Domeniu asociat- competenţa materială
Competenţa materială de soluţionare a litigiilor dintre operatorii (furnizorii/prestatorii) serviciului de salubrizare şi utilizatorii acestui serviciu – persoane fizice sau juridice de drept privat având ca obiect neplata contravalorii serviciilor de salubrizare a localităţilor în reglementarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr.101/2006.
Raporturile juridice care iau naştere în baza Legii nr.101/2006 pot fi împărţite în două categorii, şi anume: raporturi juridice de drept administrativ – care iau naştere între autorităţile publice şi operatorii serviciului de salubrizare si raporturi juridice de drept privat – care iau naştere şi se desfăşoară pe baza şi în executarea contractelor încheiate între operatorii serviciului de salubrizare (agenţi economici) şi utilizatorii serviciului (persoane fizice sau juridice de drept privat).
Instanţa de contencios administrativ este competentă numai în privinţa raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciului de salubrizare.
Instanţa de drept comun ( judecătoria) este competentă în privinţa tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este şi cazul raporturilor care se stabilesc între operatorii (furnizorii/prestatorii) serviciului de salubrizare şi utilizatorii acestui serviciu – persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.
(Tribunalul Mehedinţi-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ -decizia nr.127/R/02.12.2008)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Drobeta Turnu Severin reclamanta SC B.S.E. SA a chemat în judecată pe pârâta S.A.A., solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 61,92 lei reprezentând contravaloare servicii de salubrizare prestate şi neachitate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate urbană şi în baza acestui contract au fost prestate servicii de salubrizare către pârâtă, aceasta având obligaţia de a achita contravaloarea acestor servicii.
A mai arătat reclamanta că deşi s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă conform art. 7201 Cod procedură civilă, pârâta nu s-a prezentat pentru conciliere.
Prin sentinţa civilă nr. 788/30.10.2008 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Pentru a se pronunţa aceasta sentinţă s-a reţinut că atât Legea nr.101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cat si Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice vorbesc despre competenţa instanţelor de a soluţiona litigii izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate de operatori, iar dintre acestea , Legea nr. 101/2006 are caracterul unei legi speciale, aceasta reglementând exclusiv serviciul public de salubrizare, în raport de prevederile Legii nr. 51/2006 care este o lege generală în materie, reglementând mai multe servicii de utilităţi publice, astfel încât, în privinţa instanţei competente să soluţioneze litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate este aplicabil art. 36 din Legea 101/2006.
Art . 36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 prevede că soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea şi executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă
Potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/ 2004, republicată, privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC B.S.E. SA criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A motivat că în mod greşit instanţa de fond a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi întrucât art.34 din Legea nr.101/2006 specifică clar „Prevederile acestei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr.51/2006” , iar OG nr.13/2008 a modificat art.51 al.3 al Legii nr.51/2006, nefiind necesar să modifice şi fiecare lege specială în parte în privinţa competenţei de soluţionare.
Mai mult în baza OG nr.13/2008 Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzelor în favoare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, iar în perioada martie-octombrie 2008 toate litigiile contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate au fost soluţionate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Prin decizia nr.127/R/02.12.2008 Tribunalul Mehedinţi a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin cu următoarea motivare:
În speţă se pune problema competenţei materiale de soluţionare a litigiilor având ca obiect neplata contravalorii serviciilor de salubrizare a localităţilor în reglementarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr.101/2006.
Art. 36 din Legea nr.101/2006 prevede că soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea şi executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă, iar soluţionarea litigiilor civile şi de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecată competente, în condiţiile legii.
Dispoziţiile art.36 alin.(1) din Legea nr.101/2006 sunt identice cu cele ale art.51 alin.(3) din Legea nr. 51/2006, în forma iniţială, anterior modificării prin O.U.G. nr.13/2008.
Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr.51/2006 prin O.U.G. nr.13/2008, rezultă fără echivoc ca instanţa de contencios administrativ este competentă numai în privinţa raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilităţi publice, care se aprobă prin hotărâre a consiliului local sau a consiliului judeţean, după caz, conform art.30 alin.(2) din aceeaşi lege, iar instanţa de drept comun este competentă în privinţa tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este şi cazul raporturilor care se stabilesc între operatorii (furnizorii/prestatorii) de servicii de utilităţi publice şi utilizatorii acestor servicii – persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.36 alin.(1), art.42 alin.(2) şi art.51 alin.(3) şi (4) din Legea nr.51/2006 rezultă că aparţine instanţei de drept comun competenţa de soluţionare a litigiile izvorâte din contractele de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice de drept privat şi furnizorii de utilităţi.
Totodată , Legea nr.101/2006 face trimitere în repetate rânduri la dreptul comun în materia serviciilor comunitare de utilităţi publice, Legea nr.51/2006, iar art.34 din Legea nr.101/2006 prevede expres că: Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 51/2006”.
Raporturile juridice care iau naştere în baza Legii nr.101/2006 sunt similare cu cele care iau naştere în temeiul Legii nr.51/2006 şi pot fi împărţite în două categorii, şi anume: raporturi juridice de drept administrativ – care iau naştere între autorităţile publice şi operatorii serviciului de salubrizare si raporturi juridice de drept privat – care iau naştere şi se desfăşoară pe baza şi în executarea contractelor încheiate între operatorii serviciului de salubrizare (agenţi economici) şi utilizatorii serviciului (persoane fizice sau juridice de drept privat).
Deci instanţa de contencios administrativ este competentă numai în privinţa raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciului de salubrizare.
Instanţa de drept comun este competentă în privinţa tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este şi cazul raporturilor care se stabilesc între operatorii (furnizorii/prestatorii) serviciului de salubrizare şi utilizatorii acestui serviciu – persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.
rezumat judecător Barbu Adela
