Constituie o clauză abuzivă clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, prin care se stabileşte în sarcina consumatorului obligaţia de a achita un comision de risc ce se ridică la cca. 50% din valoarea totală a împrumutului, în condiţiile în care executarea obligaţiei de rambursare a creditului, dobânzilor şi comisioanelor aferente a fost garantată de către reclamanţii – împrumutaţi prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci imobiliare, cât şi prin cesionarea către bancă a poliţei pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanţiei menţionate în contractul de credit.
În speţă, reclamanţii au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea clauzei prevăzute de art. 1 pct. 3 lit. a din actul adiţional la contractul de credit încheiat la data de 21.02.2008, anularea clauzei prevăzută de art. 5 lit. a din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale, precum şi anularea clauzei prevăzută de art. 3 pct. 5.12 lit. A din actul adiţional. S-a susţinut de reclamanţi că transformarea dobânzii contractuale fixe în dobândă variabilă fără consimţământul ambelor părţi reprezintă un abuz sancţionat cu nulitatea absolută. S-a mai învederat că sunt abuzive şi clauzele prevăzute de art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale şi art.3.5 din Condiţiile Generale, care stabilesc plata unui comision de risc de 0,22% din suma datorată, deoarece contractul nu stabileşte care este riscul pentru care se plăteşte comisionul iar redenumirea comisionul de risc în comision de administrare nu înlătură caracterul său nelegal întrucât la momentul încheierii convenției acest comision încălca prevederile O.U.G. nr. 50/2010.
La termenul din 25.15.2011 reclamanţii au formulat cerere de renunţare la judecată a capetelor de cerere privind anularea clauzei din actul adiţional ce vizează comisionul de administrare şi anularea clauzei din actul adiţional privind dobânda modificată.
Instanţa a luat act de renunţarea reclamanţilor la capetele de cerere privind anularea clauzelor din Actul adiţional la contractul de credit încheiat la data de 21.02.2008 prevăzute de art. 1 cu referire la art. 3 lit. a din Condiţiile speciale (modificarea ratei dobânzii) şi art. 3 cu referire la art. 5 lit. a din Condiţiile speciale. A admis cererea având ca obiect anulare act şi a constat a clauzelor inserate la art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale şi art.3.5 din Condiţiile Generale din contractul încheiat de părţi la data de 21.02.2008. A fost obligată pârâta să restituie către reclamanţi echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua plăţii, a sumei de 4.210,46 CHF, reprezentând comision de risc.
Astfel, instanţa a constatat că urmare a renunţării reclamanţilor la capetele de cerere privind anularea clauzelor din Actul adiţional la contractul de credit nr. 0140725/21.02.2008 prevăzute de art. 1 cu referire la art. 3 lit. a din Condiţiile speciale (modificarea ratei dobânzii) şi art. 3 cu referire la art. 5 lit. a din Condiţiile speciale, rămân de analizat clauzele referitoare la comisionul de risc prevăzute de art. 5 lit. a din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale.
Cu privire la comisionul de risc de 0,22 % din soldul creditului, prevăzut de art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale şi de art. 3.5 din Condiţiile Generale, instanţa a constatat că în contract nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea lui, iar executarea obligaţiei de rambursare a creditului, dobânzilor şi comisioanelor aferente a fost garantată de către reclamanţii-împrumutaţi prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci imobiliare, cât şi prin cesionarea în favoarea băncii a poliţei pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanţiei menţionate în contractul de credit.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dată în aplicarea dispoziţiilor Directivei 93/13/CEE, s-a apreciat că apare ca fiind abuzivă clauza privind comisionul de risc. În acest sens, s-a reţinut că acest comision nu este definit în mod concret şi fără echivoc în cuprinsul contractului, fiind prevăzut doar modul de calcul şi scadenţe, iar clauza prin care acesta a fost inserat în convenţia părţilor este o clauză standard, preformulată. În final, s-a avut în vedere că această clauză contractuală creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în condiţiile în care valoarea acestui comision se ridică la cca. 50% din valoarea totală a împrumutului, fără a se justifica de ce mai este necesară atunci şi constituirea garanţiei ipotecare ori a poliţei de asigurare.
Cererea privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comision de risc, respectiv a sumei de 4.210,46 CHF, a fost apreciată ca întemeiată faţă de împrejurarea că nulitatea conduce la desfiinţarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale iar prestaţiile efectuate în baza clauzei lovite de nulitate trebuie restituite.
Împotriva sentinţei nu s-a formulat nicio cale de atac.
