Dacă tacita relocaţiune nu a fost exclusă printr-o clauză contractuală expresă iar locatarul rămâne în folosinţa lucrului după expirarea termenului contractual fără ca locatorul să îl împiedice, locaţiunea se consideră reînnoită, în condiţiile primului contract, cu singura diferenţă că noua locaţiune va fi pe perioadă nedeterminată.
În speţă, reclamantul a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii, să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Galaţi, obligarea pârâţilor la plata sumei de 13.277,01 lei cu titlu de chirie restantă, utilităţi şi penalităţi de întârziere, precum şi obligarea pârâţilor la plata chiriei până la data eliberării efective a spaţiului. Reclamanta a susţinut că a închiriat pârâţilor spaţiul pentru o perioadă de 3 luni, cu începere de la 01.01.2011, şi deşi contractul a expirat şi nu a intervenit nici o prelungire, pârâţii refuză să părăsească locuinţa şi refuză să achite chiria şi utilităţile restante deşi reclamantul a notificat pârâţii să se prezinte şi să încheie un nou contract de închiriere.
Instanţa a admis în parte cererea, a obligat pârâţii la plata sumei de 10.997,01 lei, din care 2.685 lei reprezentând chirie aferentă perioadei martie 2011-decembrie 2012, 3.184 lei reprezentând utilităţi aferente perioadei martie 2011-decembrie 2012 şi 5.128,01 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi a respins ca nefundat capătul de cerere privind evacuarea şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata chiriei până la data evacuării.
Astfel, s-a reţinut că între părţi au fost încheiate, în mod succesiv, mai multe contract de închiriere, cu privire la imobilul situat în Galaţi, ultimul fiind încheiat la data de 02.02.2011, pentru perioada 01.01.2011 – 31.03.2011. Având în vedere că pârâţii au continuat să locuiască în imobilul închiriat şi după data de 31.03.2011, cu permisiunea reclamantului, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. art. 1437 din Cod civil din 1864, fiind îndeplinite condiţiile tacitei relocaţiuni. În acest sens s-a reţinut că tacita relocaţiune nu a fost exclusă printr-o clauză contractuală expresă şi nici nu a fost împiedicată prin anunţarea concediului, că notificarea invocată de reclamant nu reprezintă o opoziţie de a rămâne în imobil, ci o invitaţie pentru semnarea unui nou contract de închiriere, cât şi că reclamantul a continuat să încaseze chiria şi utilităţile de la pârâţi, chiar dacă aceste plăţi au fost discontinue.
Cu privire la capătul de cerere privind pretenţiile, instanţa a avut în vedere că pârâţii nu au contestat suma de 2.685 lei datorată cu titlu de chirie restantă, cât şi că din raportul de expertiză contabilă a rezultat faptul că pentru perioada februarie 2011-iunie 2012 valoarea serviciilor de utilităţi este de 5.464 lei, din care pârâţii au achitat suma de 2.280 lei. S-a mai reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză valoarea penalităţilor datorate pentru perioada februarie 2011-iunie 2012 se ridică la valoarea de 5.464 lei, însă reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor penalizări de întârziere în cuantum de 5.128,01 lei, la această din urmă sumă, făcând aplicarea principiului disponibilităţii, urmând a fi obligaţi pârâţii.
Dat fiind faptul că a fost apreciat ca nefondat capătul de cerere privind evacuarea, instanţa a respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata chiriei până la data evacuării efective.
Împotriva sentinţei nu s-a formulat nicio cale de atac.
