Competenţă materială. Cerere de investire cu formulă executorie a unei hotărâri arbitrale.
Competenţa judecării cererii de investire a unei hotărâri pronunţată de o instanţa arbitrală se supune prevederii art. 374 al.2 C.pr.civ. coroborat cu art. 367/1 al.2 şi art.342 C.pr. civ.
Secţia civilă –Sentinţa civilă nr. 41/F/CC/ 18 mai 2006
În cadrul executării silite a unor drepturi patrimoniale competenţa revine instanţei civile, fiind irelevantă natura juridică a litigiului (dr. muncii, dr. comercial, etc.).
Pentru a se stabili competenţa materială a judecării cererii de investire cu formulă executorie în privinţa primei instanţe aşa cum defineşte textul art. 374 al.2 C.pr.civ., în situaţia în care hotărârea ce se cere a fi investită a fost pronunţată de o instanţă arbitrală sunt aplicabile prevederile cuprinse în capitolul IX din Codul de procedură civilă.
Astfel, art. 367/1 al.2 C.pr.civ. prevede că aducerea la îndeplinire a hotărârilor arbitrale se face la cererea părţii câştigătoare investită cu formulă executorie. Încheierea se dă de către instanţa judecătorească prev. de art. 342, fără citarea părţilor.
Conform art. 342 C.pr.civ. instanţa de judecată este cea care în lipsa hotărârii arbitrale ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 41/F/CC /18 mai 2006 judecând conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 22 C.pr. civ. a stabilit competenţa de judecare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia civilă.
