Servitute de scurgere a apelor. Concesionar. Calitate procesuală activă
-Codul civil din 1864: art. 578
Concesionarul, ca şi uzufructuarul, are dreptul de a se folosi de bunurile ce sunt proprietatea altora, întocmai ca şi proprietarul lor, însă cu obligaţia de a le conserva substanţa.
Ca atare, proprietarul lucrului (concedentul) are doar dreptul de a dispune juridic de acesta, fiindu-i interzis să lipsească pe concesionar de folosinţa acestuia, iar concesionarul, la fel ca şi uzufructuarul, poate să exercite toate acţiunile (petitorie, confesorie sau posesorie), care au ca obiect realizarea drepturilor a căror folosinţă o au întocmai cum le-ar fi exercitat proprietarii.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1174/R din 25 septembrie 2013, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 35 din 6 martie 2013, pronunţată în dosarul nr. 2239/290/2011, Tribunalul Caraş-Severin a respins apelul declarat de pârâţii M.P. şi M.I. împotriva Sentinţei civile nr. 3401/15.11.2012, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2239/290/2011.
În consecinţă, instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe, care a dispus următoarele: a admis acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC „S.A.” SRL F. în contradictoriu cu pârâţii M.P. şi M.I.; a stabilit servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâţilor, înscris în CF […] teren în suprafaţă de 11510 mp, ca fond aservit, a canalului construit pe spezele reclamantei, pe o lungime de 282 m şi o lăţime variabilă de la 1,8 m la 7 m, în favoarea imobilului reclamantei înscris în CF […], teren în suprafaţă de 15000 mp, ca fond dominant, conform planului de amplasament şi delimitare – anexă la raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expert C.E.
Au fost obligaţi pârâţii să desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea naturală a apelor pe terenul acestora, iar în caz de refuz reclamanta va fi autorizată să le execute pe cheltuiala sa, cu obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat.
A fost autorizată reclamanta a se adresa Biroului de Carte Funciară Caraş-Severin în vederea întabulării dreptului astfel dobândit.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, dată în conformitate cu probele aflate la dosar şi dispoziţiile legale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 576, 577 şi 578 Cod civil din 1864, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân; servituţile izvorăsc sau din situaţia naturală a locurilor, sau din obligaţia impusă de lege, sau din convenţia dintre proprietari; locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta; proprietarul inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere, iar proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituţii fondului inferior.
Instanţa de fond în mod corect, faţă de probele administrate, a reţinut că se impune această servitute asupra imobilului proprietatea apelanţilor pârâţi, servitute ce izvorăşte din situaţia naturală a terenurilor, proprietarii locului inferior, respectiv apelanţii pârâţi, neputând a ridica stavile ca să oprească scurgerea apelor provenite de la imobilul superior.
Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că terenurile în cauză anterior construirii canalului colector nu puteau să fie utilizate pentru agricultură deoarece erau mlăştinoase, iar după construirea canalului, această problemă a fost rezolvată.
Din întreg probatoriul administrat, inclusiv expertiza, rezultă că forma naturală a terenurilor face ca apa provenită din ploaie să nu se scurgă în mod natural, ci să băltească în perioadele de surplus pluviometric. Soluţia pentru rezolvarea unor astfel de situaţii este realizarea unor canale pentru colectarea surplusului de apă şi asigurarea scurgerii acestuia către un emisar natural din apropriere.
Expertul a reţinut că pe baza unui proiect întocmit de un specialist în domeniu, intimata reclamantă a executat un sistem de colectare şi dirijare a apelor de suprafaţă din zonă.
Traseul ales de proiectant pentru canalul de scurgere a apelor asigură panta necesară pentru scurgerea gravitaţională a apei, precum şi o lungime optimă a acestuia, pentru a nu afecta foarte mult terenurile agricole din zonă.
Aşadar, din concluziile expertului rezultă fără echivoc că pentru exploatarea corespunzătoare a terenului intimatei reclamante şi a apelanţilor pârâţi era necesară construirea unui canal de colectare a apei care băltea pe terenurile acestora.
Prin construirea canalului nu au fost încălcate drepturile de proprietate ale părţilor, dimpotrivă, terenurile pot să fie utilizate pentru agricultură, iar la construirea canalului intimata reclamantă nu a avut opoziţia nici unei persoane.
