Recurs.Unicitatea căii de atac
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că în speţă nu a fost respectată una dintre regulile comune pentru folosirea căilor de atac, şi anume aceea a unicităţii dreptului de a folosi calea de atac.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că în speţă nu a fost respectată una dintre regulile comune pentru folosirea căilor de atac, şi anume aceea a unicităţii dreptului de a folosi calea de atac.
Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui.Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac
Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui.Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac
Prin urmare, prezentul recurs apare ca inadmisibil, astfel că a fost respins.
Prin urmare, prezentul recurs apare ca inadmisibil, astfel că a fost respins.
Decizie nr. 644/2011 din 12 mai 2011 Tribunalul Vâlcea Secţia Comercială Si Contencios Administrativ Fiscal
Prin Sentinţa civilă din 3 aprilie 2009, Judecătoria Rm.Vâlcea a respins plângerea formulată de petentul ACD, împotriva procesului-verbal din 12.07.2008, încheiat de IPJ Vâlcea.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petentul, recurs soluţionat prin Decizia din 1.10.2001, de către Tribunalul Vâlcea.
De asemenea, petentul a formulat două contestaţii în anulare respinse prin Deciziile din 1.02.2010, şi respectiv din 16.09.2010.
Tot împotriva sentinţei s-a formulat o cerere de revizuire, cerere soluţionată prin Decizia din 7.02.2011, decizie prin care s-a respins această cerere.
Ulterior, petentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei sus- menţionate, cerere respinsă prin Decizia din data de 1.11.2010.
La data de 30 martie 2011, petentul a formulat recurs împotriva Sentinţei din 3.04.2009 arătând că în mod greşit prima instanţă a reţinut săvârşirea contravenţiei, în condiţiile în care camera video nu era instalată legal şi nu era omologată din punct de vedere metrologic.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă.
