PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII. ÎNCĂLCAREA ACESTUI PRINCIPIU PRIN MODIFICAREA, DE CĂTRE INSTANŢA DE JUDECATA, A CADRULUI PROCESUAL
C.proc.civ. — art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Potrivit principiului disponibilităţii, părţile au dreptul de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele procesuale acordate de lege in acest scop. Instanţa nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces si este obligata sa se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 alin. 6 C.proc.civ), neputand sa se pronunţe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sa dea mai mult decât s-a cerut ori sa nu se pronunţe asupra unui lucru cerut.
Prin decizia nr. 381 din 14 martie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de recurenta-creditoare A si a modificat in parte sentinţa, in sensul inlaturarii dispoziţiei privind respingerea, ca inadmisibila, a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor, formulata de aceasta creditoare.
A reţinut instanţa de recurs faptul ca prin cererea depusa la data de 9 iulie 2007, creditoarea A a solicitat, in conformitate cu disp. Art. 17 alin.2 din Legea 85/2006, convocarea Comitetului creditorilor, ordinea de zi urmând a cuprinde solicitarea adresata judecătorului sindic de autorizare a Comitetului in vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Prin incheierea de şedinţa din 21 septembrie 2007, judecătorul sindic a pus in vedere lichidatorului sa procedeze la convocarea Comitetului Creditorilor in termen de 10 zile, la dosarul cauzei fiind depuse convocarea si dovezile de comunicare a acesteia către creditori.
Din suplimentul la raportul final intocmit de către lichidator a rezultat ca, la data stabilita prin convocare, respectiv 26 octombrie 2007, nu s-a prezentat nici un creditor membru al Comitetului creditorilor, lichidatorul apreciind, in acest context, poziţia Comitetului de a nu se exercita prerogativa instituita de art. 138 alin.3 din legea 85/2006 si solicitând inchiderea procedurii falimentului.
Astfel, potrivit principiului disponibilităţii, părţile au dreptul de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele procesuale acordate de lege in acest scop. Părţile pot determina nu numai existenta procesului, prin declanşarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capăt procesului inainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supusa judecaţii, ci si conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privinţa obiectului si a participantiulor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Dreptul pârtilor de a determina limitele procesului este, in principiu, neingradit. Instanţa nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces si este obligata sa se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 alin.6 C.proc.civ.), neputand sa se pronunţe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sa dea mai mult decât s-a cerut ori sa nu se pronunţe asupra unui lucru cerut (art. 322 pct.2 C.proc.civ.).
In cauza, susţinerea recurentei, in sensul ca judecătorul sindic s-a pronunţat pe o cerere cu care nu fusese investit este intemeiata, din actele dosarului rezultând faptul ca,
