Apel. Caracterul supletiv al prevederilor art.1082 Cod civil în raport cu clauzele conventiei partilor. Valabilitatea clauzei penale.
– art.1082 Cod civil;
Prevederile art.1082 Cod civil au caracter supletiv în sensul ca pot deveni aplicabile numai în masura în care partile nu stabilesc altfel în actele juridice pe care le încheie. În aceasta din urma ipoteza nu se poate spune ca o eventuala clauza penala ar fi nula absolut pentru motivul ca, în raport cu prevederile legale mentionate, ar fi prohibita de lege sau ar avea o cauza interzisa de lege.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala; Decizia comerciala nr.423 din 05.11.2009)
Prin cererea formulata la data de 23.03.2009 la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, reclamanta SC E A B A R SRL a chemat în judecata pârâta S C A R SA, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea dispozitiilor art.27 din contractul de mandat nr.12813 încheiat de parti la 21.11.2007, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta comerciala nr.8525 pronuntata la 01.06.2009 în dosarul nr.11680/3/2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins exceptia necompetentei materiale si a inadmisibilitatii invocate de pârâta si a respins actiunea formulata de reclamanta, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta comerciala tribunalul a retinut în ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale ca cerere de constatare a nulitatii art.27 din contractul partilor nu are efecte patrimoniale directe, iar cele indirecte nu pot fi cuantificate la data sesizarii instantei, ci doar la data la care se produce evenimentul asigurat sau ulterior, când se stabilesc despagubirile datorate asiguratului. Cum nu se poate stabili valoarea patrimoniala a actiunii competenta de solutionare a cauzei apartine tribunalului, instanta de drept comun pentru solutionarea litigiilor patrimoniale.
Cât priveste inadmisibilitatea cererii este de observat ca motivele de nulitate la care face referire pârâta nu au fost invocate de reclamanta si, deci, nu se pune problema analizarii lor, iar pe de alta parte motivele de nulitate nu sunt limitativ prevazute de acte normative, astfel ca cererea este admisibila.
Pe fondul litigiului, dispozitiile din codul civil invocate de reclamanta sunt dispozitive astfel ca derogarea de la acestea nu are drept consecinta nulitate prevederilor contractuale în discutie.
Pe de alta parte dispozitia contractuala are menirea de a ocroti pârâta împotriva conduite eventual ilicite a reclamantei care se poate manifesta prin încheierea contractului de asigurare dupa producerea evenimentului asigurat. Reclamanta a acceptat aceste prevederi contractuale. Mai mult, cererea pleaca de la premisa ca reclamantei sa-i fie permis sa depuna borderourile cu întârziere, contrar obligatiilor contractuale.
În fine, pârâta este obligata sa faca o previziune a veniturilor si posibilelor despagubiri pe care trebuie sa le plateasca, sa determine expunerea financiara proprie, iar art.27 o protejeaza într-o anumita masura împotriva riscului ca previziunile sale sa fie gresite în sens negativ.
Împotriva acestei sentinte comerciale reclamanta SC E A B A R SRL a declarat apel, timbrat si în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii formulate.
În motivarea apelului s-a aratat, în esenta, mai întâi ca tribunalul a retinut în mod gresit ca dispozitiile art.1082 C.civ. au caracter supletiv. Debitorul poate fi obligat doar daca se cuvine la plata de daune – interese, dar nu si în situatia în care nu a provocat un prejudiciu creditorului, caz în care actiunea trebuie respinsa ca fiind lipsita de interes.
Clauza cuprinsa în art.27 din contractul partilor constituie o clauza penala si este nula absolut, fiind interzisa de dispozitiile dreptului comun si bazata pe o cauza prohibita de lege. Pentru ca un debitor sa datoreze daune – interese se cere întrunita si conditia rezultând din art.1082 C.civ., ca neexecutarea sau întârzierea în executare sa pricinuiasca un prejudiciu creditorului.
În mecanismul generat în contractul de mandat, nedepunerea / depunerea cu întârziere a borderoului, a documentelor de asigurare si a chitantelor nu este de natura sa genereze un prejudiciu societatii de asigurare. Obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare de catre asigurator subzista indiferent de îndeplinirea sau nu de catre broker a obligatiilor art.8 lit.”e” si “f” din conventie. Asa fiind, despagubirea nu reprezinta un prejudiciu pentru asigurator, ci executarea fireasca a obligatiilor asumate fata de asiguratii sai. Pentru a dovedi viabilitatea clauzei pârâta trebuie sa faca dovada înregistrarii unui prejudiciu ca urmare a nerespectarii de catre societatea noastra a dispozitiilor art.8 lit.”e” si “f”. Despagubirea nu reprezinta un prejudiciu si se achita de catre asigurator ca urmare a încheierii politei de asigurare prin intermediul brokerului si a survenirii riscului asigurat, iar nu datorita nerespectarii de catre mandatar a dispozitiilor art.8 lit.”e” si “f”.
