Drept de proprietate afectat de o condiţie suspensivă. Acest tip de condiţie suspendă efectele actului juridic până la momentul realizării sale, situaţia fiind incertă pentru ambele părţi.
Contrar susţinerilor reclamantului, dreptul său de proprietate asupra imobilului Liceul de muzică, situat în B., str. A.O., nr. 4 este afectat de o condiţie suspensivă care nu-i permite la momentul de faţă să pretindă plata chiriei restante ori a chiriei pentru viitor, şi nici obligarea la încheierea unui contract de închiriere, ştiut fiind că acest tip de condiţie suspendă efectele actului juridic până la momentul realizării sale, situaţia fiind incertă pentru ambele părţi.
Întrucât doar după îndeplinirea obligaţiei de rambursare a sumei de 232.299.940 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, reclamantul îşi intră în drepturile stabilite prin dispoziţia de restituire a imobilului, instanţa reţine că până la îndeplinirea acesteia, reclamantul nu poate fi beneficiarul chiriei stabilite de art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cuantumul prevăzut de HG 1886/2006 şi drept urmare, va respinge acţiunea formulată, ca fiind neîntemeiată.
Judecătoria Bistriţa – Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 8353/29.09.2011
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul BP a chemat în judecată pe pârâţii Liceul de muzică TJ B şi Inspectoratul Şcolar Judeţean BN, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâţii la plata sumei de 236.984,32 lei, cu titlu de chirie legală restantă pentru imobilul Liceul de muzică, situat în B, str. AO, nr. 4, aferentă perioadei 17 iulie 2007 – 28 februarie 2010, cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei rate de chirie lunară şi până la plata integrală a chiriei restante; să oblige pârâţii la plata pe viitor, pe toată durata de afectaţiune specială a imobilului (de până la 5 ani), sau până la data eliberării imobilului, la plata chiriei lunare de 7.405,76 lei; să oblige pârâţii la încheierea contractului de închiriere cu privire la imobilul mai sus arătat, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Dispoziţia nr. 1400 din 17.07.2007 emisă de Primarul municipiului B, art. 1 alin. 2, s-a stabilit calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul cererii înregistrată sub nr. 22.385/2005, pentru o cotă de 4/5, iar potrivit art. 2 alin. 1 s-a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamant.
Potrivit disp. art. 16 alin. 2 din Legea 10/2001 rep., noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii, în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului, astfel că reclamantul solicită plata chiriei lunare restante pentru imobilul restituit în natură, începând cu data emiterii Dispoziţiei 1400 din 17.07.2007 emisă de PMB, la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare rată de chirie scadentă ce i se cuvenea, la fiecare dată de 10 a luni, până la plata integrală a chiriei restante – fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 4 teza a 2-a din HG 1886/21.12.2006 şi ale anexei 1 din aceeaşi hotărâre.
În baza aceloraşi temeiuri de drept, reclamantul solicită a fi obligaţi pârâţii la plata şi pentru viitor a chiriei lunare, până la expirarea perioadei de 5 ani de menţinere a afectaţiunii, termen ce se calculează de la data emiterii Dispoziţiei de restituire cu nr. 1400/17.07.2007. Menţinerea afectaţiunii speciale, potrivit dispoziţiilor legale în materie, nu se face cu titlu gratuit, iar neplata chiriei constituie pentru pârâţi o îmbogăţire fără justă cauză.
Cu privire la calculul chiriei solicitate, se menţionează că s-au avut în vedere suprafaţa terenului de 1.559 mp, suprafaţa construită desfăşurată a clădirii de 2.143,88 mp şi rangul localităţii B, localitate urbană de rangul 2.
Mai solicită reclamantul obligarea pârâţilor la încheierea în formă scrisă a contractului de închiriere, în acest sens precizând că s-a adresat în prealabil pârâţilor printr-o notificare adresată la data de 22.01.2010, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns.
În drept, s-au invocat disp. art. 2 alin. 2, art-16 alin. 2 din Legea 10/2001 rep., art. 4, art. 6 şi Anexa 1 din HG 1886/2006, art. 1073, 1075, 1081, 1082, 1088 Cod civil.
