Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs în termenul indicat în hotărâre
Calea de atac formulată împotriva sentinţei civile a fost calificată ca fiind recurs în şedinţa publică în contradictoriu cu părţile. A avut în vedere instanţa dispoziţiile art. 24 C.pr.civ. potrivit cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestui în vigoare.
Dosar nr.
Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 198
Şedinţa publică din 13 mai 2015
Completul constituit din:
PREŞEDINTE X
PREŞEDINTE X
Judecător X
Judecător X
Judecător X
Judecător X
Grefier X
Grefier X
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de recurenta pârâtă V.I.V împotriva sentinţei civile nr. …/16.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. …în contradictoriu cu intimata reclamantă PM, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanta pârâtă V.I.V personal şi asistată de avocat … şi intimata reclamantă P.M personal şi asistată de avocat ….
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă după care interpelate părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Din oficiu, instanţa invocă excepţia tardivităţii formulării recursului şi acordă cuvântul părţilor pe această excepţie.
Avocat G M solicită respingerea excepţiei. Susţine că recursul este formulat în termen având în vedere împrejurarea că s-a declarat înăuntr-ul termenului de 30 de zile, termen indicat de către judecătorul de fond care a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului cod de procedură civilă raportându-se la data formulării cererii reconvenţionale. Recursul fiind formulat în termenul indicat de judecător acesta nu este tardiv şi este formulat în termen.
Avocat … solicită respingerea recursului ca tardiv formulat. Arată că din actele dosarului rezultă că sentinţa civilă a fost comunicată recurentei la data de 02.03.2015, iar recursul a fost formulat la data de 24.03.2015, deci mult după termenul legal de 15 zile de declarare şi motivare a recursului. În temeiul art. 274 C.pr.civ. solicită să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de faţă.
Prin cererea disjunsă din dosarul …(filele 3,4 13 şi 14) reclamanta PM. a chemat în judecată pârâta V.I.V solicitând obligarea acesteia să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 232 m.p., teren intravilan şi să ridice construcţia coteţ amplasată pe acest teren.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că a devenit proprietară pe acest teren în anul 2008 potrivit unui act de adjudecare emis de BEJ D.C, iar pârâta refuză să lase terenul în liniştită posesie.
A mai arătat reclamanta că, poate să-şi dovedească proprietatea asupra terenului revendicat.
În drept cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 480 C.civ. din 1864 sau art. 563 C.civ. În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu martori şi interogatoriul pârâtei arătând că înţelege să se folosească şi de raportul de expertiză administrat în dosarul ….
Cererea reclamantei a fost înregistrată sub nr. ….
În privinţa disjungerii, prin sentinţa civilă 2494 din 16.12.2013, pronunţată în dosarul …, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. 3 C.proc.civ. din 1865, act normativ aplicabil în dosarul …, cererea reconvenţională depusă peste termen este obligatoriu a fi disjunsă.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă civilă s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C.proc.civ. din 1865 şi art. 99 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, situaţie în care cauza disjunsă a rămas să fie soluţionată de acelaşi complet.
În ceea ce priveşte actul normativ aplicabil, în materie de procedură, ţinând cont de data înregistrării reconvenţionale (fila 3) instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Pârâta, legal citată nu a formulat întâmpinare, dar prezentă în instanţă a solicitat administrarea probei cu martori.
Prin încheierea de şedinţă din 24.02.2014 a fost încuviinţată proba cu martori pentru părţi şi proba cu interogatoriul pârâtei, probă solicitată de reclamantă.
În cauză au fost audiaţi martorii A.M, S.I, P.D.M, C.L. A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din 18.04.2014, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. cererea a fost suspendată întrucât pârâta a atacat actul invocat de reclamantă în dovedirea cererii sale şi anume actul de adjudecare emis de BEJ D.C, în dosarul ….
