Potrivit prevederilor art. 364 Cod Procedură Civilă, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru motive limitate prevăzute la lit. a – i ale acestui articol şi art. 365, al. 1 Cod Procedură Civilă atribuie competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare, instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342 Cod Procedură Civilă şi care, în lipsa convenţiei arbitrare ar fi fost competentă să judece litigiuiul în fond , în primă instanţă.
Faptul că obiectul litigiului vizează efectele unui contract încheiat cu C.A.S Mureş, nu atrage competenţa secţiilor de contencios administrativ, câta vreme, aceste efecte au făcut obiectul judecăţii unei instanţe arbitrale , pe baza unei convenţii arbitrale şi s-a pronunţat o hotărâre arbitrală care atrage o competenta specială instituita potrivit textelor de lege menţionate.
Prin sentinţa civilă nr.44 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Mureş s-a admis acţiunea în anulare introdusă de C.G.C, cu consecinţa anulării Hotărârii nr.24 din 28 iulie 2005 a Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi obligării pârâtei C.N.A.S. la plata sumei de 8794,68 lei, capital (puncte neachitate în 2003) şi suma de 6754,93 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 31.05.2007 şi în continuare, cu 842 lei, cheltuieli de judecată.
Motivele admiterii acţiunii în anulare şi rejudecării fondului cauzei sunt pe larg expuse în considerentele sentinţei, aflată la filele 293 – 296 din dosarul nr.5210/2005 al Tribunalului Mureş.
Sentinţa a fost recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie de către Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, susţinându-se că hotărârea s-a dat cu ignorarea art.39, 40 şi 56 din O.U.G. nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate precum şi a Legii bugetului pe anul 2003 (Legea nr.631/2002) şi a Legii finanţelor publice nr.500/2002.
Cu ocazia dezbaterii recursului la termenul din 8 mai 2008 s-a pus în discuţie necompetenţa tribunalului ca primă instanţă de contencios administrativ în raport de dispoziţia imperativă cuprinsă în art.365 alin.1 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantului a pus concluzii pentru respingerea excepţiei invocate din oficiu, considerând că obiectul litigiului este un contract administrativ şi care, potrivit art.8 alin.2 şi art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, aparţine competenţei tribunalului administrativ fiscal.
Având în vedere că, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa este obligată a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea pricinii, curtea stabileşte că obiectul cererii deduse judecăţii Tribunalului Mureş ca instanţă de contencios administrativ era desfiinţarea hotărârii arbitrale nr.24 din 28 iulie 2005 a Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Prin respectiva hotărâre arbitrală, cererea de arbitrare introdusă de reclamantul C.M.I. ACU – HOM – MED S.R.L. Târgu Mureş împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a fost respinsă ca nefondată pentru suma de 90.918.718 lei vechi şi ca inadmisibilă pentru sumele de 31.793.748 şi 8.577.491 lei vechi.
Potrivit art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi pentru motivele limitativ prevăzute la literele a – i din acelaşi articol.
Abstracţie făcând de respectivele motive care, în acest moment al litigiului, nu interesează, trebuie observat că art.365 alin.1 Cod procedură civilă atribuie competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art.342 Cod procedură civilă şi care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
Acceptând că în primă instanţă competenţa ar fi aparţinut tribunalului (obiectul fiind executarea contractului administrativ nr.20/309/2003), este limpede că instanţa imediat superioară la care face trimitere art.365 alin.1 Cod procedură civilă este Secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
In consecinţă, s-a constatat că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, iar în baza art.312 alin.6 din acelaşi cod, curtea a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza pentru a fi judecată în complet de primă instanţă la Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş, observând şi dispoziţiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, ce dau reclamantului dreptul de a se adresa instanţei de la domiciliul său.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
