SENTINŢA CIVILĂ NR.16615
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE 06.11.2008
Acte administrativ fiscale. Competenta materiala
Potrivit art. 209 din OG 92/2003 contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, se soluţionează astfel: contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal.
Potrivit art. 209 din OG 92/2003 contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, se soluţionează astfel: contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal.
Potrivit art. 110 din acelasi act normativ titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii
Potrivit art. 110 din acelasi act normativ titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii
Prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronunţată în recursul în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la executare , adresată instanţei de judecată, pot fi invocate şi apărări de fond.
Prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronunţată în recursul în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la executare , adresată instanţei de judecată, pot fi invocate şi apărări de fond.
Ca urmare, posibilitatea formulării de apărări de fond pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Ca urmare, posibilitatea formulării de apărări de fond pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.08.2008, sub nr. 16388/215/2008, contestatorul D.E.G. a formulat contestatie impotiva actului de poprire nr. 360/12.07.2008 si deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, acte existente in dosarul de executare nr. 397/2001.
In motivare, contestatorul a aratat ca actul constatator a obligatiilor fiscale a fost intocmit la data de 15.12.2000 fara a ii fi comunicat. In plus, el nu detine mijlocul de transport mentionat in actul constatator, tranzitul efectuandu-se in anul 1998. A mai aratat contestatorul ca la data intocmirii adresei de poprire sumele mentionate in actul de executare cat si in actul de control din anul 2000 sunt prescrise, termenul fiind de 5 ani. Actul de executare a fost intocmit in anul 2008 si creditoarea nu a facut dovada suspendarii sau inreruperii prescriptiei.Nici dispozitiile emise in anii 2001 si 2006 mentionate in adresa de poprire nu i-au fost comunicate.
Cele doua decizii nr. 73/31.03.2008 si nr. 227/30.06.2008 reprezinta majorari de intarziere ce au fost calculate la debitul mentionat in actul de control, debit ce era prescris.Mai mult, aceste decizii sunt emise pe un alt nume si o alta adresa decat ale sale.
Contestatia a fost intemeiata pe disp. art. 172-173 din OG 92/2003 coroborat cu prevederile art. 399 si urm. Cpc.
In dovedire, contestatorul a depus la dosar deciziile nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, act constatator nr. 1538/15.12.2000, adresa de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008
In ceea ce o priveste pe intimata Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova , aceasta a depus la data de 21.10.2008, prin Serviciul Registratura intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii contestatiei la executare in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la adresa de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008, avand in vedere ca aceasta a fost comunicata la data de 04.07.2008 prin scrisoare cu confirmare de primire , iar contestatia a fost inregistrata la instanta la data de 13.08.2008.
In ceea ce priveste contestatia impotriva deciziilor nr. 73/31.03.2008 si nr. 227/30.06.2008 a invocat intimata exceptiile inadmisibilitatii, intrucat acestea sunt acte administrative fiscale pentru care legiuitorul a prevazut o alta procedura si o alta competenta, necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova, intrucat pentru contestarea acestor acte exista procedura administrativa reglementata de OG 92/2003 si Legea 554/2004. A mai invocat intimata exceptia lipsei procedurii prealabile, procedura pe care contestatorul nu a urmat-o. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata.
Analizand cu prioritate, tinand cont de ordinea logica de solutionare a exceptiilor, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova invocata de intimata cu privire la capatul de cerere privind anularea deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008 , instanta retine urmatoarele:
În speţă , instanţa constată că împotriva deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, contestatorul are la îndemână posibilitatea contestării conform art. 205 din OG 92/2003 (impotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii; contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia) iar conform dispoziţiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestaţiile se depun la organul vamal al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. ( art.218 din Codul de procedură fiscală).
Totodata, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim de care vorbeste actul normativ mentionat poate fi atat privat, cat si public.
Totodata, conform art. 2,al. 1, lit. c din Legea 554/2004 actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice.
Prin actele contestata, respectiv deciziile 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008 , contestatorul s-a considerat vatamat in drepturile sale, motiv pentru care a si atacat acest act in fata instantei.
Tinand cont de dispozitiile legale enuntate si de faptul ca petentul, nemultumit de actul contestat, il ataca in fata instantei, se constata aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor legale care reglementeaza insa o competenta speciala in aceasta materie.
Aceasta competenta este reglementata atat de dispozitiile art. 10 din Legea 554/2004 (litigiile ce privesc acte administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora , de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale ), cat si de dispozitiile art. 2, pct. 1, lit. d Cpc potrivit carora tribunalele judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ , in afara de cele date in competenta curtilor de apel.
Pe cale de consecinta, prin raportare la aceste dispozitii si la prevederile art. 159 Cpc, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova invocata din oficiu si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj -Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, aceasta fiind instanta competenta sa se pronunte si asupra celorlalte exceptii invocate de intimata.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea adresei de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008, instanta va dispune disjungerea acestui capat de cerere si formarea unui dosar separat, cu citarea partilor, a contestatorului cu mentiunea de a face dovada datei la care a luat cunostinta de aceasta adresa, sub sanctiunea suspendarii prev. de art. 155, indice 1 Cpc.
