Carnet de muncă. Refuzul înscrierii unor date. Instanţa competentă.


Carnet de muncă. Refuzul înscrierii unor date. Instanţa competentă.

Decretul nr. 92/1976 – art. 8 alin. 2

Soluţionarea plângerilor împotriva refuzului angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă unele date personale din acte revine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea (art. 8 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 92/1976).

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale,  decizia nr. 513 din 1 martie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 2381 din 20 septembrie 2005 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanţii P.C.L. şi P.I.A. împotriva pârâtei Societatea Comercială „V.C.” S.R.L. B. şi în consecinţă a fost admis primul petit al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat în sensul că:

– a obligat pârâta societate comercială să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului P.I.A. perioadele 14 aprilie 2004 – 31mai 2004 şi 1 septembrie 2004 – 31 octombrie 2004;

– a obligat pârâta societate comercială să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului P.C.L. perioadele 14 aprilie 2004 – 31 mai 2004 şi 01 septembrie 2004 – 31octombrie 2005.

A respins ca rămas fără obiect petitul al doilea din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, privitor la obligarea pârâtei Societatea Comercială „V.C.” S.R.L. B. să  facă plata viramentelor către bugetul de stat, în calitate de angajator, pe seama reclamanţilor P.C.L. şi P.I.A. pentru perioada cât au prestat munca la pârâta societate comercială.

A respins ca neîntemeiat petitul al treilea din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată privitor la obligarea pârâtei să plătească reclamantului P.C.L. sumele de 7.829.350 lei aferent lunii aprilie şi câte 5.529.350 lei  lunar începând cu luna mai 2005, până la data depunerii dosarului pentru indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, privind şi cu privire la obligarea pârâtei societate comercială să întocmească documentaţia pentru acordarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, în favoarea şi pe seama reclamantului P.C.L.

A respins ca neîntemeiat şi petitul al patrulea din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, privitor la obligarea pârâtei să plătească reclamantului P.C.L. suma de 30.000.000 lei ROL, cu titlu de daune morale.

Tribunalul a reţinut referitor la reclamanţii P.C.L. şi P.I.A. că perioada 14.04.2004 – 31.05.2004 şi 01.09 – 31.10.2004 nu a fost înscrisă în cărţile de muncă deşi au prestat activitate în societate.

Referitor la petitul nr. 2 din acţiune s-a reţinut că a rămas fără obiect fiind făcută dovada achitării obligaţiilor către buget de către pârâtă.

Cu privire la petitul prin care reclamantul P.C.L. a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri civile echivalente cu indemnizaţia de maternitate de care a fost lipsit s-a reţinut că pretenţiile sunt neîntemeiate acesta nefăcând dovada că a avut un stagiu de cotizare de 10 luni în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului şi că pârâta nu este în culpă iar cu privire la daunele morale pretinse s-a reţinut că prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei şi prejudiciu nu au fost dovedite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul P.C.L. solicitând modificarea ei în sensul admiterii în întregime a acţiunii.

S-a susţinut netemeinicia sentinţei întrucât din probe rezultă că urmare faptei culpabile a pârâtei nu a putut beneficia de plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani şi de asemenea că prejudiciul moral există şi este dovedit.

Recursul este fondat.

Petitul principal al acţiunii îl reprezintă refuzul angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă al salariaţilor perioadele de referinţă, temeiul juridic al acţiunii fiind prevăzut de art. 8 din Decretul nr. 92/1976, ori conform alin. 2 al aceluiaşi articol, competenţa de atribuţiune în soluţionarea plângerii formulate de angajat revine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea.