Clauze abuzive. Comision de administrare. Comision de gestiune. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.
Sentinţa civilă nr. 1185/07.02.2014 a Judecătoriei Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 1185/2014 Judecătoria Galaţi a hotărâr “Admite în parte cererea având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanţii X şi Y, în contradictoriu cu pârâta SC Z Bank SA, . Constată caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare, prevăzute de art. 5 lit. a ”Comision de risc” din Condiţiile speciale ale convenţiei ţi art. 3.5 ”Comision de risc” din Condiţiile generale ale convenţiei din Convenţia de Credit nr. 0094762/24.04.2007, Convenţia de Credit nr. 0127058/19.09.2007 şi Convenţia de Credit nr. 0151774/28.05.2008. Anulează clauzele prevăzute de art. 5 lit. a ”Comision de risc” din Condiţiile speciale ale convenţiei şi art. 3.5 ”Comision de risc” din Condiţiile generale ale convenţiei din Convenţia de Credit nr. 0094762/24.04.2007, Convenţia de Credit nr. 0127058/19.09.2007 ţi Convenţia de Credit nr. 0151774/28.05.2008. Obligă pârâta la restituirea, către reclamanţi a sumei de 4561,94 CHF (în echivalent lei la data plăţii) încasată cu titlu de „comision de risc” ţi a sumei de 863,83 CHF (în echivalent în lei) încasată cu titlu de ”comision de administrare” pe parcursul derulării convenţiilor de credit nr. 0094762/24.04.2007, nr. 0127058/19.09.2007 şi nr. 0151774/28.05.2008.”
A reţinut instanţa de fond că pe parcursul derulării convenţiilor de credit, reclamanţii au achitat de la contractare şi până la începerea executării silite împotriva lor, suma de 4561,94 CHF cu titlu de comision de risc, şi suma de 863,83 CHF cu titlu de comision de administrare.
În drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive republicată, se interzicea comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.Convenţiile de credit şi actele adiţionale, intrau sub incidenţa Legii nr. 193/2000 dată fiind calitatea împrumutaţilor de consumatori şi calitatea băncii de comerciant, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea pârâtei conform căreia numai Condiţiile Generale conţin clauzele preformulate, nenegociate ale contractului, Condiţiile Speciale fiind expresia tratativelor purtate între părţi. În acest context, reţine că singurele prevederi contractuale personalizate, în funcţie de nevoile şi cerinţele fiecărui client în parte sunt cele referitoare la suma împrumutată, durata contractului şi tipul de contract dintre produsele disponibile. De altfel aceste prevederi nu par a face parte dintre cele susceptibile a fi negociate, ci, mai degrabă dintre cele care ţin de personalizarea contractului.
Negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influenţa natura clauzei contractuale, iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuţii referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate, nici chiar în privinţa actelor adiţionale emise de bancă tot în mod unilateral.
Instanţa de fond a reţinut că inserarea clauzelor privind comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare nu putea fi influenţată de consumatori, clauzele având un caracter standard şi regăsindu-se în contractele de credit încheiate de bancă cu diverşi consumatori.
În consecinţă, în lipsa unor dovezi contrare, instanţa de fond a apreciat că toate clauzele indicate de reclamanţi au natura unor clauze preformulate, nenegociate liber de părţi.
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.
În ce priveşte comisioanele de risc de 0,1% şi respectiv 0,17% şi 0,26% din soldul creditului prevăzute de contractele de credit analizate în prezenta cauză, prevăzute de art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale şi art. 3.5 din Condiţiile Generale, instanţa de fond a reţinut că în contract nu se precizează care era riscul acoperit prin instituirea acestora.
Totodată, a reţine că există un dezechilibru semnificativ între prestaţiile celor două părţi, dat fiind cuantumul comisionului faţă de valoarea creditului în condiţiile în care comisionul nu era definit în cuprinsul convenţiei, nu se precizează dacă era vorba de costul unui serviciu prestat, care ar fi acest serviciu sau dacă reprezenta contravaloarea unui prejudiciu suportat de pârâtă ca urmare a unei fapte a consumatorului. Mai mult, nu se preciza, în cuprinsul convenţiei dacă exista sau nu posibilitatea de restituire a comisionului plătit odată cu fiecare rată în cazul în care un astfel de eveniment nu se producea.
În ceea ce priveşte însă comisionul de gestiune (perceput în cadrul primului contract de credit încheiat de părţi) şi comisionul de administrare garanţii (achitat în cadrul dosarului de credit nr, 0151774/28.05.2008) instanţa de fond a constatat că acestea au fost percepute şi încasate o singură dată, în cuantumul stabilit prin contract, unde se regăseşte şi definirea, chiar sumară, a acestor comisioane. Deşi nenegociate cu părţile împrumutate, aceste comisioane nu au fost apreciate de instanţa de fond ca fiind abuzive, în condiţiile în care nu au o valoare foarte ridicată şi nu creează un dezechilibru semnificativ între obligaţiile părţilor.
În soluţionarea recursului formulat de către pârâtă, instanţa de control judiciar a reţinut că se desprind trei condiţii esenţiale ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi apreciată o clauză drept abuzivă: 1.clauza să nu fi fost negociată, 2.clauza în sine sau împreună cu altele din contract să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi 3. (rezultă din art.4 din lege) să nu se refere la preţul contractului.
Simplul fapt că această clauză este menţionată în condiţiile speciale şi nu în cele generale nu creează premiza negocierii clauzelor de către părţi, având în vedere poziţia dominantă a băncii în această relaţie contractuală. Totodată nu se poate reţine că părţile au negociat clauza, cât timp banca impune doar un procent mai mare sau mai mic pentru acest comision, fără a avea posibilitate înlăturării sale în lipsa unui cost justificat al serviciului. Stabilirea a trei comisioane de risc cu valori diferite în trei contracte de credit diferite nu reprezintă o negociere a părților.
Prin preţ al contractului de împrumut se înţelege în mod clar dobânda, aceasta fiind plata serviciului pentru folosirea banilor. Celelalte taxe şi comisioane aferente altor operaţiuni adiacente derulării contractului de credit nu pot intra în noţiunea de preţ al împrumutului. În cazul de faţă comisionul de risc este de fapt plata unei asigurări. Cu privire la contractul de împrumut se cunoaşte suma împrumutată, perioada pentru care se realizează creditarea şi dobânda (costul) pentru folosirea banilor. Cu privire la contractul de asigurare aferent celui de credit, nu se cunoaşte decât costul serviciului, nu şi serviciul pentru care se plăteşte un cost.
Ca urmare, în ce priveşte comisionul de risc ( aşa cum este reglementat în condiţiile speciale –art.5 lit.a, cât şi cele generale ale contractului –art.3.5), instanţa de recurs apreciază hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, clauza mai sus arătată fiind una abuzivă
În măsura în care comisionul de risc era unul legal și nu era desființat, atunci în baza prevederilor art. 95 din O.U.G. 50/2010 și ulterior a legii 288/2010, acest comision putea fi redenumit în virtutea legii și prin acceptare tacită redenumit. Dar cât timp comisionul inițial este cuprins într-o clauză abuzivă, iar această declarată nulă, nu se mai poate aprecia că nulitatea este acoperită prin confirmare în sensul că prin act adițional în mod tacit, reclamanții au fost de acord cu plata unui comision nou. Mai mult, consumatorii plătiseră deja un comision pentru administrarea creditului sub denumirea de comision de gestionare care nu este totuna cu cel de analiză dosar credit pentru care au plătit un cost diferit.