Legal citat, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean BN a formulat, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit Legii 213/1998 precum şi prevederilor art. 166 alin. 41 din Legea învăţământului nr. 84/1995 rep., cu modificările şi completările ulterioare, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor şi sunt în administraţia consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile administrative ale unităţilor de învăţământ.
Domeniul public al municipiului B a fost atestat prin HG 905/2002 fiind cuprins în anexa 2 a aceluiaşi act normativ unde, având codul de clasificare nr. 1.6.2 apare Şcoala de muzică, actualmente Liceul de muzică „TJ” B, imobil identificat în CF 226 B, nr. top. 2689/4, 2690.
Având în vedere aceste prevederi legale, reclamantul a depus notificare pentru restituirea prin echivalent a imobilului construcţie şi teren situat în mun. B, str. AO, nr. 4, imobil în care funcţiona la data depunerii notificării şi în prezent Liceul de Muzică „TJ” B.
Prin Dispoziţia Primarul municipiului B nr. 1400/17.07.2007 s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la restituirea în natură a imobilului pentru o cotă de 4/5, iar potrivit art. 2 alin. 1 s-a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamant.
S-a mai arătat că art. 16 din alin. 2 din Legea 10/2001 stabileşte că pe perioada în care beneficiarul restituirii în natură are obligaţia menţinerii afectaţiunii imobilului până la 5 ani în cazul imobilelor afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de învăţământ, cum este cazul imobilului în speţă – noul proprietar va beneficia de o chirie al cărui cuantum s-a stabilit prin HG 1886/2006 cu modificările şi completările aduse de HG r. 343/2007.
Ţinând cont însă de prevederile art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995 rep., pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind finanţator pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pentru cheltuielile având ca destinaţie chirii şi nici nu este ordonator principal de credite pentru acestea.
Acest aspect reiese cu claritate şi din prevederile art. 63 alin. 1 lit. c şi art. 4 lit. a din Legea 215/2001, care stabileşte că primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite pentru bugetul local, buget din care sunt finanţate cheltuielile de funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.
În drept, s-au invocat disp. art. 166 şi art. 167 din Legea 85/1995, Legea 215/2001, Legea 213/1998.
Pârâtul Liceul de muzică „TJ”, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi o cererea de chemare în garanţie a Consiliului local al municipiului B, în calitate de finanţator al unităţii de învăţământ şi a Primarului municipiului B, în calitate de ordonator principal de credite.
În motivare, s-a arătat că reclamantul a notificat Primăria municipiului B cu privire la restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu.
Chematul în garanţie, Primarul municipiului B, prin Dispoziţia 1400/2007 a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, la restituirea în natură a acestui imobil, în cotă de 4/5, dispunând restituirea în natură a acestuia.
În baza art. 16 alin. 2 din Legea 10/2001, beneficiarul restituirii în natură are obligaţia menţinerii afecţiunii imobilului până la 5 ani, beneficiind în schimb de chirie, a cărui cuantum, în speţă, s-a stabilit prin HG 1886/2006 mod. cu HG 11/2007.
În concordanţă cu disp. art. 167 din Legea 84/1995 rep., rap. la art. 63 alin. 1 lit. c şi alin. 4 lit. a din Legea 215/2001, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse. Potrivit legii, finanţarea Liceului de Muzică „TJ” o face chematul în garanţie, Consiliul local al municipiului B, Primarului mun. B fiind ordonator principal de credite pentru aceste cheltuieli.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile dis. Legii 213/1998 şi disp. art. 166 alin. 4.1 din Legea 84/1995 rep. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar fac parte din domeniul public al municipiilor în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.
Prin HG 905/2002 a fost atestat Domeniul public al municipiului B, iar cu codul de clasificare nr. 1.6.2 apare Şcoala de muzică, actualmente Liceul de muzică „TJ” B, imobil identificat în CF 226 B, nr. top. 2689/4, 2690.
În concluzie, Liceul de muzică „TJ” B, în calitate de chiriaş/utilizator al imobilului în care funcţionează, nu poate fi obligat nici la încheierea contractului de închiriere cu reclamantul şi nici la plata chiriei.
Deşi legal citaţi, chemaţii în garanţie nu şi-au delegat reprezentanţi în instanţă şi nici nu au formulat apărări în scris.
La termenul de judecată din data de 3.06.2010, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului BN şi în consecinţă a dispus scoaterea lui din proces, având în vedere că pârâtul nu este finanţator pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pentru cheltuielile având ce destinaţie chirii şi nici nu este ordonator principal de credite pentru acestea, aspect ce reiese cu evidenţă din prevederile art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată.
Totodată, în şedinţa publică din 20.01.2011, având în vedere conţinutul adresei nr.46 din 18.01.2011 emisă de Liceul de muzică TJ B, din care reiese că sunt înscrişi 244 elevi, raportat la prevederile art.7 alin.8 din Legea 84/1995 potrivit căruia „Instituţiile de învăţământ şi unităţile de învăţământ cu minimum 200 de elevi sau cu minimum 100 de preşcolari sunt instituţii publice cu personalitate juridică”, instanţa a constatat că această unitate de învăţământ are personalitate juridică şi deci calitate procesuală pasivă în cauză, şi în consecinţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Liceul de muzică TJ B, ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanţa s-a pronunţat în şedinţa publică din 29.09.2011, prin Sentinţa civilă nr. 8353/2011, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii civile formulate de reclamantul BP împotriva pârâtului Liceul de muzică TJ B. Totodată, s-a respins ca neîntemeiată şi cererea de chemare în garanţie a Consiliului Local al municipiului B şi Primarul municipiului B, formulată de pârâtul Liceul de muzică TJ B.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a avut în vedere următoarele:
Prin Dispoziţia nr.1400/17 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului B s-a stabilit la art.1 calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a reclamantului BP pentru cota de 4/5 părţi din imobilul construcţie – corp A şi B – şi teren în suprafaţă de 1599 mp, situat în B, str. AO, nr.4, înscris în CF nr.226 B, nr. top. 2689/4, 2690, precum şi calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea prin echivalent a reclamantului pentru aceeaşi cotă cu privire la imobilul construcţie demolată –corp C, situat în B, str. AO, nr.4, înscris în CF nr.226 B, nr. top. 2689/4, 2690.
Prin dispoziţia evocată la art. 2 alin. 1 se restituie în natură imobilul menţionat anterior sub condiţia rambursării a sumei de 232.299.940 lei Rol încasată la data de 31 mai 2000 în baza legii nr.112/1995, actualizată prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională în domeniul statisticii , de la data încasării până la data plăţii efective. La alin.2 al art.2 s-a instituit în sarcina reclamantului obligaţia de restituire a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentând contravaloare investiţii la imobilul restituit în natură, iar la alin. 3 al art.2 s-a stabilit că transferul dreptului de proprietate, înscrierea în evidenţele de carte funciară şi punerea în posesie va avea loc doar după îndeplinirea de reclamant a obligaţiei de plată prevăzute de art.2 alin.1,2 din dispoziţia atacată.
Art.3 din dispoziţia arătată a prevăzut că reclamantul are obligaţia, potrivit art. 16 din legea nr.10/2001, menţinerii afectaţiunii pentru o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziţiei, iar la art. 4 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile titlului VII din legea nr.247/2005 pentru imobilul construcţie demolată.
Dispoziţia menţionată a fost atacată de reclamant în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar prin Decizia civilă nr. 481/2009 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2061/112/2007, a fost admisă în parte acţiunea formulată, şi în consecinţă, a fost anulat art.2 alin. 2 din dispoziţia emisă de pârât prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de restituire a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentând contravaloare investiţii la imobilul restituit în natură; a fost anulat parţial art.2 alin. 3 din dispoziţia atacată, în sensul că transferul dreptului de proprietate, înscrierea în evidenţele de carte funciară şi punerea în posesie va avea loc doar după îndeplinirea de reclamant a obligaţiei de plată prevăzute de art.2 alin.1 din dispoziţia atacată, respectiv după rambursarea sumei 232.299.940 lei Rol încasată în baza legii nr.112/1995, actualizată prin aplicarea indicelui de inflaţie de la data încasării până la data plăţii efective.