Prin sentinţa civilă 1063 din 18.06.2014 a fost respinsă cererea formulată de pârâta din prezenta cauză, sentinţa civilă intrând în puterea de lucru judecat.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. …/16.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. …a fost admisă în parte cererea în revendicare şi obligaţia de a face formulată de reclamanta P.M în contradictoriu cu pârâta V.I.V
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 232 mp, cu lăţime medie de 10,10 m, 23 m lungime pe latura vestică şi 28,90 m pe latura estică cu vecinii: N – P F. M, E – P F. M, S – V I V, V – P P M, aşa cum acest teren a fost identificat în raportul de expertiză aflat la fila 71 din dosarul …. A fost respins capătul de cerere referitor la ridicarea construcţiilor. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că cererea reclamantei este o acţiune în revendicare prin care reclamanta solicită ca pârâta să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren în suprafaţă de 232 mp cu vecini la N – rest proprietate pârâtă, la E – P F. Ma, la S – drum judeţean şi la V – PP M, susţinând că acest teren a fost dobândit în urma unui act de adjudecare ce poartă nr. …E/2008 la BEJ D C.
S-a reţinut de către instanţă că, acest act de adjudecare a fost atacat de pârâtă dar prin sentinţa civilă nr. 1063 din 18.06.2014, stată în dosarul … a fost respinsă cererea pârâtei.
De asemenea, a apreciat instanţa de fond că, dezlegarea pricinii de faţă presupune analiza condiţiilor acţiunii civile în revendicare potrivit Codului civil în vigoare.
Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin care proprietarul a pierdut stăpânirea bunului său şi cere restituirea acestui bun de la cel care îl deţine fără temei juridic.
Art. 563 Cod civil prevede că proprietarul unui bun poate intenta acţiunea în revendicare, atât împotriva posesorului cât şi împotriva unei alte persoane care stăpâneşte bunul revendicat.
Regula potrivit căreia cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească este aplicată şi în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare.
În speţă, s-a reţinut că reclamanta face dovada dreptului său de proprietate cu actul de adjudecare.
În acest sens, instanţa a arătat şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 516 pct. 8 şi art. 517 C.proc.civ. din 1865, act normativ aplicabil în legătură cu efectele ce pot fi produse de actul de adjudecare, actul de adjudecare constituie titlu executoriu şi poate fi folosit ca titlu de proprietate inclusiv pentru înscriere în cartea funciară.
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul …este identificat acest teren (fila 71 din acest dosar).
Instanţa a reţinut şi faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 565 Cod civil întrucât reclamanta nu a invocat existenţa unei cărţi funciare cu privire la imobile.
Din cuprinsul acestui act de adjudecare rezultă că a fost emis în executarea sentinţei civile 2906/2007, pronunţată de Judecătoria Motru, iar ulterior acestuia a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie a reclamantei pentru terenurile ce fac parte din actul de adjudecare, proces verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Totodată, s-a reţinut că, în prezent, pârâta deţine posesia asupra terenului şi refuză să lase terenul în deplină proprietate.
Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 232 mp, cu lăţime medie de 10,10 m, 23 m lungime pe latura vestică şi 28,90 m pe latura estică cu vecinii: N – P. F. M., E – P. F. M., S – V. I. V., V – P. P. M., aşa cum acest teren a fost identificat în raportul de expertiză aflat la fila 71 din dosarul ….
Dezlegarea pricinii de faţă presupune mai întâi stabilirea dreptului aplicabil având în vedere, pe de o parte momentul realizării construcţiilor şi pe de altă parte data intrării în vigoare a Codului civil.
În acest sens instanţa a reţinut, mai întâi că toate construcţii edificate de pârâtă au fost realizate ori modificate anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Apoi, instanţa a arătat că prezenta cauză se subsumează verificării efectelor accesiunii imobiliare artificiale.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 58 din Legea 71/2011 în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opţiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Aşadar, existând un drept de opţiune al proprietarului imobilului teren, efectele accesiunii imobiliare artificiale în prezenta cauză sunt guvernate de dispoziţiile Codului civil din 1864.
Potrivit dispoziţiilor art. 492 Cod civil din 1864 orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ.
Art. 494 Cod civil din 1864 reglementează situaţia în care o persoană a edificat construcţii, plantaţii sau lucrări pe terenul altuia. Proprietarul terenului pe care au fost făcute construcţiile devine, prin accesiune, proprietarul acestor construcţii.
