Competenta materiala. Instanta competenta sa solutioneze actiunea ce tinde la anularea unui act administrativ emis de o autoritate publica centrala.
– Legea nr. 554/2004
Art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede ca litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pâna la 500.000 de lei se solutioneaza în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulitatii a doua certificate care atesta dreptul de proprietate, iar in calitate de emitent al acestor acte se legitimeaza o autoritate publica centrala, Ministerul Industriei si Resurselor (Ministerul Economiei, în prezent).
Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulitatii a doua certificate care atesta dreptul de proprietate, iar in calitate de emitent al acestor acte se legitimeaza o autoritate publica centrala, Ministerul Industriei si Resurselor (Ministerul Economiei, în prezent).
Certificatele de proprietate în privinta carora reclamanta a solicitat sa se constatate nulitatea, au natura unor acte administrative unilaterale, fiind emise de autoritatea publica in vederea executarii legii.
Certificatele de proprietate în privinta carora reclamanta a solicitat sa se constatate nulitatea, au natura unor acte administrative unilaterale, fiind emise de autoritatea publica in vederea executarii legii.
Având in vedere natura dreptului invocat si scopul urmarit de catre reclamanta, anume desfiintarea celor 2 acte administrative, Curtea retine ca prezenta cauza este una de contencios administrativ, iar nu de drept civil.
Având in vedere natura dreptului invocat si scopul urmarit de catre reclamanta, anume desfiintarea celor 2 acte administrative, Curtea retine ca prezenta cauza este una de contencios administrativ, iar nu de drept civil.
Contrar celor afirmate de catre recurenta, instanta nu este tinuta de temeiul de drept invocat de catre reclamant, respectiv dispozitiile art.111 C.proc.civ, ci, în virtutea rolului activ statuat de dispozitiile art.29 C.proc.civ, aceasta este obligata sa dea actiunii calificarea juridica necesara.
Contrar celor afirmate de catre recurenta, instanta nu este tinuta de temeiul de drept invocat de catre reclamant, respectiv dispozitiile art.111 C.proc.civ, ci, în virtutea rolului activ statuat de dispozitiile art.29 C.proc.civ, aceasta este obligata sa dea actiunii calificarea juridica necesara.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA NR. 1591/17.06.2010)
Prin sentinta civila nr.266 CAF /03.12.2009 pronuntata de Tribunalul Giurgiu a fost admisa exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii si respinsa ca atare actiunea formulata de reclamanta R. N. A P. – D. S. G., în contradictoriu cu pârâtii M. E. si S.C. E. S.A. prin lichidator S.C. F. C. SRL si cu intervenienta S.C. E. C. A. Totodata, a fost admisa cererea de interventie formulata de intervenienta S.C. E. C. A.
Pentru a pronunta aceasta solutie ,Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Bolintin Vale la data de 17.10.2002 sub nr.2736/2002 reclamanta R. N. a P. – D. S. a chemat în judecata pe pârâtii S.C. E. SA Bucuresti si M. I.r si R. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a 2 certificate de atestare a dreptului de proprietate seria Mo3 nr.7045/14.01.2002 pentru suprafata de 4.424,306 mp si seria Mo3 nr.7046/14.01.2002 pentru suprafata de 9.517,759 mp, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamanta a motivat ca cele doua certificate au fost emise cu încalcarea legii întrucât pârâta S.C. E. SA nu a detinut niciodata vreun act asupra terenului în vederea atribuirii în folosinta.
La data de 14.12.2002 pârâta S.C. E. SA Bucuresti a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
În fapt, pârâta a motivat ca a fost înfiintata prin OG nr.15/1993 si HG nr.15/1994, detinând act de proprietate asupra terenului si constructiilor existente pe acesta, transformarea în regie autonoma si apoi în societate comerciala, facându-se prin hotarâre a guvernului, ce constituie actul de înfiintare si titlul de proprietate al societatii cu privire la teren.
La data de 20.11.2002 a depus întâmpinare pârâtul M. I. si R., aratând ca cele doua acte administrative atesta o situatie patrimoniala existenta la data înfiintarii societatii comerciale, ce-i confera acestuia prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului.
