Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6183/225/2008, reclamanta SC Brantner Servicii Ecologice SA a chemat în judecată pe pârâta A. G. M. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30,69 lei, reprezentând contravaloare servicii de salubrizare pe perioada iunie 2007-martie 2008, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada menţionată a prestat servicii de salubrizare în beneficiul pârâtei, pentru care au fost emise facturi fiscale ce au rămas neachitate până în prezent.
Instanţa a reţinut că în perioada iunie 2007-martie 2008, reclamanta a prestat în beneficiul pârâtei servicii de salubritate, fiind emise facturile fiscale depuse la dosar.
Art. 1, alin. 1 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, reglementează obiectul acestei legi, în sensul că prezenta lege are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanţarea şi controlul funcţionării serviciului public de salubrizare a localităţilor, în timp ce alin. 2 arată că acest act normativ se aplică serviciului public de salubrizare a localităţilor, înfiinţat şi organizat la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau, după caz, al sectoarelor municipiului Bucureşti, indiferent de mărimea acestora.
De asemenea, o altă reglementare în materie este dată de dispoziţiile Legii nr. 51/ 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, care, după ce în art. 1, alin. 2 defineşte noţiunea de servicii comunitare de utilităţi publice, enumeră mai multe categorii de utilităţi, printre care la lit. e) salubrizarea localităţilor.
Ambele acte normative vorbesc despre competenţa instanţelor de a soluţiona litigii izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate de operatori.
Astfel, art. 36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 prevede că soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea şi executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă.
De asemenea, potrivit art. 51 alin. 3 din Legea 51/2006, soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă, iar cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.
Dintre cele două acte normative enunţate, Legea nr. 101/2006 are caracterul unei legi speciale, aceasta reglementând exclusiv serviciul public de salubrizare, în raport de prevederile Legii nr. 51/2006 care este o lege generală în materie, reglementând mai multe servicii de utilităţi publice, astfel încât, în privinţa instanţei competente să soluţioneze litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate este aplicabil art. 36 din Legea 101/2006.
Potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/ 2004, republicată, privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.
În speţă, este vorba despre un litigiu izvorât din neplata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate de reclamantă şi, având în vedere dispoziţiile legale invocate, precum şi caracterul imperativ al acestor acte normative care pot fi invocate şi din oficiu, instanţa a admis excepţia privind necompetenţa materială a Judecătoriei Dr. Tr. Severin şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
