Sentinţa comercială nr.113 din 18 septembrie 2008 , definitivă
Art.11 alin.2 şi art.76 din legea nr.85/2006
Cerere de decădere a unui creditor din dreptul de a cere executarea silită a debitorului principal şi a garanţilor . Competenţă materială.
Decăderea unui creditor din dreptul de a mai solicita executarea silită a debitorului principal şi a garanţilor dacă nu a depus cerere de admitere a creanţei în procedura deschisă împotriva debitorului principal este de competenţa exclusivă a judecătorului-sindic învestit cu această procedură, nu a instanţei de drept comun, întrucât această sancţiune ce poate fi solicitată pe cale de acţiune sau de excepţie, în conformitate cu dispoziţiile art.76 alin.2 din legea insolvenţei , este în legătură cu procedura insolvenţei, astfel că sunt pe deplin întrunite condiţiile art.11 alin.2 din legea nr.85/2006.
Asupra acţiunii civile de faţă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 253/211/2008 din 10 ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamanţii S. G., S. E., H. P. G., H. Rodica, G. V. şi O. M, S. i-au chemat în judecată pe pârâtele A.V.A.S cu sediul în B. şi SC H. SRL, cu sediul în Cluj – Napoca şi au solicitat ca instanţa să constate prescripţia creanţelor datorate în baza contractelor de garanţie imobiliară nr. 1965, 1966 şi 1967 din 19 august 1997, încheiate între reclamanţi şi SC B.SA şi să dispună radierea ipotecilor din cartea funciară nr. 80092 a localităţii Cluj Napoca ce grevează imobilul reclamanţilor S. G.şi E., nr.123808 a localităţii Cluj – Napoca ce grevează imobilul reclamantei H. P. G. şi R., nr. 123569 a localităţii Cluj Napoca ce grevează imobilului reclamantului G. V. şi nr. 122355 a localităţii Cluj – Napoca ce grevează imobilul reclamantei O. M. S. Au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cerererii, reclamanţii au arătat în esenţă că între SC H. SRL şi SC B SA s-au încheiat convenţiile de credit nr. 38240013 din 18 august 1997 şi nr. 3825 din 20 ianuarie 1998, garantate cu ipotecile transcrise în cartea funciară şi indicate în petitul cererii.
Reclamanţii au arătat că, întrucât debitul contractat prin cele două convenţii este prescris, solicită să se constate prescripţia şi să se dispună radierea ipotecilor.
Cererea nu este întemeiată în drept.
La 10 martie 2008, pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj Napoca, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia autorităţii de lucru judecat. Pârâta a formulat apărări şi pe fond, în raport de care a solicitat respingerea acţiunii.
În şedinţa publică de la 24 martie 2008, reclamanţii au depus o precizare a acţiunii, prin care au solicitat ca instanţa să constate decăderea A.V.A.S. din dreptul de a cere executarea silită a creanţelor datorate în baza convenţiilor de credit nr. 38240013 din 19 august 1997, să constate decăderea A.V.A.S. din dreptul de a cere executarea silită a creanţelor datorate în baza contractelor, de garanţie imobiliară nr. 1965, 1966 şi 1967/1997 şi să dispună radierea ipotecilor precizate în acţiunea introductivă de instanţă.
În motivarea precizării a fost reiterată situaţia de fapt expusă în cererea introductivă de instanţă şi, în plus, au fost invocate prevederile articolului 76 din legea nr.85/2006, reclamanţii susţinând că pârâta A.V.A.S este decăzută din dreptul de a cere executarea silită a creanţelor întrucât nu a depus cerere de admitere a creanţelor în procedura deschisă împotriva SC H SRL în temeiul legii nr.85/2006, ceea ce impune şi radierea ipotecilor constituie în garantarea creditelor.
Prin sentinţa civilă nr. 4589 din 14 aprilie 2008, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic la 30 aprilie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială.
La solicitarea Curţii, reclamanţii au precizat la 17 septembrie 2008 că îşi însuşesc şi cererea introductivă de instanţă şi cererea precizatoare, pe cale de consecinţă au învestit instanţa cu toate capetele de cerere, respectiv atât cu cel în contestarea prescripţiei dreptului material la acţiune, cât şi cu cel în constatarea decăderii A.V.A.S. din dreptul de a cere executarea silită a debitorului principal şi a garanţilor, precum şi cu cel în radierea ipotecilor constituie de reclamanţii – garanţi.
Având în vedere capetele principale din cererea numită “precizatoare”, care este calificată de Curte drept modificatoare în condiţiile articolului 132 Cod procedură civilă, văzând şi temeiul de drept invocat în această modificare, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale.
Excepţia este întemeiată şi a fost admisă. Aşa cum reiese din sentinţa comercială nr. 3601 din 25 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj (fila 51 a dosarului), pârâta SC H SRL este în procedura prevăzută de legea nr. 85/2006, neexistând nici o dovadă că sentinţa de închidere a procedurii a rămas irevocabilă. Ca atare, apare ca posibilă examinarea cererii de decădere a pârâtei A.V.A.S. din dreptul de a cere executarea silită a creanţei împotriva debitoarei principale şi, pe cale de consecinţă, împotriva debitorilor garanţi ipotecari de către judecătorul – sindic în cadrul acestei proceduri.
Curtea apreciază că în soluţionarea acestei cereri principale (faţă de care celelalte capete de cerere apar ca subsidiare, respectiv accesorii) competenţa revine judecătorului – sindic în considerarea prevederilor articolului 76 alineat 2 din legea nr.85/2006, care dispun că decăderea poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie, ca şi în considerarea prevederilor articolului 11 alineat 2 din acelaşi act normativ, care stabilesc ca atribuţie a judecătorului – sindic soluţionarea proceselor şi a cererilor de natură juridică aferente procedurii insolvenţei.
Curtea apreciază că singurul în măsură a aprecia asupra îndeplinirii condiţiilor de pronunţare a decăderii este judecătorul – sindic şi în considerarea dispoziţiilor articolului 76 alineat 1 punctul 3 din legea nr.85/2006, care impun analiza conformităţii deschiderii procedurii cu prevederile articolului 7 din lege, analiza modului în care declaraţia de creanţă a respectat termenul prevăzut de articolul 62 alineat 1 litera b din lege, precum şi analiza situaţiei debitorului sub aspectul condamnării pentru bancrută simplă sau frauduloasă, ca şi al stabilirii răspunderii pentru plăţi ori transferuri frauduloase.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul articolului 158, raportat la articolul 159 punctul 2 Cod procedură civilă, Curtea va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei învestită cu procedura insolvenţei societăţii pârâte, respectiv a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Comercial Cluj.
