Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Nedesemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie. Consecinţe
Codul de procedură civilă – art. 3431, art. 351 şi art. 364
Chiar dacă desemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie (fie prin arătarea numelor acestora, fie prin precizarea modalităţii de numire a lor) trebuie făcută, legiuitorul nu a reglementat nicio sancţiune în situaţia în care co-contractanţii nu se conformează acestei obligaţii, aşa cum a făcut-o, prin art. 3432 Cod procedură civilă, în cazul compromisului, text care prevede expres că prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului, încheierea de numire urmând să se dea în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, ea nefiind supusă căilor de atac.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 17 din 31 mai 2011, dr. C.B.N.
Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 21 ianuarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 7/A/2010 Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. G. S.R.L. Arad, societate în insolvenţă, împotriva pârâtei S.C. P. S.R.L. Bucureşti, obligând-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 11.717,05 lei, reprezentând diferenţă la factura nr. 92/08.06.2007, emisă de reclamantă pentru lucrări executate în baza contractului nr. 105/18.07.2006, cu penalităţi de 0,065% pe zi de întârziere de la data de 9 iulie 2007 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanţii de bună-execuţie, scadente până în prezent. De asemenea, tribunalul arbitral a anulat, pentru neplata taxei arbitrale, cererea reconvenţională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 416.212 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, pârâta fiind obligată şi la plata sumei de 6.125,20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta S.C. P. S.R.L. Bucureşti, solicitând anularea ei, cu motivarea că clauza compromisorie prevăzută la art. 12 pct. 3 din contractul de execuţie nr. 00105/18.07.2006 este nulă absolut, în temeiul art. 3432 din Codul de procedură civilă, deoarece nu specifică numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor şi nu prevede nici ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de arbitraj, nenominalizând niciun astfel de organism. Prin aşa-zisa „clauză compromisorie” se specifică doar că în cazul în care într-un termen rezonabil nu se ajunge la o înţelegere, toate litigiile ce se vor naşte din prezentul contract, şi în special în ce priveşte validitatea, interpretarea şi executarea acestuia, se vor soluţiona pe cale de arbitraj. În niciun fel, prin clauza compromisorie, nu a fost stabilită competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Arad, astfel că părţile nu au acceptat regulamentul de arbitraj al respectivei instituţii, acesta nefiindu-le opozabil. Competenţa tribunalului arbitral fiind dată de clauza compromisorie, iar în cazul de faţă, având în vedere că nu a fost stabilit instanţa arbitrală, că nu a fost arătat numele arbitrilor şi nici măcar modul de numire al acestora, reclamanta consideră că respectivul tribunal de arbitraj nu este competent să soluţioneze litigiul, el trebuind să se desesizeze şi să trimită cauza spre soluţionare instanţelor jurisdicţionale competente. Prin completarea de acţiune s-a arătat că S.C. G. S.R.L. Arad, în baza contractului nr. 105/18.07.2006, a executat, în calitate de subcontractant, lucrări în cadrul şantierului „Complex Comercial Arad”, cu depăşirea termenului de finalizare cu mai mult de 87 de zile, fapt consemnat în nenumăratele adrese transmise de societate, adrese la care pârâta a răspuns numai prin alte solicitări de prelungire a termenului, şi asta, în condiţiile în care, în contracte de asemenea anvergură termenul de execuţie nu poate fi prelungit, nerespectarea lui aducând grave prejudicii reclamantei. Nici până în prezent lucrarea nu a fost terminată şi predată fără vicii, deşi executantul a fost somat în repetate rânduri să respecte clauza contractuală prevăzută în art. VI pct. 5. De asemenea, acesta nu a predat documentaţia necesară, conform pct. 5.2 şi al legislaţiei în vigoare, iar viciile constatate nu au fost remediate, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 9 iulie 2010, încheiat cu reprezentanţii pârâtei, în care sunt stabilite noi termene de înlăturare a acestora. Solicitarea reclamantei este neîntemeiată, dreptul la returnarea garanţiei născându-se doar după predarea întregii construcţii fără vicii şi lucrări neterminate, conform art. V pct. 3.5, operaţiune care nu a avut loc.
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 31 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 321/59/2011 Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea în anulare formulată şi precizată de reclamanta S.C. P S.R.L. Bucureşti împotriva hotărârii arbitrale nr. 1 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Arad în dosarul nr. 7/A/2010 în contradictoriu cu intimata S.C. G S.R.L. Arad, reprezentată prin administratorul judiciar Casa de Insolvenţă R S.P.R.L. Arad şi a anulat în parte hotărârea arbitrală atacată, în sensul că a respins cererea reclamantei S.C. G. S.R.L. Arad privind plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanţia de bună-execuţie, menţinând-o în rest.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 364 lit. c) şi i) din Codul de procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Chiar dacă sunt întemeiate apărările intimatei în sensul că clauza compromisorie inserată în contractul de execuţie nr. 00105/18.07.2006 nu este lovită de nulitate, deşi, potrivit art. 3431 din Codul de procedură civilă, desemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie (fie prin arătarea numelor acestora, fie prin precizarea modalităţii de numire a lor) trebuie făcută, legiuitorul nereglementând nicio sancţiune în situaţia în care co-contractanţii nu se conformează acestei obligaţii, aşa cum a făcut-o, prin art. 3432, în cazul compromisului, text care prevede expres că prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor, acţiunea în anulare se impune, totuşi, a fi admisă, cu consecinţa anulării hotărârii atacate, întrucât Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Arad a încălcat anumite dispoziţii imperative ale legii.