Efectele accesiunii diferă după cum constructorul a fost de bună sau de rea credinţă.
În speţă, din probele administrate a rezultat că pârâta a fost constructor de bună credinţă.
În acest sens, prima instanţă a reţinut că pârâta a avut posesia asupra terenului în temeiul unui titlu pe care l-a considerat valabil, titlu care a produs efecte până la emiterea actului de adjudecare de către executorul judecătoresc.
De altfel, titlul pârâtei nu a fost contestat până la apariţia actului de adjudecare care constituie titlul de proprietate potrivit dispoziţiilor legale arătate mai sus.
În cazul constructorului de bună credinţă, în mod obligatoriu, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei, fără a putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate.
Dar, pentru a nu se îmbogăţi pe seama constructorului proprietarul terenului trebuie să-l despăgubească. Întinderea obligaţiei de despăgubire este determinată de partea finală a dispoziţiilor art. 494 C.civ. din 1864, care dă posibilitatea proprietarului terenului să opteze între plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
Proprietarul terenului are posibilitatea să aleagă între valorile rezultate, valoarea cea mai mică.
În speţă, reclamanta a solicitat ridicarea construcţiilor amplasate pe terenul revendicat, considerând că pârâta este constructor de rea credinţă, fără să formuleze un capăt de cerere care să acopere situaţia în care pârâta este de bună credinţă.
În aceste condiţii, instanţa a respins capătul de cerere referitor la ridicarea construcţiilor întrucât, aşa cum s-a arătat, pârâta este de bună credinţă şi reclamanta nu a solicitat analizarea acestei situaţii fapt ce impune instanţei respectarea principiului de drept potrivit căruia nu se poate acorda mai mult sau mai puţin decât a cerut reclamanta.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 453 C.proc.civ., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxă timbru şi onorariu avocat.
La data de 24.03.2015 a formulat apel pârâta V.I.V ce ulterior în şedinţa publică din data de 29.04.2015 a fost recalificat de către instanţă ca fiind recurs.
A solicitat recurenta admiterea recursului şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulată de intimata reclamantă. Privitor la primul capăt de cerere apreciază că instanţa l-a admis în mod greşit fără a analiza în profunzime raportul de expertiză ce a fost efectuat de către expert G L. Astfel, se poate observa atât din schiţa efectuată de către expert NC şi cât din raportul de expertiză efectuat în dosarul cu nr. …că nu au fost individualizate corect suprafeţele de teren din actul de adjudecare întrucât nu există specificate lungimile acestor bucăţi de teren şi sunt trecute doar lăţimile care fac parte din terenul situat în pct. „Cureaua cu casa”, respectiv suprafaţa de 232 mp şi suprafaţa de 666 mp, care face obiectul actului de adjudecare, şi nici suprafaţa de 290 mp curţi construcţii, practic suprafaţa cu care a rămas scriptic dar care în teren nu se regăseşte deoarece nu au fost identificate şi măsurate corect terenurile nefiind trecute lungimile acestora, astfel că într-o eventuală executare silită nu poate fi identificat terenul în suprafaţă de 232 mp şi ar fi lipsită de un drept de proprietate.
Solicită efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea terenului curţi construcţii în suprafaţă de 290 mp şi în continuare suprafaţa de 232 mp pe care se află amplasat coteţul şi care la momentul în care expertul …a măsurat terenul în dosarul de executare nr.252/E/2008 nu a trecut intenţionat lungimile terenurilor, iar expertul G.. L.. a copia efectiv raportul lui N. C., astfel că la acest moment nu are decât suprafaţa de 290 mp.
Precizează că acest obiectiv nu a fost propus de instanţă astfel că este un obiectiv nou. Pentru soluţionarea corectă a cauzei este absolută nevoie ca cele două suprafeţe de teren să fie identificate în teren.
