Prin sentinţa civilă nr. 12455 din 31.10.2014 Judecătoria Iaşi a admis excepţia tardivităţii cererii de validare a popririi şi, pe cale de consecinţă a respins ca tardiv formulată cererea de validare a popririi promovată de către creditoarea B R S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, la solicitarea creditoarei B R S.A. a fost constituit dosarul de executare silită nr. al B.E.J.P.S.S. având ca obiect recuperarea sumelor datorate de către debitoarea D L în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x.
Prin încheierea din şedinţa din camera de consiliu din x dată în dosarul nr. x, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită.
B.E.J. P.S.S. a întocmit procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din x. La aceeaşi dată a fost emisă somaţia adresată debitoarei, potrivit prevederilor art. 387 alin.1 Cod procedură civilă din 1865.
Din adresa nr. x emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, la solicitarea B.E.J. P.S.S., rezultă că debitoarea figurează în evidenţele acestei instituţii ca salariată a terţului poprit D B Întreprindere Individuală, astfel încât a fost emisă adresa din x prin care a fost înfiinţată poprirea asupra tuturor sumelor de bani datorate de către terţul poprit debitoarei, până la concurenţa sumei de 32.556,06 lei (din care s-a plătit 500 lei). Terţul poprit a efectuat plăţi la 21.06.2012, 12.10.2012, 03.12.2012, 21.06.2012, 30.07.2012, 25.06.2013, 30.08.2013 .
Ulterior, B.E.J.P.S.S. a revenit cu adresa din 27.02.2014 prin care a solicitat explicaţii terţului poprit cu privire la sistarea popririi, iar prin adresa din 26.05.2014 a arătat că menţine înfiinţată poprirea pentru sumele de 40.963,86 lei reprezentând debit actualizat şi 2.100,89 lei reprezentând rest cheltuieli de executare în dosarul de executare silită nr. .
În drept, sunt incidente prevederile art. 456 alin.1 lit. a Cod procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul începerii executării silite, conform cărora în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1.
Totodată, potrivit prevederilor art. 460 alin.1 din acelaşi act normativ, în vigoare la momentul începerii executării silite, dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Prin decizia nr. 7 din 15.04.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, în interpretarea şi aplicarea art. 460 alin.1 din Codul de procedură civilă, că termenul de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.
În prezenta cauză, instanţa a constatat că terţul poprit nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 456 alin.1 Cod procedură civilă din 1865, din luna septembrie 2013, prezenta cerere (înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 25.08.2014) fiind formulată cu nerespectarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 460 alin.1 din acelaşi act normativ.