Imobilul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de către expert C.E., constatându-se că pe terenul concesionat de intimata reclamantă este edificată o seră şi o clădire administrativă şi de locuit.
În lungul laturii estice a parcelei intimaţilor pârâţi este săpat un canal, care la capătul sudic al parcelei are o lăţime de 1,8 m şi o adâncime de 0,40 m, iar la capătul de nord are o lăţime de 7 m şi o adâncime de 2,2 m. Canalul realizat de reclamantă pe parcela pârâţilor este în continuarea canalului realizat de reclamantă pe parcela nr. top 2918/1, a comunei F.
S-a constatat că acest canal colectează apele de pe terenurile agricole, cât şi apele ce se scurg de pe versantul dealului învecinat.
Totodată, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică, s-a constatat că cele două terenuri în litigiu sunt relativ plane şi orizontale, cota naturală a terenului reclamantei este mai mică decât cota naturală a terenului în zona de nord a parcelei pârâţilor, iar această configuraţie naturală a terenului face ca apa provenită din ploaie să nu se scurgă în mod natural şi să băltească, în perioadele cu surplus pluviometric.
Soluţia pentru rezolvarea unor astfel de situaţii este realizarea unor canale pentru colectarea surplusului de apă şi asigurarea scurgerii acestuia către un emisar natural din apropiere.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanta a executat pe baza unui proiect întocmit de specialişti în domeniu, un sistem de colectare şi dirijare a apelor de suprafaţă în zonă.
Referitor la lipsa calităţii procesuale active a intimatei reclamante, aceasta are calitate procesuală activă, având interes în cauză, fiind proprietara construcţiilor.
Conform extrasului de CF […] teren cu seră şi clădire agricolă în suprafaţă de 15.000 mp, proprietar asupra terenului este Statul Român, cu drept de concesiune în favoarea reclamantei SC „S.A.” SRL R., proprietar asupra clădirilor fiind SC „S.A” SRL.
Conform extrasului de CF […] – teren în suprafaţă de 11510 mp – „Fîneţe în Lunca”, proprietari tabulari sunt pârâţii M.P. şi soţia M.I., născută L., cu titlu de bun comun, în cotă de 1/1 părţi din imobil.
Reclamanta desfăşoară activitate de cultură a legumelor pe scară industrială, deţinând o seră de producţie pe terenul înscris în Cartea funciară nr. […],în suprafaţă de 15.000 mp, seră aflată în amonte faţă de terenul pârâtului, aflat în aval.
Faţă de cele mai sus expuse, s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, fără a încălca dreptul de proprietate al apelanţilor pârâţi, canalul construit de intimata reclamantă fiind conform dispoziţiilor art. 576-578 Codul civil din 1864, necesar pentru colectarea surplusului de apă existent de pe terenurile agricole din zonă, cât şi pentru apele ce se scurg de pe versantul dealului învecinat, iar prin executarea acestui canal nu s-a agravat situaţia fondului inferior, respectiv situaţia terenului deţinut de apelanţii pârâţi; mai mult, s-a reţinut că acest canal colectează şi surplusul de apă care se formează pe acest teren.
Faţă de cele mai sus expuse, ţinând seama de dispoziţiile art. 296 C. pr. civ., art. 576-578, art. 480 Codul civil din 1864, instanţa a respins recursul recalificat apel, formulat de apelanţii pârâţi, împotriva sentinţei instanţei de fond.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâţii M.P. şi M.I., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei primei instanţe, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâţii recurenţi au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., arătând că ambele hotărâri atacate sunt netemeinice deoarece nu au analizat cu atenţie probele administrate şi nu au reţinut corect starea de fapt, în sensul că din declaraţiile martorilor reiese că pe terenul concesionat de Statul Român s-au construit un bazin de acumulare şi două canale de scurgere a apelor în acest bazin, care nu au nici o legătură cu şanţul construit de reclamantă pe terenul lor.
De asemenea, au arătat că din declaraţiile celor patru martori nu reiese dacă vânzătoarea terenului, M.L., a consimţit sau nu la construirea şanţului, precizând că nu le este opozabil contractul de execuţie lucrări cu nr. 1/12.02.2008 şi că nu există un proiect întocmit de un specialist şi nici o probă din care să rezulte că ei ar fi acoperit şanţul pe lăţimea drumului.
