Este evaluabilă acţiunea având ca obiect constatarea existenţei unui drept de proprietate asupra unui imobil achiziţionat printr-un antecontract de vânzare cumpărare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
Prin acţiune, reclamanta SC G.I. SRL a chemat în judecată pârâta M. I. R., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate dreptul său de proprietate asupra terenului achiziţionat prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6099/21.12.2006 la BNP Ş. F. şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
În fapt, a motivat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6099 din 21.12.2006 de BNP Ş.F., s-a obligat că cumpere şi pârâta să vândă un imobil, achitând acesteia în integralitate preţul de 24.000 lei. A arătat că au stabilit ca la data de 27.02.2007 să se prezinte la notariat în vederea perfectării actelor de vânzare cumpărare, însă, deşi termenul s-a împlinit, pârâta a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 111 C.pr.civ.
Prin sentinţa nr.11980/24.09.2007 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj constatându-se că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C.p.c, procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani sunt de competenţa tribunalului.
Tribunalul Dolj – Secţia Comercială, prin sentinţa nr.91 din 30 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă.
S-a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare urmând ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta M.I.R
Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a instanţei de fond, în raport de dispoziţiile art.159 alin. 2 şi art.2 pct.1 lit. a C.pr.civ.
Analizând cauza de faţă, Curtea reţine că acţiunea dedusă judecăţii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.111 C.pr.civ., este evaluabilă în bani şi are o valoare de sub 100.000 lei, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revenea în primă instanţă judecătoriei, potrivit art.2 alin.1 lit.a C.pr.civ.
Cum în cauză, în primă instanţă, acţiunea a fost judecată de tribunal, excepţia de necompetenţă materială a instanţei care a soluţionat cauza este fondată, hotărârea apelată fiind dată cu încălcarea competenţei materiale absolute a altei instanţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 297 alin.2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre soluţionare Judecătoriei Craiova.
