Dosar 215/1259/2008
Competenţa materială.
Clauza inserată în contract privind competenţa
unei anume instanţe în soluţionarea litigiului.
Sentinţa comercială nr. 339/14.05.2008
Prin cererea înregistrată la 06.03.2008, reclamanta, societate comercială cu sediul
în Piteşti a chemat în judecată pe pârâta – societate comercială cu sediul în Bucureşti
pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare nr. 3357/2007, din
vina pârâtei.
Pârâta a ridicat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului
Comercial Argeş, invocând existenţa clauzei contractuale conform căreia rezolvarea
neînţelegerilor între părţi ivite pe parcursul derulării contractului, este de competenţa
instanţelor judecătoreşti ordinare, competente din Bucureşti.
S-a admis excepţia şi s-a dispus declinarea competenţelor soluţionării cererii în
favoarea Tribunalului Bucureşti cu următoarea motivare:
„Potrivit dispoziţiilor art.7 alin.1 c.proc.civilă, cererea formulată împotriva unei
persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Competenţa teritorială de drept comun intervine deci când cererea se introduce la
instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, fără însă ca părţile să fie
împiedicate să convină să se judece la o altă instanţă.
Normele procedurale de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine
privată dacă este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de
art.13 – 16 Cod procedură civilă, dar sunt norme juridice de ordine publică în materie de
persoane, în alte pricini care nu sunt cu privire la bunuri, precum şi în cazurile prevăzute
de art.13 – 16 C.proc.civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 pct.1 Cod procedură civilă, unul din cazurile de
competenţă teritorială alternativă îl constituie acţiunile privitoare la executarea, anularea,
rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, când competentă este, pe lângă instanţa
domiciliului sau sediului pârâtului, şi insanţa locului prevăzut în contract pentru
executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
În speţă, în conţinutul contractului de vânzare-cumpărare nr.3357/10.05.2007 a
cărui rezoluţiune se solicită, nu s-a prevăzut care este locul executării contractului, în
schimb s-a inserat în cuprinsul dispoziţiilor art.7.1 din contract (f.5) faptul că „În cazul în
care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele (litigiile) vor fi
supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti ordinare competente din Bucureşti”.
În raport de aceasta, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a
instanţei invocată de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată întrucât părţile şi-au
manifestat la data încheierii contractului voinţa comună ca litigiile ce decurg din acesta
să fie deduse soluţionării instanţei sediului principal al pârâtei.
În plus, câtă vreme în contract părţile nu au prevăzut o clauză prin care să se
stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată, prevederea art.10 pct.1
c.proc.civilă nu îşi mai găseşte aplicarea, iar competenţa teritorială urmează a se stabili
potrivit regulii de drept comun.”