La data de 03.02.2003 S.C. E. C. A. SRL a depus la dosar cerere de interventie aratând ca pârâta SC E. SA Bucuresti a înstrainat cele doua suprafete de teren înscrise în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Prin sentinta civila nr.288/21.04.2003 a Judecatoriei Bolintin Vale s-a respins actiunea formulata, iar prin decizia nr.303/23.09.2003 a Tribunalului Giurgiu s-a admis apelul formulat de reclamanta împotriva acestei sentinte, cauza fiind trimisa spre solutionare în fond Curtii de Apel Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ.
Prin decizia civila nr.1527/09.11.2005 completata prin decizia civila nr.934/08.05.2007 a Curtii de Apel Bucuresti s-a casat decizia civila nr.303/23.09.2003 a Tribunalului Giurgiu si sentinta civila nr.288/2003 a Judecatoriei Bolintin Vale si s-a trimis cauza spre solutionare în fond Tribunalului Giurgiu.
În privinta exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii, tribunalul a retinut ca reclamanta R. N. a P. – D. S. G. a solicitat anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria Mo3 nr.7045/14.01.2002 si seria Mo3 nr.7046/14.01.2002 eliberate de Fostul Minister al Industriilor si Resurselor, înscrisuri ce constituie acte administrative cu caracter individual, potrivit art.2 lit. c din Legea nr.544/2004.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990 în vigoare la data emiterii actelor si la data promovarii actiunii (actual art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004) “Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public”.
Însa, conform art.109 alin.2 C.proc.civ., în cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.
Dispozitiile art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 (actual art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004) prevad ca înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Prin urmare, legea contenciosului administrativ prevede o procedura prealabila care trebuie îndeplinita înainte ca persoana vatamata sa se adrese instantei de judecata, respectiv de a formula o cerere prin care, conform art.2 lit. j din Legea nr.554/2004 sa solicite autoritatii publice emitente reexaminarea actului administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocarii sau modificarii acestuia.
În speta, tribunalul retine ca reclamanta s-a adresat instantei de judecata fara însa a parcurge faza obligatorie anterioara sesizarii instantei de contencios administrativ si fiscal, respectiv fara a învesti organul emitent al actelor cu o cerere scrisa prin care sa-i solicite revocarea actelor emise, fapt recunoscut implicit chiar de catre reclamanta prin apararea formulata la exceptia invocata.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 si art. 304 ind.1 cod proc. Civila.
În motivare ,recurenta a aratat ca obiectul prezentei cauze l-a constituit constatarea nulitatii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M.03.Nr. 7045/14.01.2002 si seria M.03 nr. 7046/14.01.2002 ,iar temeiul de drept invocat a fost art. 111 cod proc. civila. Ata fiind ,se apreciaza ca actiunea este una civila ,iar nu de contencios administrativ, partile având dreptul sa-si aleaga cadrul procesual si natura actiunii.
În acest context ,reclamanta arata ca hotarârea pronuntata de instanta de contencios administrativ este nelegala,fapt ce impune casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei civile competente.
În sedinta publica din data de 17.06.2010,Curtea a invocat din oficiu motivul de recurs prevazut de art.304 pct.3 C.proc.civ, fata de obiectul cauzei deduse judecatii ,respectiv anularea unui act administrativ emis de o autoritatea publica centrala.
Analizând recursul prin prisma motivului invocat din oficiu, Curtea constata ca este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Art.10 alin.1 din legea nr.554/2004 prevede ca litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pâna la 500.000 de lei se solutioneaza în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Asa fiind, în raport de dispozitiile art.10 din legea 554/2004, competenta de solutionare a prezentei cauze apartine curtii de apel, iar nu tribunalului.
Tribunalul Giurgiu a pronuntat hotarârea recurata cu încalcarea competentei materiale, astfel ca devine incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.3 C.proc.civ .
Pe cale de consecinta,Curtea va admite recursul si ,în temeiul art. 312 alin.7 C.proc.civ ,va casa sentinta si va retine cauza spre competenta solutionare de catre un complet de fonduri al Sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Curtii de Apel Bucuresti.
