Recurs. Contract credit bancar. Clauze abuzive. Practici înşelătoare. Obligaţie de a face.
Cuprins pe materii: Litigii cu profesionişti. Răspundere contractuală. Clauze abuzive.
Index alfabetic: Drept civil – litigii profesionişti
– răspundere contractuală
– clauze abuzive
– practici înşelătoare
– obligaţie de a face.
art. 1 alin. 3, art.4 alin.1, 2 şi 6 Legea nr. 193/2000 republicată
Instanța de control reţine că, excepția de lucru judecat are două aspecte : unul negativ, ce împiedică o a doua judecata si care presupune o tripla identitate de parți, obiect si cauza (autoritatea de lucru judecat) si unul pozitiv, care nu mai presupune aceasta tripla identitate si care constă in aceea ca o chestiune litigioasa definitiv tranșată nu mai poate fi reluată ulterior (puterea de lucru judecat).
Secţia civilă, decizia Trib. Galaţi nr.78/06.05.2015
Prin recursul formulat, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate la instanţa de fond cât şi împotriva sentinţei privind completarea dispozitivului deoarece consideră că principalul motiv de recurs îl constituie acela că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea puterii de lucru judecată.
Recursul este fondat.
Tribunalul în baza actelor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă a reţinut că, motivele recurentei sunt fondate şi a constatat că, anterior a fost înregistrat dos.nr.3858/233/2011, având ca obiect sesizarea făcută de CJPC Galați cu privire la inserarea de către B. SA in contractul încheiat cu reclamanta din prezenta cauza a unor clauze abuzive. Procesul-verbal încheiat de organul constatator viza clauzele cuprinse la art.5, 2.10.a, 2.10.b si 2.11.a, adică exact clauzele pentru care se solicită in prezenta cauza constatarea caracterului abuziv si anularea.
Astfel, instanța de recurs reţine că, excepția de lucru judecat are două aspecte : unul negativ, ce împiedică o a doua judecata si care presupune o tripla identitate de parți, obiect si cauza (autoritatea de lucru judecat) si unul pozitiv, care nu mai presupune aceasta tripla identitate si care constă in aceea ca o chestiune litigioasa definitiv tranșată nu mai poate fi reluată ulterior (puterea de lucru judecat).Instanța de fond nu a făcut această distincție, reținând in mod greșit ca intre cele două cereri nu exista identitate de parți , obiect si cauza.
În concluzie, problema caracterului abuziv al clauzelor de la art.5, 2.10 si 2.11 din contractul bancar fusese anterior dezlegată si nu mai putea face obiectul unei noi judecați, intrând in puterea lucrului judecat şi având in vedere ca acest motiv de recurs a fost găsit întemeiat, devine inutilă analizarea celorlalte motive de recurs formulate in privința sent. civ. nr. 9787/2014.
Faţă de cele menţionate recursul a fost admis.