Tribunalul a retinut în mod gresit ca dispozitia din art.27 a contractului are menirea de a ocroti reclamanta împotriva conduitei eventual ilicite a pârâtei. Or, a admite astfel de justificare echivaleaza cu a prezuma reaua credinta a brokerilor de asigurare în executarea obligatiilor contractuale, ceea ce creeaza o inechitate evidenta între brokerul de buna credinta si cel ce savârseste fraude, si unul si celalalt fiind obligati, în opinia tribunalului, sa plateasca despagubirea asiguratorului. Oricum, frauda trebuie dovedita în instanta iar nu prezumata.
Intimata – pârâta SC A R SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Actiunea în anulare nu mai poate fi introdusa dupa ce partea îndreptatita a confirmat ca fiind valabil actul lovit de nulitate relativa. Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara tine loc de renuntare în privinta mijloacelor si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, iar în cauza apelanta – reclamanta a achitat anterior introducerii actiunii, despagubirile platite de SC A R SA în dosare de daune în conditiile art.27 din contract.
Clauza prevazuta de art.27 constituie o clauza penala, reclamanta a fost de acord cu introducerea acesteia în contract si are ca scop protejarea pârâtei de conduita eventual ilicita a reclamantei.
Prin decizia 677/02.09.2009 Comisia de supraveghere a asigurarilor a sanctionat reclamanta cu interzicerea temporara a activitatii datorita neregulilor constatate în urma unui control, incluzând încasarea primelor de asigurare si nedecontarea acestora.
Fata de acestea, analizând actele dosarului Curtea constata ca apelul este nefondat, având în vedere urmatoarele considerente:
Tribunalul a retinut în mod corect, în considerentele sentintei apelate, ca prevederile art.1082 C.civ. au caracter dispozitiv, în sensul de caracter supletiv, în întelesul ca prevederile respective se aplica în masura în care partile nu stabilesc altfel în actele juridice pe care le încheie, context în care întelesul poate fi si acela de facultativ. Prin urmare, în cuprinsul clauzelor din conventia încheiata partile pot prelua prescriptiile art.108 C.civ. sau, dimpotriva, sa nu se raporteze la aceste prescriptii stabilind un continut distinct, diferit de acestea. Sustinerile apelantei referitoare la incidenta platii de daune – interese doar sub conditia provocarii unui prejudiciu creditorului, pot viza doar ipoteza în care clauza 27 nu ar fi putut capata si un alt continut decât cel prescris prin dispozitiile art.1082 C.civ.
Cum însa dispozitiile mentionate au caracter supletiv, iar la încheierea contractului de mandat 12813/21.11.2007 partile si-au manifestat posibilitatea legala de a deroga de la acestea în cazul clauzei din art.27 nu se poate retine ca aceasta din urma clauza ar fi nula absolut, fiind interzisa prin dispozitiile dreptului comun sau cel putin apelantul nu a fost în masura sa indice în mod valabil o asemenea dispozitie prohibitiva.
Aceasta cu atât mai mult cu cât clauza din art.27 are natura unei clauze penale, o astfel de clauza nefiind însa, în principiu, prohibita de lege.
Clauza cu privire la care s-a solicitat constatarea nulitatii nu are nici o cauza interzisa de lege. Prin art.27 din contract nu s-a urmarit ca scop, prezumarea relei – credinte a brokerilor ci prevenirea eventualei conduite ilicite a acestora pentru ocrotirea asiguratorului mandant, context în care nu se justifica nici sustinerile apelantei referitoare la crearea unei inechitati între brokerul de buna – credinta si cel de rea – credinta sau la prezumarea fraudei. Dat fiind ca în raport cu contractul de mandat brokerul efectueaza operatiunile privind asigurarile în numele si pentru asiguratorul mandant, acesta din urma are, indiscutabil, dreptul de a-i fi trimise, în termen util, asigurarile încheiate, documentele, primele de asigurare platite. Potrivit art.1541 C.civ. mandatarul este dator, oricând i se cere sa dea seama mandantului de lucrarile sale si de a-i remite tot ceea ce a primit în puterea mandatarului. De asemenea, conform art.1539 si art.1540 C.civ. mandatarul este raspunzator de daune – interese ce ar putea deriva din modul necorespunzator de îndeplinire a mandatarului (de dol si de culpa comuna în executarea mandatului).
Despagubirea platita de asigurator constituie elementul de cuantificare al penalitatii (daunelor – interese) prevazute de art.27 din contractul de mandat încheiat de parti. Asiguratorul nu îi poate opune asiguratului, pentru a nu îi mai plati acestuia despagubirea, eventuala incorectitudine a brokerului mandatar la încheierea contractului de asigurare. Între mandatarul asigurator si brokerul mandatar, însa, nepredarea contractelor, a primelor de asigurare etc. în termenul convenit pune asiguratorul în ipoteza prevazuta în art.27, de a plati o despagubire în baza unui contract pe care nu si l-a însusit efectiv si cu privire la care practic, de fapt, brokerul, a operat în nume propriu, abatându-se de la obligatiile contractuale asumate.
O astfel de situatie implica, evident, prejudicierea asiguratorului mandant si din moment ce culpa revine doar brokerului, într-o astfel de situatie acestuia din urma îi revine obligatia de despagubire fata de asigurator.
Având în vedere considerentele aratate, cu mentiunea neretinerii incidentei prevederilor art.1167 alin.2 C.civ. în speta, Curtea, în baza art.296 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.
2
