Sentinţa comercială nr. 247 din 06.08.2009 – dosar nr. 2494/740/2009
Comisioane .Somaţie de plată. Neîndeplinirea condiţiei caracterului cert al creanţei ce în situaţia în care nu rezultă din însuşi actul încheia de părţi.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.07.2009 sub nr. 2494/740/2009, creditorul S.V. a solicitat instanţei emiterea unei somaţii de plată prin care să fie obligaţi debitorii SC C. SRL şi administratorul acesteia, I.B., să restituie contravaloarea comisionului în cuantum de 3000 euro, reprezentând cheltuieli ce urmau a fi efectuate pentru obţinerea planului urbanistic zonal, suma de 2000 euro, reprezentând comisionul aferent serviciilor la care s-a angajat debitoarea şi pe care nu le-a îndeplinit, precum şi să plătească dobânda legală în cuantum de 2206 euro.
În motivare, creditorul arătat faptul că la data de 26.09.2007 a încheiat cu debitoarea SC C. SRL un contract de comision prin care aceasta se obliga să intermedieze vânzarea unui teren situat în com. V. iar pentru acest serviciu societatea a încasat suma de 2000 euro. Pentru această sumă societatea se obliga să întreprindă toate formalităţile necesare pentru înscrierea terenului în intravilan până la 01.06.2008. Totodată, societatea debitoare a încasat şi suma de 3000 euro, comision denumit “cheltuieli ce urmau a fi făcute pentru obţinerea planului urbanistic zonal”.
Creditorul a arătat faptul că această societate nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile ce îi reveneau, iar deşi creditorul i-a solicitat planul urbanistic zonal, debitoarea a prezentat un aviz favorabil emis de Consiliul Judeţean I. care se referă la execuţia unor locuinţe P+1E+M. Sumele încasate s-au transformat “în mod mascat” într-un credit îmbogăţind fără justă cauză societatea de la data de 01.06.2008 şi până în prezent. Debitoarea a refuzat restituirea acestor sume pe cale amiabilă.
Totodată, atât cu privire la debitul de 5000 euro şi dobânda legală de 2206 euro (calculată prin raportare la creditul bancar conform anexei), sunt îndeplinite condiţiile unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 942 C.Civ., art. 82 şi art. 274 C.proc.civ., precum şi dispoziţiile O.G. 5/2001.
La data de 04.08.2009, prin Serviciul registratură, debitorii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată, precum şi respingerea acţiunii privind pe debitorul B.I., întrucât acesta nu are calitate procesual pasivă, cu acordarea cheltuielilor de judecată (f. 24-25).
În motivarea întâmpinării s-a arătat faptul că vânzarea suprafeţelor de teren s-a realizat în condiţiile stabilite prin contractul de comision, fiind perceput un comision de 2000 euro. Comisionul de 3000 de euro a fost datorat pentru efectuarea demersurilor necesare aprobării PUZ-ului, iar societatea debitoare şi-a respectat şi această obligaţie, întrucât acesta a primit aviz favorabil, iar ulterior a fost înaintat spre aprobare Consiliului Local al comunei V.
Se mai susţine faptul că nu există temei pentru solicitarea acestor sume deoarece societatea debitoare şi-a îndeplinit obligaţiile, iar creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.
În ceea ce priveşte dobânzile solicitate, prin întâmpinare se arată faptul că modalitatea de calcul a acestora e nelegală, iar acestea nu sunt datorate întrucât nici debitul principal nu este datorat.
La unul dintre termenele de judecată, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a debitorului B.I. şi a calificat inadmisibilitatea invocată prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a apreciat acţiunea ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, la data de 26.09.2007, între debitoarea SC C. SRL, în calitate de agenţie de prestări servicii imobiliare (comisionar contractual), şi creditorul S.V., în calitate de beneficiar-cumpărător, s-a încheiat un contract de comision având ca obiect intermedierea în vederea vânzării terenului situat în com. V. La încheierea acestui contract, creditorul a achitat un comision în cuantum de 2000 euro, precum şi suma de 3000 euro, reprezentând contravaloarea PUZ-ului.
Potrivit aceluiaşi contract, comisionul reprezintă serviciile puse la dispoziţie de către debitoare, servicii ce constau în intermedierea propriu-zisă a vânzării prin mijloace specifice şi asigurarea cadastrului şi publicităţii imobiliare în vederea vânzării.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Astfel, prin art. 1 din O.G. nr. 5/2001 se instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a somaţiei de plată şi anume: 1. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; 2. creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris; 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege.
Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii somaţiei de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei se determină în conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ. potrivit cărora „creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, iar „creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.” Caracterul exigibil ala creanţei presupune ca aceasta să fi ajuns la scadenţă.
În cauza de faţă, instanţa constată faptul că nu este îndeplinită condiţia privitoare la caracterul cert al creanţei. Creanţa invocată de creditor nu are caracter cert întrucât nu rezultă din însăşi actul de creanţă (contractul de comision) sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de debitor sau recunoscute de acesta.
Astfel, aşa cum rezultă din contractul de comision, creditorul din prezenta acţiune este titularul unei creanţe ce are ca obligaţie corelativă o obligaţie de a face şi nu o obligaţie de a da (a plăti o sumă de bani). Societatea debitoare nu şi-a asumat obligaţia de a plăti o sumă de bani către creditor, ci şi-a asumat obligaţia de a executa anumite prestaţii (obligaţie de a face) ce constau în intermedierea în vederea vânzării terenului situat în com. V. şi asigurarea cadastrului şi publicităţii imobiliare în vederea vânzării aceluiaşi teren.
Pentru a se stabili în ce măsură debitoarea şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile asumate prin contract, creditorul are la îndemână o acţiune de restituire a sumelor de bani achitate întemeiată pe dreptul comun în materie şi nu pe procedura specială a somaţiei de plată.
Această acţiune va fi în continuare posibilă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 7 din OG 5/2001 (“Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”).
În ceea ce priveşte susţinerea creditorului formulată prin concluziile scrise potrivit căreia, pentru sumele plătite, aşa cum se menţionează în contractul de comision, acest contract reprezintă titlu executoriu pentru urmărirea în instanţă, instanţa o apreciază ca neîntemeiată întrucât titlurile executorii sunt expres determinate de lege astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 372 C.proc.civ. (“Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”). Totodată, contractul de comision încheiat de părţi nu constituie titlu executoriu în virtutea legii, iar părţile nu-i pot acorda această putere prin voinţa lor comună.
Instanţa nu va acorda nici penalităţile solicitate având în vedere caracterul accesoriu al acestora faţă de debitul la care sunt calculate şi cu privire la care va fi respinsă cererea creditorului.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 1 al. 1 din OG 5/2001, instanţa a respins cererea creditorului de emitere a somaţiei de plată ca neîntemeiată.
Având în vedere cererea debitoarei şi faptul că creditorul a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 al.1 C.proc.civ., instanţa l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat în cuantum de 650 lei, astfel cum rezultă din chitanţa depusă la dosar.
