Recurs admis în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pe considerentul interpretării greşite de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă referitor la posibilitatea reclamantului de a obţine la prima zi de înfăţişare un termen pentru întregirea sau modificarea cererii introductive de instanţă.
Secţia civilă. Decizia civilă 261/RC din 16.03.2010.
Prin sentinţa civilă nr. 2964 pronunţată la data de 18.12.2009 de Judecătoria Târgu Neamţ a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea de constatare a nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie şi a documentaţiei prealabile emiterii titlului de proprietate nr. 7962/29.06.2009 şi ca tardivă cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 7962/29.06.2009, acţiune formulată de reclamanţii B T. C.şi B. V. Gh. în contradictoriu cu pârâţii D. Gh., Comisia locală Răuceşti pentru aplicarea legii 18/1991 şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Totodată, au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtului D. Gh. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî acestea, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat anularea procesului verbal menţionat, şi a documentaţiei întocmite în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea pârâtului, cu privire la suprafaţa de 7200 mp teren situat în intravilanul comunei Răuceşti, tarlaua 50 parcela 1830/1.
În motivarea cererii au arătat că au cumpărat de la A. V. V. şi V. în anul 2005 suprafaţa de teren în litigiu, pentru care vânzătorul deţinea titlu de proprietate. Anterior acestei vânzări, A. V. s-a judecat în mai multe dosare cu pârâtul, în acţiuni în revendicare şi în anulare a titlului lui A., stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că acest teren aparţine vânzătorului lor.
În anul 2006, prin sentinţa civilă nr. 2257/14.11.2006 a Judecătoriei Târgu Neamţ, pârâtul a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,44 ha teren, în care este inclusă şi suprafaţa de 7200 mp proprietatea lor, întrucât Comisia locală Răuceşti nu a făcut probele necesare, care sa lămurească instanţa asupra naturii juridice a acestor terenuri, iar pârâtul s-a folosit de hotărâri judecătoreşti desfiinţate, pentru a induce în eroare instanţa.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât prin sentinţa civilă 2257/2006, comisiile de fond funciar au fost obligate să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,44 ha, teren situat in intravilanul comunei Răuceşti, jud. Neamţ – punct „Sărata”. Sentinţa a fost executată silit de executorul judecătoresc, care a somat Comisia comunală Răuceşti să emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1,44 ha teren, fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr. 7962/29.06.2009, în care figurează si suprafaţa de 1,440 ha teren situat in intravilanul satului Răuceşti, sola 41, parcela 254/1.
Punerea în posesie este o operaţiune anterioară emiterii titlului de proprietate, astfel că anularea actelor care au stat la baza emiterii titlului nu mai poate fi solicitată separat, ci numai în cadrul unei acţiuni în constatarea nulităţii titlului de proprietate.
Comisia locală Răuceşti, prin întâmpinare, a arătat că cererea reclamanţilor nu este întemeiată, întrucât acest proces verbal a fost întocmit în baza sentinţei civile nr. 2257/14.11.2006 a Judecătoriei Târgu Neamţ.
La termenul de judecată din data de 29.09.2009, apărătoarea reclamanţilor a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi întregi cererea de chemare în judecată, la termenul din 03.11.2009 modificându-şi obiectul cererii în sensul că au solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr. 7962/29.06.2009.
Ulterior pârâtul, prin apărător, a invocat inadmisibilitatea cererii iniţiale şi tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată.
Instanţa de fond a reţinut că procesul-verbal de punere în posesie şi documentaţia prealabilă emiterii titlului de proprietate contestate, sunt acte administrative, care exced controlului instanţelor de judecată, prin Legea nr. 18/1991 art. 51 prevăzând o altă procedură juridică pentru desfiinţarea sau modificarea unor asemenea acte. Fiind acte al comisiei locale, partea nemulţumită le putea ataca la comisia judeţeană, cu finalizare la judecătorie.
Cât priveşte completarea la acţiune, în sensul constatării nulităţii parţiale şi a titlului eliberat pârâtului, s-a concluzionat că din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 129, 130 şi 132 Cod de procedură civilă, rezultă că modificarea unei acţiuni nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau în cadrul termenului acordat de instanţă în acest scop. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită de instanţe, decât în urma achiesării pârâtului la această modificare.
S-a considerat că reclamanţii aveau posibilitatea să-şi modifice acţiunea până la prima zi de înfăţişare, respectiv până la termenul de judecată din data de 01.09.2009, iar potrivit art. 132 căruia i s-a dat eficienţă, până la data de 29.09.2009, ori modificarea acţiunii s-a solicitat la termenul de judecată din data de 03.11.2009, modificare la care pârâtul nu a achiesat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs reclamanţii, arătând următoarele:
Nu au fost niciodată în posesia procesului verbal atacat în acest dosar, aflând de existenţa lui în momentul în care preşedintele comisiei locale de fond funciar şi executorul judecătoresc au venit la teren pentru a emite actul de punere în posesie. La primul termen de judecată, la 1.09.2009, judecătoria era în protest, iar la termenul din 29.09.2009 li s-au comunicat întâmpinările formulate, din cuprinsul cărora au aflat că între timp s-a eliberat titlul de proprietate iar procesul verbal de punere în posesie nu există. Fiind în fapt primul termen de judecată, au solicitat un termen pentru a-şi modifica obiectul cererii, în sensul solicitării constatării nulităţii parţiale a titlului.
