Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2010 din 1.02.2010, reclamanta S.C. U. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.D. SRL Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate ca a intervenit rezilierea contractului de închiriere nr. X/2009 şi să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul comercial, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că deşi pârâta s-a obligat prin contractul de închiriere nr. X/2009 să-i achite chiria stabilită pentru spaţiul comercial situat în Buzău, str. X, bloc X, în ziua de 25 a lunii anterioare pentru care se plăteşte locaţia, aceasta nu numai că a plătit-o cu întârziere de fiecare dată dar s-a înregistrat şi cu o restanţă de 2.703,08 lei, de natură să atragă rezilierea actului conform pactului comisoriu instituit la art.6 alin.2 coroborat cu art. 12 lit. a) şi b) din contract.
Prin sentinţa nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis acţiunea ca întemeiată şi s-a constatat că a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. X/2009, dispunându-se evacuarea pârâtei din spaţiul comercial ce a făcut obiectul contractului şi obligarea acesteia la 20,03 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:
Între părţile în proces s-a încheiat contractul nr. X/2009, având ca obiect închirierea spaţiului comercial situat în Buzău, str. X, bloc X, deţinut în proprietate de reclamantă (locator), în beneficiul pârâtei (locatar), pentru perioada 1.04.2009 – 31.12.2010, în schimbul unei chirii lunare de 840 euro, plus tva, plătibilă la data facturării şi anume în ziua de 25 a lunii anterioare celei pentru care se plăteşte.
Prin art.6 din contract, părţile au instituit un pact comisoriu, potrivit căruia în situaţia în care până la data de 25 ale lunii în curs nu s-au achitat facturile restante şi penalităţile datorate, contractul se desfiinţează de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi alte formalităţi prealabile.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată în sensul că nu a plătit chiria stabilită, conform facturii nr. X/26.10.2009, astfel că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată sub aspectul constatării rezilierii de drept a contractului de închiriere.
Apreciind că rezilierea face să înceteze efectele contractului pentru viitor, instanţa a reţinut că pârâta va fi evacuată din spaţiu în momentul în care hotărârea devine definitivă.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC P.D. SRL Buzău, în termen legal conform art. 284 din Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art 287 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de apel, pârâta a invocat greşita admitere a acţiunii de către instanţa fondului, în condiţiile în care pe rolul organelor de urmărire penală s-a înregistrat dosarul nr. X/P/2010, urmare plângerii pe care a formulat-o împotriva reclamantei, întrucât, la încheierea contractului a indus-o în eroare în ce priveşte suprafaţa închiriată ca fiind de 102 m.p., în loc de 68 m.p., iar chiria se percepe pe metru pătrat.
Intimata a formulat întâmpinare conform art. 115 – 118, din Cod procedură civilă, solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin decizia nr. X/2010 s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a desfiinţat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Buzău în primă instanţă.
În acest sens s-a avut în vedere :
Natura comercială a litigiilor care sunt subsumate sferei de cuprindere a cererilor şi proceselor în materie comercială se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art.3, art.4, art.7, art.9 şi art.56 Cod comercial.
Conform art. 2 pct.1 lit. a) din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În cauza dedusă judecăţii, litigiul priveşte două societăţi comerciale iar obiectul material al acestuia vizează constatarea rezilierii de drept a unui contract referitor la închirierea unui spaţiu comercial ce face parte din fondul de comerţ al reclamantei, precum şi evacuarea pârâtei din acest spaţiu – acţiune neevaluabilă în bani, astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare în primă instanţă şi nu judecătoriei, conform normelor legale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 297 alin.2 Cod procedură civilă s-a admis apelul ca întemeiat şi s-a anulat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă, Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Astfel stabilită competenţa materială de soluţionare a cauzei, nu s-au mai analizat celelalte motive de critică formulate, urmând ca acestea să fie examinate de către instanţa de fond.
1