Recurenţii au mai susţinut că ambele hotărâri sunt esenţial nelegale, pentru aceea că au interpretat greşit dispoziţiile art. 578 Codul civil din 1864, întrucât pârâţii nu au construit nici o stavilă pe terenul lor pentru a opri scurgerea apelor în mod natural, iar reclamantul intimat a intervenit contrar legii şi a construit acel şanţ, fiind încălcat dreptul lor de proprietate, conform art. 480 Codul civil din 1864, în condiţiile în care nu a existat consimţământul lor sau al proprietarei anterioare, M.L.
Totodată, recurenţii au învederat că reclamanta intimată, nefiind proprietara fondului dominant, ci Statul Român, nu avea calitatea procesuală activă pentru a introduce o astfel de acţiune.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată SC „S.A.” SRL a solicitat respingerea recursului cu motivarea că din declaraţiile martorilor şi din expertiză rezultă fără echivoc că era necesară construirea unui canal de colectare a apei care bălteşte, atât pentru terenul său, cât şi pentru terenul pârâţilor, precizând că din anul 2008 (când s-a construit canalul) şi până în 2011 între părţi a existat o bună înţelegere, pârâţii fiind de acord cu construirea acestui canal.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, intimata a solicitat respingerea acestei excepţii, învederând că prin extrasul de carte funciară a făcut dovada calităţii de proprietară asupra construcţiei „Sera de legume şi anexe” şi a dreptului de concesiune asupra terenului.
Prin Decizia civilă nr. 1174/R din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâţii M.P. şi M.I. împotriva Deciziei civile nr. 35 din 6 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele mai jos redate:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţi prin cererea de recurs, Curtea constată că este neîntemeiată această excepţie, întrucât reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra construcţiilor (seră şi anexe), precum şi a dreptului de concesiune asupra terenului, proprietatea statului, pe o perioadă de 49 ani (până la data de 28.05.2055), iar concesionarul, ca şi uzufructuarul, are dreptul de a se folosi de bunurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca şi proprietarul lor, însă cu obligaţia de a le conserva substanţa.
Ca atare, proprietarul lucrului (concendentul) este redus doar la dreptul de a dispune juridic de acesta, fiindu-i interzis să lipsească pe concesionar de folosinţa acestuia, iar concesionarul, la fel ca şi uzufructuarul, poate să exercite toate acţiunile (petitorie, confesorie sau posesorie) care au ca obiect realizarea drepturilor a căror folosinţă o au întocmai cum le-ar exercita proprietarii.
În consecinţă, în speţă, reclamanta are calitatea procesuală activă pentru a introduce prezenta acţiune confesorie de servitute.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, Curtea are în vedere că servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 578 Codul civil din 1864) nu este o servitute propriu-zisă, ci o îngrădire a exerciţiului dreptului de proprietate prin impunerea unui număr de obligaţii normale cu titlu de „reguli de bună vecinătate” corespunzătoare unei necesităţi de ordin social, motiv pentru care ea rămâne o cvasiservitute cârmuită de lege.
Astfel, contrar susţinerilor recurenţilor, nu se poate reţine că decizia atacată este nelegală, întrucât era „necesară executarea acestui canal de colectare şi scurgere a apelor”, lucrare executată de către o întreprindere specializată în acest domeniu (Întreprinderea pentru Exploatarea Lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare), stare de fapt care a fost pe deplin confirmată de probele administrate de către cele două instanţe.
În acest sens, este de menţionat şi aspectul că, odată cu abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 din Codul de procedură civilă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2008, netemeinicia hotărârii, din perspectiva aprecierii eronate a probelor, nu mai poate constitui motiv de recurs.
Totodată, Curtea reţine că, la data realizării lucrării de construire a canalului (anul 2008), pârâţii recurenţi nu erau proprietarii terenului, calitate pe care au dobândit-o abia la data de 10.06.2011, potrivit extrasului CF, iar în speţă nu s-au produs dovezi din care să rezulte că fosta proprietară M.L. s-ar fi opus realizării lui, astfel încât se prezumă că a existat acordul tacit al acesteia.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea a reţinut că decizia recurată nu este susceptibilă de modificare în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a respins recursul pârâţilor.