Referitor la art. 2 alin. 3 din dispoziţia atacată, prin care s-a stabilit că transferul dreptului de proprietate, înscrierea în evidenţele de carte funciară şi punerea în posesie va avea loc doar după îndeplinirea de reclamant a obligaţiei de plată prevăzute de art.2 alin.1,2 şi a cărui anulare integrală a solicitat-o reclamantul, tribunalul a reţinut că potrivit art. 20 din Legea nr.10/2001, republicată, persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr.112/1995 pot solicita restituirea în natură cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, situaţie aplicabilă în cauză întrucât petenta iniţială DE, respectiv antecesoarea reclamantului, a încasat suma de 232.299.940 lei Rol la data de 31 mai 2000, caz în care cu privire la această sumă în mod legal s-a dispus ca transferul dreptului de proprietate, înscrierea în evidenţele de carte funciară şi punerea în posesie va avea loc doar după îndeplinirea de reclamant a obligaţiei de plată prevăzute de art.2 alin.1, obligaţie legală care nu constituie o sarcină asupra imobilului restituit în sensul impus de art. 10 de Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamantul şi pârâtul Primarul Municipiului B, reclamantul solicitând schimbarea în parte a deciziei apelate în sensul admiterii plângerii formulată de el împotriva Dispoziţiei nr. 1400/2007 emisă de pârât, şi în ceea ce priveşte anularea dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din dispoziţia atacată. Pârâtul a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 131/A/2010, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de părţi, apreciind că dispoziţia instanţei de fond de anulare parţială a art. 2 alin. 2 cu privire la obligaţia prev. de art. 2 alin. 1 din dispoziţie este legală, deoarece art. 20 din Legea nr.10/2001 republicată, prevede că, persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr.112/1995 pot solicita restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie.
Curtea a reţinut că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, prevăd la pct. 20.1 că, dacă imobilul care face obiectul notificării este liber, persoana îndreptăţită care a primit despăgubirea pentru respectivul imobil potrivit legii va obţine restituirea în natură a imobilului dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei. Prin urmare, obligaţia stabilită în sarcina reclamantului este o obligaţie legală şi nu constituie o sarcină asupra imobilului restituit în sensul impus de art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Aşadar, în speţă, restituirea în natură a imobilului litigios către reclamant este condiţionată de rambursarea despăgubirii primite, de 232.299.940 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, condiţie ce nu a fost îndeplinită până în prezent, potrivit susţinerilor din concluziile depuse la filele 85-89 din dosar, astfel încât el nu poate să pretindă plata chiriei pentru acest imobil deoarece transferul dreptului său de proprietate va avea loc doar după îndeplinirea obligaţiei de plată prevăzută la art. 2 al. 1 din dispoziţia arătată.
Contrar susţinerilor reclamantului, dreptul său de proprietate asupra imobilului Liceul de muzică, situat în B, str. AO, nr. 4 este afectat de o condiţie suspensivă care nu-i permite la momentul de faţă să pretindă plata chiriei restante ori a chiriei pentru viitor, şi nici obligarea la încheierea unui contract de închiriere, ştiut fiind că acest tip de condiţie suspendă efectele actului juridic până la momentul realizării sale, situaţia fiind incertă pentru ambele părţi.
Întrucât doar după îndeplinirea obligaţiei de rambursare a sumei de 232.299.940 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, reclamantul îşi intră în drepturile stabilite prin dispoziţia de restituire a imobilului, instanţa reţine că până la îndeplinirea acesteia, reclamantul nu poate fi beneficiarul chiriei stabilite de art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cuantumul prevăzut de HG 1886/2006 şi drept urmare, a respins acţiunea formulată, ca fiind neîntemeiată.
Consecinţă a respingerii acţiunii principale, reţinând caracterul dependent al chemării în garanţie faţă de cererea principală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a Consiliului Local al Municipiului B şi Primarul Municipiului B, formulată de pârât, în considerarea prevederilor art. 60-63 C.pr.civ.
Totodată, în aplicarea art. 274 C.pr.civ., s-au respins şi cererile de acordare a cheltuielilor de judecată suportate de părţi, ca neîntemeiate.
