achitate de către aceasta, actul juridic înfăptuit de reclamantă dând naştere unei subrogaţii de drept, în temeiul art.1108 punct 3 cod civil potrivit căruia subrogaţia se face de drept , în folosul aceluia care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface. A deduce din plata sumelor datorate în baza unui contract de împrumut, o cotă majoră de contribuţie la dobândirea apartamentului achitat în parte cu sumele primit din împrumut, reprezintă deopotrivă, o schimbare a naturii şi înţelesului lămurit al actelor juridice analizate, contract de vânzare cumpărare şi contract de împrumut, precum şi o aplicare greşită a dispoziţiilor legale menţionate.
Pe de altă parte, în încheierea de admitere în principiu, s-a reţinut de asemenea dreptul de creanţă al reclamantei şi nicidecum o cotă de contribuţie majoră a reclamantei la dobândirea apartamentului, neputându-se proceda cu ocazia judecării în fond la modificarea acestei încheierii care are un caracter interlocutoriu ceea ce face ca aceasta să poată fi atacată odată cu fondul.
Nu în ultimul rând este de menţionat că şi prin decizia de casare, instanţa de control judiciar a dispus să se aibă în vedere suma achitată de reclamantă, cu a cărei valoare actualizată urmează să se majoreze lotul acesteia.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa:
Va admite în parte, cererea principală pentru partaj bunuri comune formulată de reclamanta H. L. în contradictoriu cu pârâtul D. I.:
Va admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul D. I..
Va admite în parte de intervenţie accesorie formulată de intervenientul H. N..
Va constata că reclamanta şi pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte 50% fiecare, următoarele bunuri comune: un apartament cu trei camere situat în municipiul Motru; o ladă frigorifică; un colţar, compus din canapea şi fotolii; un televizor; o bibliotecă; fila CEC nr. ….. în valoare de 70.000 lei ROL, actualizată; un aragaz; o butelie de aragaz; o mobilă de dormitor compusă din şifonier şi canapea; o mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, masă şi patru scaune; un autoturism Dacia 1300 ce a fost strigat ca dar de nuntă din partea părinţilor pârâtului.
Va constata că reclamanta a achitat suma de 149.415 lei ROL din valoarea apartamentului, astfel că se va majora lotul acesteia cu valoarea actualizată a sumei de 149.415 lei.
Va respinge cererile părţilor privind reţinerea unor cote majorate în privinţa contribuţiei la dobândirea bunurilor comune.
Va constata că este bun propriu al reclamantei mobilierul de dormitor marca ,,Luxor,, aflat în locuinţa părinţilor pârâtului în localitatea M.i, comuna S., jud.Gorj şi în consecinţă dispune obligarea pârâtului să restituie acest bun reclamantei.
Va dispune lichidarea stării de codevălmăşie, omologhează raportul de expertiză întocmit în cauză, în varianta A, în sensul că atribuie părţilor bunuri după cum urmează:
-lotul reclamantei H. L. : o ladă frigorifică, un colţar, un televizor, o bibliotecă, un aragaz, o butelie de aragaz, o mobilă de dormitor, o mobilă de bucătărie, un apartament situat în Motru, lot în valoare totală de 46.972 lei;
-lotul pârâtului D. I.: un autoturism Dacia, un depozit de 70.000 lei ROL la valoarea actualizată de 22.680 lei, lot în valoare totală de 26.480 lei.
Pentru egalizarea loturilor, va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 9.617,50 lei , cu titlu de sultă.
În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa constată că reclamanta a efectuat cheltuieli totale în sumă de – din care: 900 lei onorarii experţi, 1000 lei onorariu avocat, în timp ce pârâtul a efectuat cheltuieli în sumă de .Având în vedere calităţile reciproce ale părţilor de reclamant şi pârât, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi, astfel că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 964 lei cu acest titlu, din care suma de reprezintă taxa de timbru aferentă cererii în revendicare a dormitorului Luxor şi care a fost admisă, iar diferenţa reprezintă suma rezultată în urma compensării celorlalte cheltuieli efectuate de părţi.
