Acordarea cheltuielilor de judecată. Stabilirea culpei procesuale a părţii din vina căreia s-a purtat procesul.
Art.275 Cod procedură civilă
Poziţia juridică de parte câştigătoare în proces a reclamantei este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, ceea ce înseamnă că atunci când pretenţiile ce formează obiectul acţiunii sunt admise, instanţa trebuie să acorde celui care a câştigat procesul, cheltuielile de judecată, în raport de dispoziţiile art.274-275 Cod procedură civilă.
Poziţia juridică de parte câştigătoare în proces a reclamantei este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, ceea ce înseamnă că atunci când pretenţiile ce formează obiectul acţiunii sunt admise, instanţa trebuie să acorde celui care a câştigat procesul, cheltuielile de judecată, în raport de dispoziţiile art.274-275 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, astfel că este evidentă culpa sa procesuală, neputându-se face aplicarea dispoziţiilor art.275 Cod procedură civilă, referitoare la scutirea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul nu a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, astfel că este evidentă culpa sa procesuală, neputându-se face aplicarea dispoziţiilor art.275 Cod procedură civilă, referitoare la scutirea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii din vina căreia s-a purtat procesul, or, în speţă, recurenta a fost obligată să formuleze acţiunea oblică pentru realizarea creanţei sale datorită inactivităţii, pasivităţii debitorului pârât. Aşadar, rezultă că din vina pârâtului s-a declanşat litigiul, deci s-a dovedit şi culpa procesuală a acestuia, astfel încât trebuie să răspundă pentru situaţia în care partea adversă a efectuat cheltuieli de judecată.
Acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii din vina căreia s-a purtat procesul, or, în speţă, recurenta a fost obligată să formuleze acţiunea oblică pentru realizarea creanţei sale datorită inactivităţii, pasivităţii debitorului pârât. Aşadar, rezultă că din vina pârâtului s-a declanşat litigiul, deci s-a dovedit şi culpa procesuală a acestuia, astfel încât trebuie să răspundă pentru situaţia în care partea adversă a efectuat cheltuieli de judecată.
Decizia civilă nr. 581/05.03.2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P., la data de 14.10.2010, reclamanta Asociaţia de Proprietari C. – prin Preşedinte G.N. a chemat în judecată pe pârâtul D.V., solicitând să se constate deschisă succesiunea autorilor D.I., decedat la data de 6.12.2000 şi D.V., decedată la 19.04.1989, să constate că masa succesorală a autorilor se compune din apartamentul nr.15, situat în P., str. C.B., bloc 27, sc.A, judeţul A., să constate că vocaţie succesorală utilă are pârâtul în calitate de descendent de gradul I, cu o cota de 1/1 din masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este unicul moştenitor al autorilor D.I. şi V., decedaţi, a căror masa succesorală se compune din apartamentul în care locuieşte pârâtul.
A precizat reclamanta că, prin sentinţa civilă nr.7713/2008 pronunţată de Judecătoria P., irevocabilă, pârâtul a fost obligat să plătească suma de 2.516,73 lei, reprezentând contravaloare utilităţi aferentă perioadei decembrie 2006 – octombrie 2008 şi suma de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, iar prin sentinţa civilă nr.1221/2009 a fost obligat să plătească suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a investit hotărârile cu formulă executorie însă nu pot fi puse în executare, deoarece pârâtul este lipsit de orice venit sau bunuri care ar putea fi urmărite, cu excepţia apartamentului, scopul acţiunii fiind acela de a recupera sumele reprezentând utilităţi conform hotărârilor.
A precizat reclamanta ca pârâtul este inactiv, nu are alte venituri sau bunuri, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, justificând un interes serios şi legitim astfel încât sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr.6085/14.06.2011, pronunţată de Judecătoria P., s-a admis cererea precizată şi s-a constatat deschisă succesiunea autorilor D.I., decedat la data de 6.12.2000 şi D.V., decedată la 19.04.1989. S-a constatat că masa succesorală a autorilor de compune din apartamentul nr.15 situat în P., str. C.B., bloc 27, sc. A, jud. A., s-a constatat că vocaţie succesorală utilă are pârâtul în calitate de descendent de gradul I cu o cota de 1/1 din masa succesorală. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 1.090,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul este fiul defuncţilor a căror succesiune se solicită a fi deschisă, acesta locuieşte în apartamentul rămas în succesiune şi reclamanta are faţă de pârât o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, rezultată din sentinţa civilă nr.7713/2008, pronunţată de Judecătoria P., irevocabilă, în sumă de 2.516,73 lei şi suma de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată şi din sentinţa civilă nr.1221/2009, în sumă de 400 lei, pe care nu a putut-o executa din lipsa veniturilor debitorului.
S-a reţinut pe baza probei cu interogatoriu coroborată cu înscrisuri, că pârâtul nu deţine alte venituri sau bunuri.
S-a constatat că acţiunea este admisibilă, potrivit art.111 Cod procedură civilă, pentru constatarea calităţii de unic moştenitor a pârâtului în vederea realizării creanţei reclamantei, neexistând posibilitatea promovării unei acţiuni în realizare.
Potrivit dispoziţiilor art.974 Cod civil, creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale, acţiunea oblică implica îndeplinirea următoarelor condiţii: debitorul să fie inactiv, creditorul să aibă un interes serios şi legitim, creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă.