Modificarea acţiunii a fost depusă în scris, pentru termenul din 3.11.2009, comunicată părţilor, iar la următorul termen instanţa a trecut la dezbaterea pe fond a acţiunii, respingând-o. În mod greşit instanţa a considerat modificarea cererii de chemare în judecată ca fiind tardivă, pronunţându-se chiar în sensul că însăşi cererea de anulare titlu ar fi tardivă. Modificarea a fost făcută însă în termenul legal, astfel că soluţia este greşită, prin prezentul recurs solicitându-se trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru soluţionarea fondului acţiunii.
Intimatul-pârât a susţinut în concluziile scrise depuse că recursul nu este motivat în drept. Soluţia instanţei de fond este corectă, întrucât anularea actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nu poate fi solicitată separat, ci numai în cadrul unei acţiuni în constatarea nulităţii titlului. Cât priveşte modificarea adusă cererii iniţiale, reclamanţii au eludat prevederile art. 132 Cod de procedură civilă, la al doilea termen solicitând încă un termen pentru modificarea acţiunii. Această modificare s-a făcut tardiv, la al treilea termen, şi sub acest aspect recursul reclamanţilor considerându-se a fi nefondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de recurenţi, în raport de dispoziţiile art. 3041 Cod de procedură civilă şi celelalte dispoziţii legale speciale aplicabile în cauză, tribunalul reţine recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În cauza ce face obiectul dosarului nr. 2052/321/2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, reclamanţii au solicitat prin cererea introductivă anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi a documentaţiei premergătoare eliberării titlului de proprietate al pârâtului D., cu privire la suprafaţa de 7200 mp teren pentru care între părţi s-au desfăşurat în timp mai multe litigii.
Potrivit art. 132 al. 1 Cod de procedură civilă, la prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Pentru a verifica dacă modificarea adusă de reclamanţii cererii lor iniţiale a fost ori nu făcută în termenul legal trebuie, aşadar, să ne raportăm la definiţia dată instituţiei primei zile de înfăţişare. Potrivit art. 134 Cod de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual şi de a complini anumite deficienţe, de a invoca anumite excepţii, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfăţişare atrăgând sancţiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior. Privind prin prisma importanţei efectelor pe care le are această primă zi de înfăţişare, interpretarea dată noţiunii de „a putea pune concluzii”, a fost aceea ca părţile să aibă cunoştinţă de posibilităţile procedurale pe care legea le pune la dispoziţie pentru a-şi apăra drepturile şi de a avea efectiv posibilitatea punerii de concluzii în cauză.
Or, în situaţia din speţă, prima zi de înfăţişare a reprezentat-o termenul din data de 29.09.2009. Aceasta întrucât primul termen cronologic de judecată, acordat la 1.09.2009, nu poate fi interpretat a întruni exigenţele art. 134, în condiţiile în care instanţele se aflau în protest, iar tot ceea ce s-a făcut la acel termen a fost a se amâna judecata, faţă de prevederile hotărârii Adunării Generale a judecătorilor Judecătoriei Târgu Neamţ nr. 6 din 31.08.2009. La acest termen părţile au fost lipsite de orice posibilitate efectivă de a pune vreo concluzie.
Prin urmare, prima zi de înfăţişare nu poate fi considerată decât cea de la termenul din 29.09.2009. Pentru acest termen, pârâtul a formulat o întâmpinare, în care a arătat faptul că la data de 29.06.2009 i-a fost emis de către Comisia judeţeană Neamţ şi titlul de proprietate pentru terenul în cauză. Copia titlului în discuţie a fost depusă, după cum rezultă din susţinerile încheierii redactate pentru acel termen, de abia la sfârşitul şedinţei de judecată. La acelaşi termen, avocatul reclamanţilor a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi întregi cererea în sensul solicitării anulării titlului de proprietate, ceea ce se suprapune exact pe ipoteza textului de lege reprezentat de art. 132: la prima zi de înfăţişare instanţa va putea acorda reclamantului un termen pentru modificare cererii. De altfel, dată fiind emiterea titlului cu puţin timp înaintea introducerii acţiunii pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, reclamanţilor-recurenţi nu li se putea reţine nici o culpă că nu au avut cunoştinţă de existenţa acestui act.
Pentru următorul termen de judecată, cel din 3.11.2009, reclamanţii au depus la fila 68 şi în scris modificarea obiectului cererii. În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că prima zi de înfăţişare ar fi fost cea de la termenul din 1.09.2009 şi tot în mod nelegal a considerat că reclamanţii nu ar fi putut să-şi modifice acţiunea decât până la data de 1.09.2009. Interpretarea dată este de natură a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil, în condiţiile în care textul de lege nu vorbeşte de prima zi de înfăţişare ca termen limită pentru operarea vreunei modificări a acţiunii, ci din contră, ca posibilitate de acordare a unui nou termen în vederea întregirii cererii.
Reţinând că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a textelor de lege referitoare la modificarea cererii introductive de instanţă, în temeiul art. 312 al. 2 şi 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis recursul şi a casat în totalitate sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere a cerceta fondul cererii de anulare parţială titlu de proprietate, cerere cu care în mod legal reclamanţii, în urma modificării acţiunii iniţiale, au învestit-o a o soluţiona, ceea ce presupune administrarea unui probatoriu specific, potrivit probelor solicitate de reclamanţi prin aceeaşi cerere prin care au modificat şi obiectul acţiunii.
Cât priveşte apărare intimatului cum că recursul nu a fost motivat în drept, acest aspect nu este de natură a atrage o altă soluţie, în condiţiile în care art. 306 al. 3 Cod de procedură civilă dă posibilitatea instanţei de recurs a face încadrarea corectă în drept a motivelor de recurs invocate de parte.