Potrivit art. XII pct. 3 din contractul de execuţie, părţile se obligă să soluţioneze cu prioritate toate litigiile dintre ele, ce rezultă din convenţie sau legate de acest contract, amiabil, iar dacă într-un termen rezonabil nu se ajunge la o înţelegere, toate litigiile ce se vor naşte, şi în special în ce priveşte validitatea, interpretarea şi executarea contractului, se vor soluţiona pe cale de arbitraj.
Sunt justificate criticile reclamantei potrivit cărora, prin această clauză compromisorie nu a fost stabilită competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Arad, ceea ce face ca părţile să nu fi acceptat regulamentul de arbitraj al respectivei instituţii, acesta nefiindu-le opozabil. Într-o asemenea ipoteză, tocmai pentru a nu lăsa fără efecte convenţia părţilor, Codul de procedură civilă, în art. 351, statuează următoarele: în caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului; încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, ea nefiind supusă căilor de atac.
Cum intimata a declanşat un litigiu arbitral în temeiul clauzei compromisorii inserată în contractul de execuţie nr. 00105/18.07.2006, însă, datorită neînţelegerilor cu reclamanta în privinţa numirii arbitrilor, în lipsa respectării întocmai a dispoziţiilor art. 3431 din Codul de procedură civilă, nu a urmat procedura prescrisă de art. 351, ci a sesizat, cu de la sine-putere, un tribunal arbitral care nu a fost acceptat de partea adversă, apărările intimatei în sensul că în cauză ar fi aplicabile regulile de competenţă teritorială din Titlul II al aceluiaşi cod, motiv pentru care ea a ales „arbitrajul de la sediul său”, locul unde s-a încheiat convenţia şi unde urma să se facă şi plata, neputând fi primite, aceste norme vizând exclusiv litigiile deferite instanţelor de drept comun, Curtea constată că acţiunea în anulare promovată de societatea reclamantă este întemeiată.
Văzând că, potrivit art. 366 din Codul de procedură civilă, dacă instanţa judecătorească admite acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitral, cu excepţia situaţiei în care, pentru a hotărî în fond, ar fi nevoie de noi probe, ceea ce nu este cazul, Curtea, în urma rejudecării pricinii, în limitele învestirii sale, va respinge doar cererea reclamantei S.C. G. S.R.L. Arad privind plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanţia de bună-execuţie.
Astfel, faţă de împrejurarea că factura fiscală nr. 92/08.06.2007 privind realizarea unui rezervor P.S.I. şi a unor lucrări suplimentare conform planşei Ro7 a fost acceptată la plată fără nicio obiecţie de către S.C. P. S.R.L. Bucureşti, pe documentul contabil fiind aplicată atât ştampila, cât şi semnătura reprezentantului societăţii, iar art. 46 din Codul comercial arată că obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează, printre altele, cu facturi acceptate, instanţa apreciază că beneficiarul este obligată să plătească executantului diferenţa de 11.717,05 lei, la care se adaugă, potrivit art. IX pct. 3 din contract, şi penalităţi de 0,065% pe zi de întârziere de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.
Cu toate acestea, cererea reclamantei S.C. G. S.R.L. Arad în privinţa plăţii sumei de 342.776,168 lei (diferenţa până la suma cerută – 403.266,08 lei fiind respinsă şi de tribunalul arbitral), reprezentând garanţia de bună-execuţie nu este întemeiată, impunându-se respingerea acestei pretenţii raportat la prevederile contractuale cuprinse în art. V pct. 3.5, potrivit căruia 50% din valoarea garanţiei de asigurare, respectiv 5% din valoarea garanţiei va fi plătită numai după predarea întregii construcţii, fără vicii şi lucrări neterminate, către investitor. Or, din mai multe adrese depuse la dosar de către S.C. P. S.R.L. Bucureşti rezultă că executantul nu s-a încadrat în termenele de finalizare a lucrărilor contractate, cerând beneficiarului prelungirea acestora (spre exemplu, comunicarea de şantier nr. 1392/18.08.2006), reclamanta aducându-i pârâtei la cunoştinţă că nu a predat spre recepţionare lucrările pe partea fizică şi nici pe cele legate de documentaţie, existând mari probleme la bazinul de sprinklere, unde la două bazine nu sunt amplasate scări, are loc scurgerea apei în spaţiul scărilor la rost de pardosea şi în pereţi, iar suprafeţele construcţiilor nu sunt egale (a se vedea în acest sens, adresa nr. 001/120/07/Bo din 8 iunie 2007) sau să urgenteze finisarea lucrărilor de construcţie la şantierul Complex Comercial Arad, ca să poată fi executate lucrări legate de acestea cu scopul finisării complete la Corp A Kaufland, Corp B Plus şi la obiectivele exteriore, pentru toate acestea solicitându-i mărirea numărului de muncitori, lucrul în schimburi prelungite şi în zilele de sâmbătă şi duminică (în acest sens, a se vede adresa nr. 001/071/007/Bo din 16 aprilie 2007). Mai mult decât atât, deşi potrivit art. VI pct. 5 din contract executantul este obligat să comunice în scris, cu 5 zile înainte, termenul la care lucrarea va fi gata pentru predare, lucrarea fiind considerată terminată doar prin predarea de către executant şi preluarea de către beneficiar, pentru predare executantul trebuind să pregătească, în 4 exemplare, mai multe documente, enumerate la pct. 5.2., procesul-verbal de predare al lucrării urmând să fie semnat de către reprezentanţii părţilor contractante, împuterniciţi să semneze în chestiuni contractuale, acest act, conţinând şi aprecieri asupra calităţii lucrărilor executate, până în prezent, aşa cum a arătat şi reprezentanta societăţii beneficiare, nu a fost întocmit.