În cauză, creanţa invocata de creditoare a rezultat din cele doua hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr.7713/2008, pronunţată de Judecătoria P., irevocabilă, prin care pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.516,73 lei reprezentând contravaloare utilităţi aferentă perioadei decembrie 2006-octombrie 2008 şi suma de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata iar prin sentinţa civilă nr.1221/2009 prin care pârâtul a fost obligat să plătească suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, hotărâri irevocabile prin neexercitarea cailor de atac, este certa, lichidă şi exigibilă.
Reclamanta justifica un interes serios şi legitim, întrucât paratul nu deţine alte bunuri asupra cărora sa se declanşeze executarea silita în vederea realizării creanţei .
În acelaşi timp, instanţa a reţinut că dovada dreptului de proprietate asupra apartamentului în vederea executării silite se poate realiza de reclamanta prin actul de proprietate unit cu certificatul de moştenitor eliberat în urma dezbaterii succesiunii autorilor, succesiune ce nu a fost dezbătută din iniţiativa pârâtului.
Pârâtul este unicul moştenitor al autorilor D.I. şi V., decedaţi, cu ultimul domiciliu în P., masa succesorală a acestora compunându-se din apartamentul menţionat anterior.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel pârâtul, criticând-o în esenţă sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, critică susţinută şi oral în faţa instanţei, la termenul de judecată din 24.10.2011 .
Prin decizia nr.231/24.10.2011, Tribunalul A. – Secţia civilă a admis apelul formulat de pârâtul D.V., împotriva sentinţei civile nr.6085/2011 pronunţată de Judecătoria P., în dosarul nr.20071/280/2010, intimată fiind reclamanta Asociaţia de Proprietari C. – prin Preşedinte G.N., a schimbat în parte sentinţa, în sensul că înlătură obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.090,5 lei; a menţinut în rest sentinţa
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în constatare, întemeiată în drept pe disp.art.111 Cod procedură civilă, prin care reclamanta a solicitat să se constate deschisă succesiunea defuncţilor D.I. şi V., părinţii pârâtului şi să se constate că, în masa succesorală a acestora a rămas un apartament cu trei camere, situat în P.
Prin admiterea unei astfel de acţiuni instanţa a apreciat că pârâtul în contradictoriu cu care s-a soluţionat cauza nu are calitate de parte căzută în pretenţii.
În plus, pârâtului nu i se poate reţine nici culpa procesuală în declanşarea prezentului litigiu.
În acest context, tribunalul a reţinut că soluţia instanţei de fond privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este dată cu încălcarea disp.art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, tribunalul în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, schimbând în parte sentinţa, în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.090,5 lei.
Împotriva deciziei a formulat recurs în termen legal, reclamanta Asociaţia de Proprietari C., criticând-o pentru motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susţinând că hotărârea este pronunţată cu greşita aplicare a disp.art.274 şi 275 Cod procedură civilă.
S-a susţinut că, deşi este evidentă culpa procesuală a pârâtului rezultând din aceea că recurenta a fost obligată să formuleze acţiunea oblică împotriva acestuia pentru a se constata bunurile din masa succesorală ale pârâtului în vederea executării silite a datoriilor pe care le are faţă de recurentă, instanţa de apel a apreciat că acesta nu are culpă procesuală, nefiind parte căzută în pretenţii.
Recurenta susţine că pârâtul este în culpă procesuală pentru că nu a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, mai mult nu a pus la dispoziţia instanţei, la patru termene de judecată succesive actele de stare civilă necesare deschiderii succesiunii, tergiversând astfel cu rea-credinţă procesul. Reaua-credinţă a pârâtului rezultă şi din refuzul de a plăti în rate restanţele la întreţinere, aşa cum s-a obligat la momentul încheierii procesului verbal de către executorul judecătoresc.
Recursul este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta în calitate de creditoare a exercitat acţiunea oblică împotriva pârâtului debitor pentru recuperarea creanţei izvorâtă din titlurile executorii – hotărâri judecătoreşti irevocabile, datorită pasivităţii debitorului, iar instanţa a constatat deschisă succesiunea autorilor pârâtului şi a constatat că masa succesorală a acestora se compune dintr-un apartament la care are vocaţie succesorală utilă pârâtul în calitate de descendent de gradul I.
Instanţa de apel a apreciat că prin admiterea unei astfel de acţiuni pârâtul nu are calitate de parte căzută în pretenţii, pe de o parte, iar pe de altă parte, că nu i se poate reţine acestuia culpă procesuală în declanşarea litigiului.
Aprecierea instanţei de apel este eronată pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Prin admiterea acţiunii oblice promovate de recurenta-reclamantă, s-a dovedit îndeplinirea condiţiei de bază a intentării acesteia, anume inactivitatea debitorului în sensul că acesta nu a intentat el însuşi acţiunea de deschiderea procedurii succesorale.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, astfel încât hotărârea acesteia privind înlăturarea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.090,5 lei este nelegală.
În consecinţă, a fost admis recursul în temeiul art.312 Cod procedură civilă şi s-a modificat decizia în sensul că a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârât, fiind menţinută sentinţa pronunţată de prima instanţă de fond.