A doua critică vizează faptul că instanţa de fond trebuia să o oblige la jumătate din cheltuielile de judecată sau să le compenseze întrucât a fost admisă doar în parte cererea de chemare în judecată.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, respingerea cererii de a se efectua o altă expertiză în cadrul apelului, întrucât motivarea instanţei s-a bazat pe expertiza efectuată de către …în dosarul nr. ….
Terenul revendicat susţine că a fost clar individualizat în raportul de expertiză, că intimata în calitate de reclamată a făcut dovada dreptului său de proprietate cu procesul verbal de licitaţie şi actul de adjudecare nr. ../E/2008 întocmit de BEJ D.C, iar dovada ocupaţiunii s-a făcut cu recunoaşterea recurentei.
Mai mult, între proprietăţile celor două părţi s-a stabilit care este linia de hotar şi prin sentinţa civilă nr 2906/2007 s-a stabilit linia de hotar, linie care este reprezentată de gardul vechi conform schiţei din raportul întocmit de expert C. I..
În raport de această sentinţă, prin decizia nr. 128 a Tribunalului Gorj şi decizia nr. 685 a Curţii de Apel Craiova s-a respins recursul declarat de recurentă. Această sentinţă a fost pusă în executare, s-a deplasat la faţa locului executorul judecătoresc care a amplasat linia de hotar şi a bătut ţăruşi care se află şi în prezent.
Urmează pe cale de consecinţă să fie respins primul motiv ca neîntemeiat, iar al doilea motiv ce vizează cheltuielile de judecată să fie de asemenea, respins întrucât partea care pierde procesul urmează a suporta cheltuielile de judecată.
Tribunalul analizând excepţia tardivităţii formulării recursului reţine următoarele:
Calea de atac formulată împotriva sentinţei civile nr. 263/16.02.2015 a fost calificată ca fiind recurs în şedinţa publică din data de 29.04.2015 în contradictoriu cu părţile. A avut în vedere instanţa dispoziţiile art. 24 C.pr.civ. potrivit cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestui în vigoare.
În cauză în cadrul procesului început la data de 03.04.2012 s-a formulat cerere reconvenţională ce a fost disjunsă prin sentinţa civilă nr. 2494/16.12.2013, cerere reconvenţională ce are ca obiect revendicare şi obligaţie de a face. Acestei cereri ce a fost formulată în dosarul din care a fost disjunsă i se aplică aceleaşi reguli de procedură ca şi procesului în cadrul căruia a fost formulată, aşadar regulile procesual civile de la 1865, chiar dacă cererea reconvenţională a fost formulată după intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, aceasta fiind formulată în cadrul unui proces deja început.
În temeiul art. 282 ind. 1 C.pr.civ. 1865 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 100000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor profesionişti sau neprofesionişti, astfel hotărârea pronunţată în litigiul de faţă este supusă recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C.pr.civ. 1865 termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Comunicarea sentinţei către partea recurentă s-a realizat potrivit dovezii de înmânare la data de 02.03.2015, iar recursul a fost formulat la data de 24.03.2015, potrivit înscrisului de la fila 5, recursul fiind înaintat prin poştă instanţei judecătoreşti.
Potrivit art. 103 C.pr.civ. 1865 neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voinţa ei.
Potrivit art. 101 alin. 1 C.pr.civ. 1865 termenele se înţeleg pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
În speţă, termenul de recurs a expirat la data de 18.03.2015, recursul fiind promovat mult după împlinirea acestui termen, astfel încât sancţiunea care intervine este decăderea din dreptul de a-l exercita.
Recurenta nu a solicitat repunerea în termenul prevăzut de lege, astfel încât pe cale de consecinţă excepţia tardivităţii se priveşte a fi întemeiată, urmând a fi admisă şi respins recursul ca tardiv formulat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. 1865 recurenta fiind căzută în pretenţii şi în culpă procesuală va fi obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă V.I.V împotriva sentinţei civile nr. …/16.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. …în contradictoriu cu intimata reclamantă P.M, ca tardiv formulat.
Obligă recurenta pârâtă V.I.V la plata către intimata reclamantă P.M a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 13 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Red. .
Tehnored. .
Jud. fond
2 ex/25 mai 2015
